Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 97/2/2010
39/2010
DECIZIA PENALĂ NR. 59/
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheieri din data de 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/08.-, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, revocarea măsurii arestării preventive potrivit disp. art. 3002rap. la art. 160balin. 1 Cod de procedură penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Consideră că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut altele noi care să impună privarea de libertate a inculpatului, fiind depășit și termenul rezonabil al arestării preventive.
De asemenea, apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în acest sensul că în stare de libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, solicită a se reține circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor în întreținere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f Cod de procedură penală, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de acesta, modalitatea de comitere, precum și împrejurarea că nu avea ocupație și a înțeles să intre în conflict cu legea penală pentru obținerea de foloase materiale.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că a fost indus în eroare, însă el s-a prezentat de bună voie la poliție.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 21.12.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, după cum urmează:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. 1 și 2);
-tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(pct. 3,4,5);
-uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
2., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (pct. 6 și 7);
3., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. 3,4,5);
4., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal (pct. 9,10,11,12,13,14 - 3 fapte,15);
-fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, există dovezi în sensul comiterii de către inculpați a faptelor reținute, dovezi ce rezultă din: declarațiile martorilor, procesele verbale de prindere în flagrant, recunoașterea de pe planșele foto, interceptările, procesele verbale privind transcrierea interceptărilor, declarațiile inculpaților.
S-a avut, de asemenea, în vedere modul în care inculpații au conceput și au pus în aplicare rezoluția infracțională, aceștia dând dovadă de tenacitate și de îndrăzneală în atingerea scopului ilicit propus. Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, ceea ce denotă un potențial criminogen ridicat.
Prin sentința penală nr. 650/14.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul penal nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților: la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Totodată instanța a avut în vedere și gravitatea faptelor, cum și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că nu mai subzistă temeiurile care au justificat arestarea preventivă și nici nu au apărut temeiuri noi, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar arestarea preventivă a depășit limitele rezonabilității.
Mai arată că în favoarea sa pot fi avute în vedere și circumstanțele personale (lipsa antecedentelor penale, un copil minor în întreținere).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este întemeiat pentru următoarele considerente:
În dosarul de față se constată că această cauză se află în faza procesuală a apelului la Tribunalul București, față de inculpați aplicându-se pedepse cu închisoarea prin sentința din 14.04.2009, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare pentru două infracțiuni prev. de art. 20 - 215 alin.1,2,3 Cod penal și de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal.
Criticile recurentului inculpat sunt privite ca întemeiate numai sub aspectul depășirii limitelor rezonabilității procedurii judiciare și implicit a măsurii arestării preventive.
În privința dovezilor existente în cauză și care probează că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, se constată că acestea au fost examinate temeinic de instanța de apel și întradevăr aceste dovezi conduc la constatarea îndeplinirii cerințelor art. 143 Cod procedură penală.
Din perspectiva împrejurărilor cauzei se constată că în mod corect s-a reținut existența și a cerințelor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Însă constatarea îndeplinirii cerințelor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală nu poate justifica întotdeauna și în orice condiții menținerea măsurii arestării preventive.
În cauză inculpatul este arestat preventiv din data de 18.12.2007, și fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare.
La instanța Tribunalului București se află înregistrate din luna mai 2009 apelurile parchetului și ale inculpaților, fără ca în această cale de atac să fie efectuate acte procesuale circumscrise soluționării cu celeritate și într-un termen rezonabil a cauzei.
Art. 160 Cod procedură penală impune examinarea măsurii arestului preventiv atât prin prisma subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii, cât și prin apariția de temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Rezonabilitatea procedurii judiciare chiar dacă se examinează în raport cu complexitatea cauzei, atitudine autorităților și a părților, procesului, aceasta are în vedere o cursivitate obișnuită a desfășurării procedurii, fără sincope inutile și nejustificate.
Așa cum s-a arătat, inculpatul este arestat din 18.12.2007, iar apelurile formulate în cauză sunt înregistrate la instanța de apel, încă din luna mai 2009.
Cum din actele dosarului la instanța de apel nu rezultă o soluționare a căii de atac într-un termen apropiat, se constată că măsura arestării preventive nu mai este justificată, fiind încălcată rezonabilitatea procedurii judiciare.
Cauza de față nu este de o complexitate deosebită, atitudinea inculpatului a fost constantă și în limitele exercitării dreptului la apărare, iar atitudinea autorităților desprinsă din modul de desfășurare a judecării apelurilor, nu poate fi imputată inculpatului recurent.
Examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuie făcută periodic și nu este în sensul asigurării unui proces echitabil ignorarea posibilității ca durata arestului preventiv să anticipeze durata pedepsei ce va fi aplicată, ceea ce ar fi contrat cerințelor legale și scopului măsurii preventive.
Justificarea menținerii măsurii arestării preventive numai prin prisma criteriilor ce derivă din natura și gravitatea faptei, menținerea temeiurilor care au justificat măsura, la peste 2 ani de la arestarea preventivă și în condițiile aplicării deja a unei pedepse de 3 ani și 3 luni închisoare, ar fi contrară atât scopului unei asemenea măsuri, bunei desfășurări a procesului penal, dar și necesității asigurării unui proces echitabil.
Având în vedere că și în aceste împrejurări rezultă din dovezile produse că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor reținute, iar ridicarea oricărei forme de supraveghere a inculpatului ar avea drept rezultat menținerea sentimentului de nesiguranță și insecuritate în rândul opiniei publice, se impune ca față de inculpat măsura arestării preventive să fie înlocuită cu măsura preventivă prev. de art. 143 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea B, cu stabilirea în sarcina acestuia a obligațiilor prev. de art. 145 alin.11lit. a - d Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul inculpatului și se va casa încheierea doar în limitele ce preced.
Se va atrage atenția inculpatului asupra încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite și va fi pus în libertate inculpatul dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând, în fond:
Înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul prin încheierea din 24.02.2008, a Judecătoriei Sector 5 B, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe durata executării măsurii preventive dispuse, inculpatul, este obligat să respecte obligațiile impuse de art. 145 alin. 11lit. a - d Cod de procedură penală.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor de mai sus, conform art. 145 alin. 22și alin. 3 Cod de procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. /20.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Damian Dolache
