Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.591/R/MF
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G - - președinte instanță
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de, și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu inculpații.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri prealabile de formulat.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenții inculpați, precizează că, în considerentele încheierii recurate, instanța de fond motivează, pe de o parte, că faptele reținute sunt grave și că atitudinea pe care au avut-o inculpații față de victime este una inumană, iar pe de altă parte se referă la starea de recidivă reținută pentru doi dintre inculpați. Însă inculpatul a fost reabilitat și numai inculpatul are antecedente penale.
Un alt aspect invocat de tribunal se referă la termenul rezonabil, motivat de faptul că prelungirea procesului se datorează avocatului inculpaților, care a formulat cereri de amânare a cauzei și a numărului mare de cereri de liberare sub control judiciar formulate de inculpați.
În ce privește culpa apărătorului, urmează a se avea în vedere că nu a formulat decât 2 cereri de amânare a cauzei, la unul dintre aceste termene fiind, când s-a pus în discuție și probatoriul, s-a asigurat substituirea. Mai mult, ambele cereri au fost motivate și dovedite cu acte.
În legătură cu numărul mare de cereri de liberare provizorie sub control judiciar, invocă practica europeană, care arată că se impune folosirea unor măsuri alternative.
Apreciază că perioada de 2 ani și 2 luni scursă de la momentul arestării preventive a inculpaților încalcă termenul rezonabil prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Instanța de fond a menținut măsura arestării preventive fără însă a arata de ce ea nu poate fi înlocuită cu o altă măsură.
Invocă aspecte pe care instanța europeană le-a analizat în legătură cu depășirea termenului rezonabil.
Astfel, pentru ca arestarea preventivă să fie menținută, trebuie să existe motive deosebite invocate de autorități, unul dintre acestea fiind tulburarea ordinii publice. Însă aceasta nu ar fi pertinentă decât dacă s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că liberarea inculpatului ar tulbura din nou liniștea publică.
În speță, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost aduse la cunoștința opiniei publice prin arestarea lor și prin mediatizarea de la acel moment. Or, după o perioadă de 2 ani și 2 luni nu mai poate fi vorba de tulburarea ordinii publice.
Cât privește gravitatea infracțiunilor, apreciază că, deși constituie un factor important, acesta nu poate legitima singură menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
De altfel, chiar curtea, printr-o decizie, a arătat că gravitatea faptei nu trebuie reținută ca motiv pentru o lungă detenție.
Pericolul că inculpații s-ar sustrage de la judecată este mult diminuat, având în vedere perioada scursă de la arestare.
În cauză a fost încheiat probatoriul, martorii au fost audiați, iar inculpații au solicitat probe în apărare, probe ce au fost administrate.
În ceea ce privește negarea culpabilității, potrivit instanței europene, orice acuzat are dreptul la tăcere și de a contesta acuzațiile ce i se aduc.
Declarațiile date de părțile vătămate nu au fost verificate de către instanță. Ele nu corespund realității. S-a susținut de către părțile vătămate că le-a răpit în anii 2005-2006, dar s-au depus acte din care rezultă că în perioada 2004-2006 inculpatul era încarcerat.
Referitor la pericolul de repetare a faptelor dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, tot curtea a stabilit că antecedentele penale nu pot justifica refuzul de punere în libertate.
Este adevărat că în cazul infracțiunilor complexe cercetarea se desfășoară într-o perioadă mai mare de timp, iar în situația în care nu poate fi terminată după 6 luni se impune punerea în libertate a inculpaților arestați. Dar în cauza de față, inculpații au fost arestați preventiv la data de 18 august 2007 și trimiși în judecată după o lună și În toată această perioadă nu i s-a permis accesul la dosar, încălcându-se grav dreptul la apărare și nu s-a făcut altceva decât să se treacă declarațiile părților vătămate pe formular.
Nevoia de a se asigura executarea pedepsei nu mai este justificată în prezent, întrucât în cauză mai sunt 2 cicluri procesuale, iar inculpații nu au interesul să se sustragă.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv dispozițiile art.148 lit.h din Codul d e procedură penală subzistă și în prezent. În speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din gravitatea faptelor imputate - trafic de persoane majore și minore, proxenetism, constituire în grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani -, multitudinea actelor materiale săvârșite în perioada 2003-2007, numărul mare de părți vătămate, care erau amenințate și supuse violențelor într-o cameră de tortură.
Mai precizează că, atunci când s-a pronunțat în sensul menținerii stării de arest preventiv, instanța de fond a avut în vedere și condamnările anterioare ale inculpaților și, care au beneficiat de clemență din partea instanțelor prin aplicarea disp. art. 81 Cod penal, clemență ce nu a fost însă apreciată.
a săvârșit în perioada de încercare alte fapte penale, respectiv tâlhărie, ultraj, dare de mită, trafic de influență.
Atunci când analizează depășirea termenului rezonabil, prin prisma dispozițiilor art.5 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului are în vedere complexitatea cauzei care, în speță, este una mare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că termenul de încercare stabilit era în perioada 2001-2007, iar fapta pentru care este cercetat a fost comisă în 2003. în perioada de încercare. Nu înțelege de ce nu a fost arestat la acel moment, dacă existau indicii că el a săvârșit infracțiunea respectivă, ci abia în 2007. Inițial unele părți vătămate au spus că nu îi cunosc, pentru ca apoi să revină asupra declarațiilor. Solicită înlocuirea arestării preventive, urmând a se avea în vedere și faptul că are doi copii minori, iar fiul său necesită o intervenție chirurgicală la coloană.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate, precizează că nu este vorba de nicio parte vătămată minoră și că, la momentul descinderii, părțile vătămate au fost găsite singure, libere, având bani asupra lor.
Recurentul inculpat, având și el ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Are trei copii minori, iar soția sa nu are serviciu.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în baza art.3002rap.la art.160 Cod procedură penală, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în com, jud A, CNP -, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP - și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, jud D, CNP -, toți trei aflați în prezent în Penitenciarul Colibași.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr.79D/P/din 7 septembrie 2007, întocmit de Ministerul Public - DIICOT, Biroul Teritorial Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților, -, escu și, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore și proxenetism, constituirea unui grup infracțional și spălare de bani prev și ped de art 12, al 1,2 lit a, art 13, al 1, 3 din Lg 678/2001, art 329, al 1.Cod Penal, raportat la art 41 alin 2.Cod Penal, art 7 din Lg 39/2003 și art 23 lit b din Lg 656/2002, în condițiile art 33 lit a Cod penal.
Prin încheierea nr.77 CC din data de 14 august 2007 s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați, în baza art.148 lit.f) Cod procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007 până la data de 12 septembrie 2007, inclusiv, măsură ce a fost menținută în continuare de către instanță, până în prezent.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, tribunalul a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, pentru aceasta pledând gravitatea faptelor imputate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, modul și împrejurările în care acestea au fost comise, multitudinea actelor materiale întinse pe o perioadă mare de timp și desfășurate pe arie largă, ce include și elemente de extraneitate, numărul mare al părților vătămate afectate și urmările produse asupra acestora. De asemenea, s-au avut în vedere caracterul organizat al activității infracționale dezvoltate de inculpați, dar și foloasele materiale semnificative dobândite de aceștia în urma exploatării persoanelor care le-au căzut victime.
Instanța a mai constatat că doi din cei trei inculpați au antecedente penale, reținând că aceștia au mai fost condamnați anterior.
Totodată, prima instanță a apreciat, din analiza declarațiilor părților vătămate și a interceptărilor telefonice ale convorbirilor purtate între inculpați, ca fiind reprezentativ și un alt element care se referă la modul inuman prin care inculpații au înțeles să se raporteze la părțile vătămate transformate în veritabile "unelte vorbitoare" în folosul exclusiv al grupului infracțional creat de aceștia.
Nici apărarea cu privire la depășirea termenului rezonabil al stării de arest nu poate fi primită în opinia tribunalului, pentru că derularea acestui proces, de o complexitate deosebită, a necesitat eforturi îndelungi și susținute din partea instanței de a asigura readministrarea materialului probator strâns în faza de urmărire penală, în condiții de publicitate și în mod nemijlocit. De asemenea, prelungirea procesului s-a datorat și amânărilor determinate de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales al inculpaților, cauza fiind amânată din nou chiar la acest termen din acest motiv. Totodată, s-a apreciat că întârzierea procedurii este în bună măsură imputabilă și inculpaților care, pe tot parcursul procesului, de la data sesizării instanței cu rechizitoriu, au formulat mai mult de zece cereri prin care solicitau liberarea lor provizorie, acest aspect ducând la o continuă trecere a dosarului de la o instanță la alta. Chiar și Curtea, a ținut să atragă atenția că atunci când legea procesual penală oferă drepturi de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă, iar până la un punct el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute, una din acestea fiind, așa cum am arătat mai sus, prelungirea procesului (cauza Schertenleib c/Elveția).
Inculpații au atacat cu recurs încheierea apreciind-o netemeinică și nelegală, deoarece în opinia lor s-au schimbat temeiurile care au justificat inițial arestarea preventivă, având în vedere faptul că din momentul arestării inculpaților a trecut o perioadă de timp de 2 ani și 2 luni, apreciat nerezonabil.
În al doilea rând, părțile vătămate în declarațiile date au susținut că au fost răpite de inculpatul, în perioada 2005-2006 în condițiile în care în acel interval de timp inculpatul era încarcerat.
Inculpații, arată în continuare că s-ar putea recurge la o măsură alternativă care presupune punerea în stare de libertate a acestora.
Curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților.
În primul rând, curtea reține că prin rechizitoriul nr.79/D/P din 7 septembrie 2007, inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor grave de trafic de persoane majore, minore și proxenetism, constituirea unui grup infracțional organizat în aceste scopuri și spălare de bani incriminate prin dispozițiile art.12 alin.1 și 2 lit.a, art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, art.239 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, fapte comise în condițiile concursului infracțional conform art.33 lit.a Cod penal.
În concret, li se impută inculpaților că în perioada anilor 2003-2007 constituiți într-un grup infracțional organizat, în componența căruia se aflau membrii familiei, având ca scop recrutarea și traficul persoanelor majore și minore de sex feminin în scopul exploatării sexuale atât în România, cât și în Spania și Italia.
Activității infracționale a inculpaților le-au căzut victime așa cum rezultă din actul de inculpare, numitele, .
Inculpații nu sunt încadrați în muncă. Au deschis însă, pe 22.12.2004, asociație pentru care nu au plătit nici un fel de impozit, nerealizând venituri. Cu toate acestea, au achiziționat 3 apartamente în municipiul Pitești, o casă în localitatea P, și-au construit o în localitatea, în valoare totală de circa 401.600 RON, bani proveniți din activitatea infracțională.
La data de 14.08.2007, prin încheierea Nr.77/CC Tribunalul Argeșa dispus în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală arestarea preventivă a inculpaților, considerând că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Măsura a fost în continuare menținută de instanța de judecată, inclusiv prin încheierea pe care inculpații o critică în prezentul recurs.
Prima instanță a analizat cererea inculpaților și sub aspectul criteriilor prev.de art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, reținând că inculpații și au mai suferit în antecedență condamnări definitive prin sentința penală nr.123/2001 a Judecătoriei Topoloveni, pentru același gen de fapte, suferind anterior condamnări pentru infracțiuni de violență, toate acestea demonstrând un potențial criminogen ridicat și implicit riscul ca inculpații să comită în libertate alte asemenea infracțiuni.
În altă ordine de idei, faptele în sine de o gravitate deosebită, datorită atingerii importante aduse unor valori sociale primordiale ocrotite de legea penală, au încălcat ordinea de drept și liniștea publică și având în vedere creșterea îngrijorătoare a acestui gen de infracțiuni, se poate spune că detenția inculpaților este și pentru viitor legitimă, pentru că temeiurile care au determinat-o inițial impun în continuare acest lucru.
În ce privește durata rezonabilă a detenției, așa cum a explicat și prima instanță, curtea reține că dosarul de o complexitate apreciabilă a necesitat eforturi pentru a se asigura administrarea probelor, de asemenea, prelungirea procesului s-a datorat și amânărilor determinate de lipsa apărătorului ales a inculpaților și în ultimul rând celor 19 recursuri formulate de inculpați, perioadă în care dosarul cauzei a fost transferat de la instanța de fond la cea de control judiciar și înapoi.
Curtea reamintește că așa cum rezultă din practica fostei Comisii, anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului pentru că atunci când legea procesual penală națională oferă dreptul de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni între o pregătire aprofundată a procesului, și o procedură mai rapidă, astfel încât până la un punct el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute. ( Comisia, rap. 11 decembrie 1980, cauza Schertehnleib DR.nr.23).
Această împrejurare chiar dacă în cele din urmă nu se poate imputa inculpaților este totuși notorie și obiectivă, neputând atrage nici culpa organelor judiciare și prin urmare nici nu poate fi avută în vedere în calculul duratei rezonabile.
Așadar, nu se poate susține în opinia curții în această ipoteză în care datorită multiplelor cereri de recurs formulate de inculpați, la alegerea acestora, a fost nevoie ca dosarul cauzei să se afle în afara procedurii de fond, că legitimitatea detenției nu mai este actuală.
Conform art.300/2 Cod procedură penală, rap.la art.160/b, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, instanța sesizată verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive, menținând această măsură dacă reține că temeiurile care au determinat-o inițial impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică aceasta.
În cauză, pentru considerentele anterior expuse, curtea apreciază în acord cu prima instanță, că pericolul pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaților este actual și impune în continuare privarea lor de libertate.
Faptul că părțile vătămate manifestă în proces o poziție oscilantă, contradictorie, reprezintă un indiciu al influențării lor în condițiile în care acestea nu reliefează pentru aceasta o justificare plauzibilă.
Ceea ce nu s-a schimbat cu certitudine în declarațiile lor este faptul că au fost într-adevăr, răpite de către inculpați și exploatate sexual în interesul lor material, și în ciuda declarațiilor de neimplicare avansate în fața instanței de recurs, inculpații au acumulat totuși, după cum s-a arătat anterior, venituri considerabile.
Curtea este de părere în continuare că inculpații reprezintă odată puși în libertate un pericol actual pentru ordinea publică, iar alternativa unei alte măsuri mai indulgente este neviabilă în acest moment.
Ținând seama de aceste argumente, curtea apreciază lipsită de temei criticile inculpaților sub aspectele analizate, și în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă ca atare recursurile.
Conform art.192 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./26.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
