Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 594
Ședința publică din data de 27.08.2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
: - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații
, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983 și, fiul lui G și, născut la data de 23 iulie 1970, în prezent aflați în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/1 al.1 și 3 s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și s-a dispus menținerea acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales în substituire avocat, din cadrul Baroului P și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 30/27.08.2009 din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Avocații și pentru recurenții inculpați, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat,
critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a clientului său și a dispus menținerea acesteia.
Apreciază că la momentul de față inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, întrucât urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată astfel încât din punctul său de vedere punerea în libertate a acestuia nu ar impieta cu nimic această fază procesuală.
Mai mult, starea de libertate a inculpatului trebuie să primeze, dat fiind faptul că acesta a dat dovadă de sinceritate, colaborând cu organele de urmărire penală, iar judecata cauzei ar fi una justă în situația in care inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate.
În plus, dorește să se aibă in vedere împrejurarea că recurentul cunoaște
toate obligațiile impuse de lege în situația în care va fi cercetat în stare de libertate și nu ar încerca să ia legătura cu nici o parte implicată în cauza de față.
Separat de aceasta, susține că în fața instanței de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, însă tribunalul nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei cereri și nici în considerentele încheierii nu a făcut vorbire la această situație.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova si pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică la rândul său încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, invocând dispozițiile art. 385/6 al.3 si art. 385/15 pct.2 lit. d si C.P.P. pe cale de consecință casarea încheierii recurate, iar în temeiul art. 300/1 al.2 revocarea C.P.P. măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
Susține astfel, întrucât temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat, inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, imediat după prezentarea probelor de către procuror.
Solicită a se avea în vedere de instanța de recurs faptul că prelungirea măsurii arestării preventive s-a solicitat de procuror pentru administrarea unor probe, însă în final, clientul său a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune, respectiv aceea denunțată de numitul, faptă care din punctul său de vedere reprezintă un grad minim de pericol social.
Deși instanța de fond în motivarea încheierii recurate face trimitere la art. 148 lit. f C.P.P. în opinia sa cele două condiții prevăzute de acest articol nu mai sunt îndeplinite în cauza de față, întrucât în prezent inculpatul nu mai prezintă pericol social concret, ecoul săvârșirii faptei nu mai este unul actual și nici nu există pericolul unui sentiment de insecuritate a societății.
Consideră că la momentul de față inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate, neavând cum să influențeze martorii ce urmează a fi audiați cu atât mai mult cu cât în fața instanței de fond se vor solicita numai aprobe în circumstanțiere si nu alte probe.
Dorește a se avea în vedere și faptul că ambii inculpați au achitat suma de 750 euro și nici nu există riscul ca inculpatul să mai săvârșească alte infracțiuni.
Cu privire la persoana inculpatului arată că acesta a lucrat timp de 20 de ani în slujba comunității, fiind apreciat favorabil să are o situație familială deosebită, întrucât soția sa are grave probleme de sănătate, având de asemenea doi copii l minori în întreținere.
Față de toate acestea, solicită în temeiul art. 139 al.3/5 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu art. 145/1 p, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
O altă critică adusă încheierii dată de Tribunalul Prahova, este aceea că deși în fața instanței de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, motiv pentru care solicită în temeiul art. 385/9 pct.10 casarea C.P.P. încheierii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive.
Obiectul cauzei la Tribunalul Prahovaa fost acela al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, astfel încât instanța de fond în mod corect a apreciat că subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive împotriva inculpaților, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.Astfel, față de împrejurarea că în cauza de față sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f nu C.P.P. se impune revocarea măsurii arestării preventive. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor, care au adus atingere autorității justiției.
Recurenții inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.08.2009, Tribunalul Prahova în baza art.3001alin.1 si 3 pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - - fiul lui și, născut la data de 18.04.1983, în municipiul P, jud.P, domiciliat în P, Str. - de la, nr. 34, jud. P, CNP - și - fiul lui G și, născut la data de 23.07.1970, în comuna, jud.P, domiciliat în P,-,.l2H,.A,.8 jud.P, CNP -, in prezent aflați in Arestul și a dispus menținerea măsurii.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 al.1 Cp. comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 cp. și uz de fals, prev. de art.291 Cp. toate cu aplicarea art.33 lit.a cp. și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 rap C.P.P. la art. 148 lit. C.P.P. iar pentru inculpatului art. 148 lit. b si f C.P.P. în sensul că din probele administrate in cauza rezulta indicii temeinice că aceștia au comis infracțiunile supuse judecății, cel din urmă încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin faptul că au luat legătura cu persoanele implicate în prezenta cauză sfătuindu-le sa împiedice descoperirea adevărului, iar pedepsele prevăzute de textul incriminator sunt mai mari de 4 ani închisoare si exista probe certe ca lăsarea acestora in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite în cauză și cerințele prevăzute art. 5 pct.1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, necesitatea arestării preventive presupune existenta unui interes public ce se impune a fi protejat in cazul privării de libertate, interes care ar putea fi atât buna desfășurare si administrare a justiției( riscul sustragerii de la proces) cat si protejarea publicului de riscul repetării faptelor.
Instanța de fond a considerat că probatoriile administrate in cauza, respectiv denunțuri formulate de, G si, procesul verbal nr.612/P/2008 din 2.09.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate in mediu ambiental efectuate de inculpați, nota privind supravegherea operativa a inculpatului, declaratiile numiților, G si, declaratiile martorilor, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, probe ce se coroborează cu declarațiile date de inculpați in faza finala a cercetărilor, constituie indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care au fost cercetați, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cod. pr. penală.
Totodată, s-a reținut că sunt întrunite în mod cumulativ și condițiile prev.de art.148 alin.1 lit.b în C.P.P. cazul inculpatului, conform căruia măsura arestării preventive poate fi luata atunci când există date că inculpatul încearcă sa zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unei parți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba.
Cea de-a doua condiție, aceea prev.de art.148 lit.f C.P.P. este de asemenea îndeplinita în privința limitei de pedeapsa pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, pedepse care sunt superioare celei de 4 ani prevăzuta de acest text de lege.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publica pe care l-ar genera lăsarea inculpaților in libertate, cerințele textului sunt de asemenea satisfăcute, existând probe certe in acest sens.
Din conținutul interceptărilor si înregistrărilor audio si ambientale, rezultă încercările inculpatului si a inculpatului de a denatura aflarea adevărului, împrejurare ce creează presupunerea rezonabila ca odată puși in libertate, cel puțin in aceasta faza procesuala, inculpații ar putea exercita fapte ce ar contraveni scopului procesului penal, acela al aflării adevărului.
Faptele de genul celor comise de inculpați si demersurile făcute de aceștia știrbesc autoritatea justiției si subminează încrederea cetățenilor in instituțiile de autoritate publica si in special in instituția Politiei Romane, scopul organelor de politie fiind tocmai al acela al depistării săvârșirii unor infracțiuni.
Totodată instanța a constatat ca in cauza sunt îndeplinite cerințele prev.de art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Împrejurarea ca ulterior inculpații, in faza finala a urmăririi penale, au recunoscut săvârșirea faptelor si au adoptat o atitudine sincera formulând denunțuri privind activitatea infracționala desfășurata de alte persoane, s-a apreciat că nu este de natura sa la concluzia ca lăsarea acestora in libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publica, aceste circumstanțe personale putând fi avute in vedere ulterior, la o eventuala individualizare judiciara a pedepsei.
Instanța a mai reținut că antrenarea inculpaților și, in presupusa săvârșire a faptelor de inculpatul, care nu deține aceasta calitate, demonstrează în mod evident un pericol social concret care reclamă adoptarea unor masuri preventive de natura sa înlăture riscul repetabilității acestor fapte.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât inculpatul, cât și inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Inculpatul a arătat, prin apărătorul său, că menținerea stării de arest nu se mai justifică întrucât a recunoscut și colaborat cu organul de urmărire penală și judecarea cauzei se poate efectua în stare de libertate, precizând că nu va încerca să ia legătura cu nici o parte implicată în cauză și va respecta toate măsurile dispuse de instanță.
Recurentul a susținut că deși a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei cereri și nici în considerentele încheierii nu s- făcut referire la aceasta. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii criticate si pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Și recurentul inculpat, prin apărătorul ales a criticat încheierea, susținând în esență că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, deoarece inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că judecarea cauzei se poate efectua cu inculpatul în stare de libertate, acesta neavând cum să influențeze martorii ce urmează a fi audiați cu atât mai mult cu cât, fapta comisă a fost dovedită arătând că la instanța de fond va solicita numai aprobe în circumstanțiere și nu pe situația de fapt.
De asemenea, inculpatul a susținut că nu este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv aceea a pericolului social concret pentru ordinea publică, întrucât ecoul săvârșirii faptei s-a diminuat și nu mai există pericolul ca prin lăsarea inculpatului în libertate să se creeze un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății.
Se susține că ambii inculpați au achitat suma de 750 euro și nu există riscul ca inculpatul să mai săvârșească alte fapte penale, acesta fiind timp de 20 de ani în slujba comunității, are o situație familială grea, întrucât soția sa are grave probleme de sănătate și are doi copii minori în întreținere.
Inculpatul recurent a invocat și cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 C.P.P. susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, așa cum a cerut în instanță, solicitând în principal, în temeiul art. 139 al.3/5 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, iar în subsidiar casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând încheierea recurată, prin prisma actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385/6 al.3 cod pr. penală, se constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin rechizitoriul nr. 612/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații recurenți și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 al.1 Cp. comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, iar cel din urmă și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 cp. și uz de fals, prev. de art.291 Cp. toate cu aplicarea art.33 lit.a cp.
Potrivit art. 300/1 instanța C.P.P. sesizată verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și constatând că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri a dispus menținerea acestei măsuri, prin încheierea criticată.
În mod judicios instanța a argumentat că probele administrate în cauză până la acest moment constituie indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății și sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 al.1 lit. b si f C.P.P. întrucât recurentul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți și denaturarea faptelor reale, pedepsele prevăzute pentru aceste infracțiuni sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică, deoarece faptele de corupție comise de persoane ce exercită autoritatea de stat, cum este cazul inculpaților, au un impact profund negativ în rândul opiniei publice, creându-se sentimentul că justiția este părtinitoare față de astfel de persoane care profitând de funcțiile publice deținute comit asemenea fapte.
Pericolul social prin lăsarea în libertate al inculpaților este evidențiat și prin aceea că legiuitorul a prevăzut sancțiuni mai aspre pentru faptele de corupție comise de persoane cu atribuții de constatare și sancționare contravențională, întrucât prin astfel de fapte se subminează încrederea cetățenilor în instituțiile de autoritate publică.
Ușurința cu care inculpații recurenți au fost atrași la comiterea faptelor denotă în mod evident că sunt persoane influențabile, care au pus mai presus interesul lor material decât demnitatea profesiei pe care o exercitau, motiv pentru care în mod justificat instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârșire și perseverența în comiterea acestui gen de infracțiuni, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului demonstrează pericolul social concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților.
Susținerile recurenților că în faza finală a urmăririi penale au recunoscut faptele, că anterior au avut o conduită meritorie la locul de muncă și că au probleme în familie, având copii minori în întreținere si soția bolnavă ( cum a susținut inculpatul ), nu sunt elemente de natură să determine revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate, așa cum au solicitat, aceste aspecte putând fi avute în vedere eventual, la individualizarea judiciară a pedepsei.
Recunoașterea faptelor comise nu constituie o schimbare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cum a susținut recurentul, legiuitorul nu a prevăzut o astfel de condiție pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate, potrivit art. 139 al.1 măsura C.P.P. preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură neprivativă numai când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia, ori în cauză, așa cum s-a arătat subzistă temeiurile inițiale pentru ambii inculpați.
Critica recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara este neîntemeiată, întrucât obiectul cauzei pentru termenul din data de 25.08.2009, când s-a dat încheierea atacată era acela al verificării legalității si temeiniciei stării de arest și nu pentru soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării, la dosar nu există o astfel de cerere și simpla solicitare a apărătorului în cadrul verificării din oficiu a legalității și temeiniciei stării de arest nu echivalează cu o cerere esențială de natură să garanteze și să influențeze drepturile inculpatului, așa cum cer dispozițiile art. 385/9 pct.10
C.P.P.În raport de cele învederate, curtea constată că motivele invocate de recurenți sunt neîntemeiate și pe cale de consecință încheierea recurată fiind legală și temeinică, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b și C.P.P. obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
- - - - - -
Grefier
- -
Red. EZ/
6ex/28.08.2009
dosar fond -- Tr.
jud. fond a
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
