Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.599/
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.4724/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate. Învederează instanței că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor care i se rețin în sarcină și solicită a se avea în vedere persoana acestuia, respectiv vârsta. Consideră că procesul penal se poate desfășura și cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținerea a încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală, întrucât temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, nu s-au schimbat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu va impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, s-a dispu, în baza art. 3002în referire la art.160 alin.3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr.170D/P/2008 din 13.11.2008 DIICOT -Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, în intervalul 13.11.2008,ora 22.00 și până la 14.11.2008, ora 22.00.
Prin încheierea de ședință nr.148 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 14.11.2008 până la data de 12.08.2008 pentru săvârșirea inf. prev. de art.10 din Legea nr.143/2000 în referire la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, măsură ce fost prelungită de Tribunalul Constanța, în mai multe rânduri, ultima prelungire fiind acordată prin încheierea de ședință nr.49/07.04.2009, începând cu data de 12.04.2009.
Inculpatul a fost predat la data de 24.04.2009, orele 21,00 pe aeroportul Otopeni - B autorităților judiciare române de către autoritățile judiciare franceze în baza mandatului european de arestare preventivă emis de Tribunalul Constanța și a fost încarcerat în Arestul IPJ C, începând cu data de 25.04.2009,ora 00,45.
Prin rechizitoriul nr.170D/P/2008 din 5.05.2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.10 din legea 143/2000 în referire la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art.25 cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit. a cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art.25 cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit. a cod penal.
S-a constatat că, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu au încetat, respectiv că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte de natură penală pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, și că aceste infracțiuni, prin natura lor, prezintă o periculozitate socială ridicată.
S-a apreciat, avându-se în vedere cele mai sus arătate, precum și modalitatea în care se pretinde că ar fi săvârșite faptele în rechizitoriu, respectiv organizarea, conducerea și finanțarea a trei transporturi de ovule cu cocaină ingerate în stomac din Republica în Olanda, racolarea și instigarea la săvârșirea infracțiuni de trafic transfrontalier de cocaină, dar și împrejurarea că cercetarea judecătorească nu este începută, că se impune în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de către instanța e fond că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se, în mod eronat că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se relevă că, raportat la circumstanțele personale, favorabile inculpatului, acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect a constatat instanța de fond, din perspectiva dispozițiilor art.160 ind. b cod procedură penală, că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, determinat de faptul că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Prin ordonanța nr.170D/P/2008 din 13.11.2008 DIICOT -Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, în intervalul 13.11.2008,ora 22.00 și până la 14.11.2008, ora 22.00.
Prin încheierea de ședință nr.148 din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 14.11.2008 până la data de 12.08.2008 pentru săvârșirea inf. prev. de art.10 din Legea nr.143/2000 în referire la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, măsură ce fost prelungită de Tribunalul Constanța, în mai multe rânduri, ultima prelungire fiind acordată prin încheierea de ședință nr.49/07.04.2009, începând cu data de 12.04.2009.
Prin rechizitoriul nr.170D/P/2008 din 5.05.2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.10 din legea 143/2000 în referire la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art.25 cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit. a cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, art.25 cod penal raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, ambele cu aplicare art.33 lit. a cod penal.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută în condițiile art.300 ind.1 și art.300 ind.2 cod procedură penală în referire la art.160 ind.b cod procedură penală.
Reținem că la dosarul cauzei există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 cod procedură penală, din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În acest sens facem trimitere la declarațiile inculpaților, și, care l-au indicat pe inculpatul ca fiind inițiatorul și organizatorul transporturilor de cocaină, declarațiile inculpatului recurent prin care acesta recunoaște faptele, procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului recurent, proces verbal de efectuare a percheziției corporale, procesele verbale și informările privind depistarea numiților, și având în stomac bulete de cocaină și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Apreciem că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare pericol concret pentru ordinea publică, determinat de amploarea activității infracționale, natura infracțiunilor comise, modul în care a fost concepută săvârșirea faptelor, rolul jucat de inculpat în organizarea unei rețele de trafic internațional de droguri, cantitatea de drog traficat, împrejurarea că, prin modul de săvârșire a faptelor s-a pus în pericol viața persoanelor, aspecte ce determină un sentiment de insecuritate unui număr mare de persoane urmare a proliferării traficului de droguri și rezonanța negativă în rândul populației că o persoană cercetată pentru fapte deosebit de grave ar putea fi pusă în libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului la care s-a făcut trimitere, respectiv vârsta și atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal nu sunt suficiente pentru a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică ce ar decurge din lăsarea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât atitudinea sinceră a fost determinată și datorită probelor administrate în dosar.
Măsura arestării preventive este în concordanță și cu prevederile art.136 cod procedură penală, întrucât, cercetarea judecătorească nu a început, fiind necesară prezența inculpatului la instanța de judecată.
Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate și întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate și netemeinicie care să conducă la reformarea încheierii atacate, Curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat de inculpatul.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Tehnored.dec.jud.:
2 ex./16.10.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Maria Uzună, Eleni Cristina
