Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă -
(Număr în format vechi 65/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 6
Ședința ne publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
***********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, aflată în stare de arest în ARESTUL M, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută în art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prevăzută în art. 12 pct. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, trafic de minori prevăzută în art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și spălare a banilor prevăzută în art. 23, pct. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33-34 cod penal împotriva încheierii din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată, personal și asistată de apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ne mai fiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, s-a trecut la dezbaterea recursului potrivit art. 38513cod procedură penală.
Avocat pentru recurenta inculpată, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Mehedinți la data de 23 ianuarie 2008 este nelegală și netemeinică, pe cale de consecință solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, aceea de a nu părăsi țara, pentru a se asigura desfășurarea normală a judecării cauzei.
Susține că încheierea recurată este nelegală pentru următoarele motive: conform dispozițiilor art. 3001cod procedură penală, la primirea dosarului instanța, avea obligația să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă anterior prin încheierea de ședință nr. 7 din 06.02.2007 în baza căreia s-a emis mandatul și oricum măsura a încetat de drept.
Mai susține că inculpata a fost arestată din decembrie 2006 pentru alte fapte sesizate ca săvârșite pe teritoriul Spaniei, iar din 30 octombrie 2007 inculpata a fost pusă în libertate în Spania în baza unei hotărâri judecătorești, imediat ulterior fiind reținută în baza mandatului european, iar pe 19 noiembrie 2007 adusă de INTERPOL în România.
Arată că la pagina 65 vol. IV din dosarul de urmărire penală apare un proces verbal datat 19 noiembrie 2007 prin care se predă pe Aeroportul Internațional - B inculpata în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 06.02.2007 emis de Tribunalul Mehedinți astfel că măsura din 19 noiembrie 2007 până când inculpata a fost depusă la arest pe 20 noiembrie 2007 este măsură de reținere.
Mai arată că inculpata a fost a fost ridicată pe data de 16 ianuarie 2008, în jurul orelor 1200- 1300în baza deciziei Curții de APEL CRAIOVA din data de 15 ianuarie 2008, pentru reîncarcerare, însă nu a fost introdusă în arestul M ci dusă la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră unde a fost ținută o noapte, ulterior pe data de 17 ianuarie a fost predată În această situație inculpata a fost lipsită de libertate încă din 16 ianuarie 2008.
În consecință, cele două zile în care inculpata a fost reținută trebuiesc deduse din durata măsurii preventive, ceea ce conduce la concluzia că măsura preventivă luată față de aceasta a fost menținută prin încheierea recurată după ce aceasta încetase de drept.
În subsidiar susține că nu este oportună menținerea măsurii arestării preventive pentru următoarele motive: deși s-au reținut ca temeiuri ale măsurii dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. e și f cod procedură penală, inculpata nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, faptele sunt comise în 2003 - 2004, față de inculpatul care este component al grupului infracțional s-a dat soluția de achitare în primă instanță.
Pe plan infracțional nu este nimic la dosar în ce privește racolare de persoane și transportarea acestora de către inculpată; în cel mai rău caz se poate reține o faptă de proxenetism pentru care a fost judecată în Spania. Mai arată că acest dosar a fost și la Tribunalul Gorj unde s-a dat o soluție de retrimiterea dosarului la parchet pentru că era incomplet.
Mai susține că inculpata a dovedit că nu se sustrage în nici un fel de la urmărirea penală și că dorește să-și clarifice situația juridică.
Învederează că inculpata domiciliază efectiv în T
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului.
Susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 3001cod procedură penală, la primirea dosarului, instanța are obligația de a verifica din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului; instanța a considerat că în continuare există indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea de către inculpată a faptelor pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă și ulterior trimiterea în judecată prin rechizitoriu, iar pentru infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina inculpatei pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 de ani, precum și condiția pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatei.
Cât privește încetarea de drept a măsurii, susține că potrivit art. 149 alin. 2 pct. 2 teza 2 cod procedură penală, termenul începe să curgă din momentul arestării inculpatei, executarea pedepsei în Spania, neavând relevanță, întrucât s-a făcut în baza altui mandat de executare, pentru toate celelalte perioade pentru care se invocă faptul că inculpata a fost reținută nu sunt acte care să dovedească aceste împrejurări, astfel că această durată nu poate fi reținută la acest moment ca fiind executată.
Mai arată că urmează ca perioada executată în Spania să se deducă din pedeapsa aplicată, dacă sunt întrunite condițiile legale pentru realizarea acestei deduceri, însă acest aspect privește fondul cauzei.
Având ultimul cuvânt în temeiul dispozițiilor art. 341 cod procedură penală, inculpata solicită să fie pusă în libertate, arătând că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin încheierea din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală în dosarul nr-, în baza art. 3001cod procedură penală s-a menținut în continuare arestarea preventivă a inculpatei fiica lui și, născută la 16.07.1977 în T M cu domiciliul în aceeași localitate, str. -, nr. 7, județul T, CNP -, în prezent arestată preventiv în ARESTUL
Pentru a se pronunța astfel prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 3001cod procedură penală și examinând actele din dosarul de urmărire penală a constat că, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpata, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. e și f
C.P.P.În acest sens s-a reținut că în cauză sunt dovezi care constituie indicii temeinice în ce privește săvârșirea de către inculpată a faptelor pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă și ulterior trimiterea în judecată prin rechizitoriu, respectiv declarațiile date de victime, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză ce confirmă faptul că inculpata, împreună cu concubinul ei au recrutat prin înșelăciune victimele, s-au ocupat de obținerea pașapoartelor necesare trecerii frontierei de stat, le-au asigurat cheltuielile de transport în Spania unde, prin amenințări le-a obligat să practice prostituția în schimbul unor sume de bani.
Inculpata în declarațiile date la urmărirea penală, precum și la instanța de recurs a negat comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Din declarația părții vătămate s-a reținut însă că în primăvara anului 2003, inculpata împreună cu concubinul său și cu numitul, au mers la domiciliul său și au purtat discuții referitoare la plecarea acesteia în Spania și apoi i-au plătit taxele aferente obținerii pașaportului, transportând-o în Spania, fiind cazată în locuința celor doi concubini și obligată să practice prostituția.
În același sens s-au indicat și declarațiile părții vătămate, care a susținut că, în Spania, timp de 3 luni a fost obligată să se prostitueze pe străzile din, fiind însoțită și supravegheată de inc..
Declarațiile acestor părți vătămate s-a arătat că se coroborează și cu cele declarate de martorii, și, astfel că s-a apreciază că există indicii privind săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 pct. 2 lit. a din Legea 678/2001, existând motive verosimile de a bănui că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 5, paragraful 1 lit. c din CEDO.
S-a reținut ca îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f cod procedură penală privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus arestarea preventivă, aceasta fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani pentru infracțiunea mai gravă, precum și condiția pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatei.
La aprecierea acestui pericol prima instanță a reținut modalitatea în care inculpata și concubinul său au atras victimele printre care și una minoră pentru a ajunge în Spania, promițându-le că le vor asigura locuri de muncă în agricultură sau ca menajere, iar acolo le obligau să se prostitueze, avându-se totodată în vedere și ecourile pe care aceste fapte le-au produs în comunitățile locale din care fac parte atât inculpata, cât și victimele.
S-a reținut și că, concubinul inculpatei, i-a cerut numitei să o determine pe victima să schimbe declarația, asigurând-o că dacă îl va ajuta în acest sens o să-i ofere suma de 3.000 euro, concubinul inculpatei făcând presiuni și asupra altor martori sau părți vătămate să schimbe declarațiile date - conform declarațiilor date de și.
Aceste probe, s-a concluzionat că demonstrează cu certitudine faptul că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.136 cod procedură penală raportat la art. 146 și art. 148 al. 1 lit. e, f cod procedură penală subzistând astfel temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, așa încât se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata în termen fără însă a prezenta motive de recurs în scris, motive ce au fost expuse oral potrivit celor expuse în practicaua prezentei decizii.
Recursul formulat de inculpată este fondat și urmează a fi admis însă numai pentru unele dintre motivele de recurs.
Nu va fi reținută ca fiind fondată critica privind încetarea măsurii preventive luată față de inculpată anterior menținerii acesteia prin încheierea recurată.
În acest sens se reține că prin încheierea nr. 3 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, definitivă, s-a casat încheierea pronunțată de Tribunalul Mehedinți la 10.01.2008 și s-a respins cererea inculpatei de constatare a încetării de drept a măsurii preventive luată față de aceasta, dispunându-se reîncarcerarea inculpatei în baza mandatului de arestare nr. 8/2007, pentru restul de 8 zile neexecutate din acesta.
În consecință, durata arestării preventive a inculpatei scursă după reîncarcerarea acesteia nu se poate calcula decât potrivit dispozițiilor încheierii mai sus menționate, neputându-se avea în vedere și durata arestării preventive anterioare acestei încheieri la stabilirea datei la care încetează de drept măsura preventivă față de inculpată, aceasta având relevanță în situația în care susținerile inculpatei se dovedesc întemeiate într-o eventuală operațiune de deducere a perioadei arestului preventiv potrivit art. 88 cod penal, la soluționarea fondului cauzei.
Pe de altă parte, conform adresei nr. 1/22.01.2008 a IPJ M inculpata a fost reîncarcerată la data de 17.01.2008 ora 1,40 neexistând nici o dovadă care să confirme susținerile inculpatei în sensul că aceasta ar fi fost supusă unei măsuri privative de libertate în că din data de 16.01.2008.
Chiar dacă s-ar reține ca dovedite susținerile inculpatei în sensul mai sus precizat se constată că ultima zi a duratei măsurii preventive este cea de 23 ianuarie 2008, dată la care a și intervenit în cauză menținerea acestei măsuri, pronunțată prin încheierea recurată, astfel că nu se poate constata că măsura preventivă a încetat față de inculpată anterior menținerii sale.
Cu privire la fondul măsurii preventive se constată că temeiul arestării preventive prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. e cod procedură penală în sensul că inculpata a exercitat presiuni asupra unei părți vătămate sau a încercat o înțelegere frauduloasă cu aceasta nu mai subzistă față de inculpată, deoarece analizându-se atât încheierea recurată cât și încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceasta se constată că raportat la temeiul arestării în discuție s-a reținut că inculpatul, concubinul inculpatei, față de care s-a dispus disjungerea cauzei în prezentul dosar, i-a cerut numitei să o determine pe victima să-și schimbe declarația, asigurând-o că dacă îl va ajuta în acest sens o să-i ofere suma de 3.000 euro, concubinul inculpatei făcând presiuni și asupra altor martori sau părți vătămate să-și schimbe declarațiile date potrivit declarațiilor martorelor și.
Față de împrejurarea că inculpata prin măsurile punitive și preventive luate împotriva sa atât de autoritățile române cât și de cele spaniole este în detenție din data de 19.12.2006 se constată că și în ipoteza în care aceasta anterior acestei date a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat din care făcea parte și concubinul său care a exercitat presiuni asupra părților vătămate, actualmente, prin măsurile restrictive de libertate luate față de inculpată, aceasta a fost extrasă din componența respectivului grup, nemaiexistând pericolul ca prin intermediul concubinului său să exercite presiuni asupra părților vătămate cu atât mai mult cu cât acesta este actualmente în Spania iar inculpata se află în România.
De asemenea până la acest moment nu s-a dovedit că inculpata ar fi făcut în mod direct presiuni sau ar fi încercat o înțelegere frauduloasă cu părțile vătămate.
Referitor la temeiul arestării preventive prevăzut de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală se constată că prima instanță în mod temeinic coroborând probatoriul administrat în cauză a reținut că există în continuare indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată în sensul art. 681cod procedură penală, respectiv motive verosimile de a bănui că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 5, paragraful 1 lit. c din CEDO.
De asemenea pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani.
Însă cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpată se reține că faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, s-a arătat prin actul de sesizare a instanței, că au fost săvârșite în perioada 2003 - 2005.
În aceste condiții așa cum s-a subliniat în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, după trecerea unui interval de timp îndelungat de la săvârșirea faptelor, pericolul social generic al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, criteriu legal de alegerea măsurii preventive prevăzut de art. 136 alin. 8 cod procedură penală, nu mai justifică menținerea măsurii preventive.
Deși, și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat. După trecerea unui interval mai îndelungat trebuie demonstrat că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
În speță, dat fiind intervalul mare de timp scurs de la data când se reține că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată prin actul de sesizare al instanței, precum și faptul că în acest interval inculpata a suferit o perioadă îndelungată de detenție se constată că actualmente punerea în libertate a inculpatei nu mai este de natură a tulbura real ordinea publică, trebuind să fie acceptat și faptul că un astfel de interval de timp este e natură a estompa și ecourile negative pe care faptele inculpatei le-a produs în comunitățile locale din care fac parte atât inculpata cât și părțile vătămate.
În consecință, potrivit art. art. 139 alin. 1 cod procedură penală, deoarece s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, urmează a se înlocui măsura arestării preventive luată anterior față de inculpată cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în condițiile art. 1451cod procedură penală reținută ca fiind de natură a realiza cel mai bine în această fază a procesului penal scopul măsurii preventive față de inculpată în sensul art. 136 cod procedură penală.
În consecință, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d cod procedură penală și neexistând alte cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. 3 procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, se va admite ca fondat recursul formulat de inculpă în sensul celor mai sus precizate.
În baza art. 145 alin. 12cod procedură penală se va impune inculpatei ca pe durata măsurii să respecte și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate:, C, precum și de martorii:, C și, obligație apreciată ca fiind în măsură să contribuie la buna desfășurare a procesului penal în continuare.
În baza art. 145 alin. 3 cod procedură penală se va atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, de sub puterea mandatului de arestare nr. 8 din 6 februarie 2007 emis de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, dacă nu este arestată în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul formulat de inculpata, aflată în stare de arest în ARESTUL M, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea și rejudecând cauza,
În baza art. 3001cu aplic. art. 139 alin. 1 și art. 1451cod procedură penală.
Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatei cu obligarea inculpatei de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 alin. 11cod procedură penală
Pe durata acestei măsuri inculpata este obligată să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată;
2. să se prezinte la Poliția mun. T M, jud. T, desemnată cu supravegherea acesteia conform programului de supraveghere ce se va întocmi de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată.
3. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței.
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12cod procedură penală
Inculpata pe durata măsurii va respecta și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate:, C, precum și de martorii:, C și.
În baza art. 145 alin. 3 cod procedură penală
Atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, de sub puterea mandatului de arestare nr. 8 din 6 februarie 2007 emis de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, dacă nu este arestată în altă cauză.
Cheltuieli judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.
4 Ex/31.01.2008
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru, Mariana Pascu
