Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 11998/2/2009
3006/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 6
Ședința publică din data de 4 IANUARIE 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotrivaÎncheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a - II - a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat juridic de avocatul, apărător substituent al apărătorului desemnat din oficiu de către Baroul București, în baza delegațiilor depuse la dosar, filele 22 și 23.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere faptul că nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului, reprezintă un pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea prevenției.
Solicită să se constate că a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, prevenția transformându-se, practic, într-o veritabilă detenție a unei persoane, împotriva căreia nu a fost pronunțată încă, o hotărâre definitivă, de condamnare, și care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Mai arată că singura probă în baza căreia inculpatul se află în arest constă în declarația fostei sale soții cu care se afla în relații de vrăjmășie. Ceilalți inculpați din dosarul de fond sunt judecați în stare de libertate, astfel că și pentru egalitate de tratament judiciar se impune revocarea măsurii arestării preventive. Mai susține că nu sunt date din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond revocând măsura arestării preventive, să se dispună judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și față de complexitatea cauzei penale deduse judecății nu poate fi vorba de o depășire a termenului rezonabil.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită să se ia act de faptul că inculpatul nu are nicio legătură cu ceilalți inculpați judecați în cauză, astfel că, în ceea ce-l privește, termenul rezonabil s-a epuizat. Sub aspectul faptelor, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a pătruns în locuința părții vătămate.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 10.12.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, conform art. 1602Cod procedură penală.
În baza art. 1601rap. la art. 1602alin. 1 și 2 și art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
Conform art. 1602alin.31Cod procedură penală, inculpatul pe timpul liberării provizorii a fost obligat:
- să nu se apropie de partea vătămată, și și de membrii familiilor acestora, de coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința părților vătămate sau a inculpatului.
A fost respinsă ca neîntemeiată cerea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și.
Au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
În baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului pentru inculpatul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații și a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost obligați inculpații, și la plata a 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că în sarcina inculpatului s-a reținut că în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care și inculpații, și, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se impune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpaților era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase: săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor, cum ar fi noaptea de revelion 2007-2008, când au încercat să petreacă la restaurantul Casa, unde însă era organizată o petrecere privată, împrejurarea care a determinat furia inculpaților, și, care au provocat scandal,au lovit persoanele aflate în incinta restaurantului și au distrus bunuri în valoare de 2000 RON.
În cauză, există suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, potrivit art. 861Cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta ce formează obiectul trimiterii în judecată, această împrejurare, însă nefiind suficientă prin ea însăși pentru a justifica menținerea arestării preventive a inculpatului întrucât în speță nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, în sensul că la dosarul de urmărire penală nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deși pentru infracțiunea comisă legea prevedere pedeapsa mai mare de 4 ani.
Tribunalul a apreciat că în cauză menținerea stării de arest a inculpatului, care constituie o excepție în raport de starea de libertate, nu se impune pentru mai buna desfășurare a procesului penal, lăsarea în libertate a acestuia nefiind de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică însă pentru a putea fi totuși controlat inculpatul și mai ales activitatea viitoare a acestuia și implicit pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impune, în baza art. 160 Cod procedură penală, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În privința celorlalți inculpați s-a reținut că aceștia au fost trimiși în judecată pentru comiterea de infracțiuni, după cum urmează:
1. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin1 Cod Penal, art.189 alin2 Cod Penal( 2 fapte), art.211 alin 21.Cod Penal toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal;
2. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 189 alin.2 art.Cod Penal192 alin 1,2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal,
3. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 189 alin2 Cod Penal, art. 192 alin 1,2 Cod Penal toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal;
4. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap.la art. 174-175 litera i Cod Penal; art.211 alin 2 litera c și alin 21lit.a,b Cod Penal, art. 189 alin.2 Cod Penal, art. 180 alin. 1.Cod Penal(2 fapte), cu aplicarea art.33 litera a Cod Penal, art. 180 alin. 2.Cod Penal, art. 217 alin. 1.Cod Penal(2 fapte) cu aplicarea art.33 litera a Cod Penal, art.279 alin. 1.Cod Penal, art. 321 alin. 2 Cod Penal (3 fapte) cu aplicarea art. 33 litera a Cp. art.323 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod Penal,).
5. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.180 alin 1.p, art.217 alin 1 din Cod Penal, art.279 alin 1.Cod Penal art.321 alin. 2.Cod Penal, art.323 toate Cod Penal cu aplicarea art. 33 litera a
Cod PenalActivitatea infracțională a inculpaților a constat în aceea că în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care și inculpații, și, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se impune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpaților era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase:săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor, cum ar fi noaptea de revelion 2007-2008, când au încercat să petreacă la restaurantul Casa, unde însă era organizată o petrecere privată, împrejurarea care a determinat furia inculpaților, și, care au provocat scandal,au lovit persoanele aflate în incinta restaurantului și au distrus bunuri în valoare de 2000 RON.
În sarcina inculpatului, se reține că la data de 08 iunie 2007, împreună cu, și, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, înarmate cu bâte, răngi și topoare, au amenințat și lovit pe părțile vătămate G, și G, provocându-le leziuni traumatice, după care continuând scandalul, au distrus ușa de acces în imobilul părții vătămate G, au pătruns în imobilul părții vătămate G, au pătruns în imobil fără nici un drept, distrugând diverse bunuri din locuință, iar în data de 22.09.2007, împreună cu și, prin violență, au deposedat partea vătămată de mai multe bunuri personale.
Din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală se reține că la data de 27.12.2007, împreună cu, și, l-au lipsit de libertate și l-au lovit pe partea vătămată, în locuința personală, iar la data de 01.01.2008, împreună cu, prin amenințări, i-au deposedat de mai multe bunuri personale pe și.
În ceea ce-i privește pe inculpații și, se reține că la data de 02.02.2008, împreună cu, înarmați cu săbii, au pătruns fără drept, în locuința numiților și, unde au răpit-o pe partea vătămată și au lipsit-o de libertate în locuința din B,-, sector 2, până la data de 07.02.2008, când a fost depistată de organele de poliție.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații a săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, si anume: declarațiile părții vătămate G, proces verbal si planșa foto întocmite cu ocazia, certificat medico-legal din care rezulta ca victima a necesitat pentru vindecare 16-18 zile, declarațiile martorilor lonut, G, precum si procesele verbale si planșele foto întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezulta ca este cel care a înjunghiat si tâlhărit partea vătămata, CD cu imagini video înregistrate de o camera amplasata in exteriorul magazinului SC Serv SRL din-, Sector 3, B; raportul de expertiza medico-legala privind pe din care rezulta ca i-au fost necesare pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată prezentând multiple echimoze si excoriații, declarațiile martorilor, din care rezulta ca cele sesizate de partea vătămata sunt reale si ca s-a creat o tulburare a liniștii si ordinii publice; procesele-verbale si planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentărilor pentru recunoașterea autorilor, declarațiile olografe, declarațiile părților vătămate si martorilor G, G, G, a, G, ,; procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice declarațiile invinuitilor, G si G, proces-verbal de cercetare la fata locului si planșa foto din care rezulta distrugerile imobilului in care domiciliază a, cat si violentele suferite de către G si G, certificate medico-legale ale numitului, raport de expertiza medico-legala privind pe, din care rezulta ca pentru vindecare a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, declarații părților vătămate, si lonescu, rocese p. -verbale si planșele fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din care rezulta ca autorii sunt zis, - zis si, procesul verbal si planșa foto întocmite cu ocazia cercetării la fata locului, procese verbale de declasificare a interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, declarațiile numiților si, procese verbale de declasificarea interceptărilor convorbirilor telefonice, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681pr. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-au emis mandatele de arestare preventivă pe numele acestora.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților in stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la încercarea de intimidare părților vătămate sau a martorilor din acte care urmează să fie audiați în cauză.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, precum și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr. pen. privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la susținerile în sensul că în prezenta cauză până la acest moment nu a început cercetarea judecătorească, instanța a constatat că prezenta cauza a fost amânată fie pentru lipsă de apărare, fie pentru lipsă de procedură, motive ce nu au pot fi imputate instanței de judecată.
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Este de menționat faptul că inculpații sunt arestați de aproximativ 20 luni de zile și nimic din desfășurarea celor două procedurii, respectiv urmărirea penală și instanța nu au fost de natură a duce la concluzia că nefinalizarea judecății ar fi imputabilă în vreun mod autorităților sau părților.
Instanța de judecată a încercat să respecte obligațiile de rezultat constând în citarea și audierea martorilor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului astfel că a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Se mai arată că în cauză a fost depășită limita rezonabilității procedurii juridice, împotriva sa nefiind pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că acesta nu este întemeiat.
Din lucrările dosarului se constată că prima instanță a făcut o temeinică apreciere asupra îndeplinirii cerințelor art. 143 Cod procedură penală, art. 681Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală și a art. 160 Cod procedură penală, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se constată că instanța de fond a motivat temeinic reținerea îndeplinirii cerințelor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, indicând probele administrate, dar având în vedere și criteriile desprinse din jurisprudența CEDO.
În cauză, este de observat că în fața instanței nu s-au efectuat acte procedurale circumscrise cercetării judecătorești, dar aceasta pe lângă faptul motivării de către instanță, nu poate constitui un temei suficient de puternic pentru a considera depășirea limitei rezonabilității procedurii judiciare.
Cauza de față este o cauză complexă, cu o pluralitate de inculpați și o multitudine de infracțiuni de naturi diferite (art. 180 Cod penal, art. 211 Cod penal, art. 189 Cod penal, art. 192 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal), o amplă activitatea infracțională nu doar prin modalitățile concrete de comitere dar și prin perioada de timp îndelungată în care s-a derulat activitatea infracțională (anii 2006 - 2008), cu existența unor legături apropiate între inculpați. Toate aceste elemente nu pot fi ignorate și nu se poate trage concluzia că termenul rezonabil a fost depășit, ori că prin lăsarea în libertate a inculpatului nu s-ar crea o tulburarea suficientă în rândul colectivității de natură a conduce la concluzia existenței unui pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă în sarcina inculpatului recurent se reține o activitate infracțională desfășurată în luna februarie 2009 (circumscrisă dispozițiilor art. 189 alin. 2 Cod penal și art. 192 alin.1,2 Cod penal) se contată că această activitate este parte a activității infracționale derulate de inculpați și a fost îndreptată împotriva libertății de mișcare a victimelor și la inviolabilitatea domiciliului, ceea ce constituie acte cu un puternic impact negativ în rândul opiniei publice.
La examinarea temeiniciei și legalității măsurii dispuse nu pot fi ignorate cerințele art. 136 Cod procedură penală, care impun asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal pentru care se are în vedere și luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
Așa fiind și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate încheierii, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. /12.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
