Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 609
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968, fiul lui - G și, născut la 13 mai 1981, fiul lui și, născut la 05 septembrie 1981, fiul lui și, născut la 03 februarie 1986 și fiul lui și, născut la 24 martie 1981, toți deținuți și aflați în Arestul D împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, - și personal și asistați de apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P conform delegației nr. 5378/2009 precum și recurentul inculpat personal și asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-a depus cererea înregistrată sub nr. 15286/21.09.2009, primită prin fax, formulată de avocat din Baroul Dâmbovița, care solicită strigarea cauzei la ora 12.00 întrucât asigură asistență judiciară la DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.
Avocat având cuvântul aduce la cunoștința instanței faptul că urmare convorbirii telefonice purtate cu avocat, acesta i-a comunicat că nu poate asigura asistența juridică și reprezentarea pentru recurenții inculpați - și.
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurenții inculpați, - și, precizând că aceștia nu au cereri prealabile de formulat și solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, având în vedere dispozițiile procedurale ce reglementează judecarea cauzelor cu arestați preventiv, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care s-a menținut arestarea preventivă a acestuia, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 354 Cod proc. penală în ce privește motivarea hotărârii pronunțate, ceea ce constituie caz de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod proc. penală, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 656/04.02.2004 care arată că atunci când instanța de fond nu motivează sau datele pe care se sprijină soluția nu se regăsesc în cauză, hotărârea este casabilă urmând a fi desființată.
Instanța de fond, Tribunalul Dâmbovițas -a aflat într-o eroare gravă motivat de faptul că i-a lipsit timpul efectiv pentru studierea cauzei, dosarul sosind cu o oră înainte de a se intra în sală și a se judeca cauza.
Motivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond este lapidară și confuză.
În ce privește pe recurentul inculpat acesta nu a racolat, nu a găzduit, nu a exploatat-o sexual pe partea vătămată iar la dosar nu se regăsesc probe din care să rezulte că acesta și-a pus apartamentul la dispoziție în acest scop.
Soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu este motivată în raport de cererile formulate de apărătorii inculpaților, care au solicitat să nu se mai mențină starea de arest a acestora nu să se revoce arestarea preventivă.
În finalul hotărârii pronunțate instanța a motivat într-o singură frază că se respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A fost de asemenea încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul că instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la vinovăția inculpaților. Prezumția de nevinovăție garantată de Constituție și de dispozițiile CEDO a fost încălcată.
În ce privește disp. art. 148 lit. f Cod proc. penală, pericolul concret prezentat de recurentul inculpat nu este dovedit cu probe, de altfel urmărirea penală a fost încheiată iar acesta nu a încercat să influențeze martorii.
Organele de urmărire penală au respins cererea de reaudiere a părții vătămate cu motivarea că familia inculpatului a exercitat presiuni asupra acesteia, concluzie fără suport probator și ilogică atâta timp cât face parte dintre membrii săi, iar anterior a fost audiată fără apărător și în lipsa părinților, fiind minoră.
Totodată declarația dată de această parte vătămată a fost prea coerentă față de lipsa acesteia de instruire, ceea ce duce la concluzia că declarația i-a fost dictată.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, desființarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond să nu mai fie menținută starea de arest a acestuia.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, - și achiesează la concluziile formulate de avocat sub aspectul nemotivării încheierii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița la 17.09.2009.
În ce privește pe recurentul inculpat, acesta a recunoscut faptele comise iar judecarea sa în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Față de acesta s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în rechizitoriul întocmit de către DIICOT.
Referitor la recurentul inculpat se arată că acesta nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, întrucât partea vătămată practica prostituția cu 6 luni înainte de a-l cunoaște pe inculpat.
Față de recurenții inculpați - și la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în cauză nu mai sunt părți de audiat.
Se solicită admiterea recursurilor formulate de recurenții inculpați, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați și menținere a încheierii din 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind legală și temeinică.
Se arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de Legea nr. 678/2001 constând în aceea că în perioada mai - iunie 2009 au racolat, găzduit și exploatat sexual mai multe minore.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive iar în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f cod proc. penală, în sensul că aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această situație este dovedită cu probele administrate în cauză, declarațiile a șapte părți vătămate, procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, declarațiile inculpatului. În cauză urmează a fi audiați și ceilalți inculpați, precum și părți vătămate.
În ce privește nemotivarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița se arată că acesta a fost motivată conform dispozițiilor procedurale legale.
Se solicită respingerea recursurilor declarate de recurenții inculpații ca nefondate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că a recunoscut faptele comise, în ceea ce îl privește s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, prezentând în acest sens copia rechizitoriului ce i-a fost comunicată de DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița iar la audierile de la DIICOT nu i-a fost asigurată asistența juridică din partea unui avocat.
În ce privește recursul declarat lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 17 septembrie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, în baza art.3001alin.3 cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968 în B, domiciliat în Târgoviște, str.-. -,.11,.B,.37), (fiul lui - G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, cu același domiciliu,-), (fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, cu același domiciliu,-,.11,.4), (fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.11,.A,.1) și (fiul lui și, născut la 5 septembrie 1981 în G, domiciliat în comuna, sat Olteni, județul D), în prezent deținuți în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului
Cererile formulate de aceștia privind înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea s-au respins ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, s-a constatat că temeiurile ce au determinat privarea de libertate a celor cinci inculpați nu au încetat și nici nu s-au schimbat după finalizarea urmăririi penale, situație în care pentru buna administrare a justiției se impune menținerea stării de arest cel puțin până la audierea părților vătămate și a inculpaților de către instanța sesizată cu judecata cauzei în fond.
S-a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că ei au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv trafic de persoane și asociere în acest scop, incriminate în art.8 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani dar există și probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din coroborarea declarațiilor celor șapte părți vătămate cu procesele verbale de recunoaștere, de percheziție domiciliară, de constatare, cele conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate, planșele fotografice și declarațiile inculpatului, conduc la concluzia că în perioada mai - iunie 2009 coinculpații au racolat și găzduit în apartamentelor lor sau al mamei acestuia din urmă, mai multe persoane de sex feminin, majoritatea fiind minore, pe care le-au exploatat sexual și de pe urma cărora au obținut foloase patrimoniale.
- mult, faptele comise ar fi avut consecințe și asupra sănătății victimelor, una dintre acestea, minoră, rămânând însărcinată iar alta fracturându-și ambele picioare în încercarea de a părăsi apartamentul proprietatea inculpatului, sărind pe fereastră.
S-a argumentat că măsura având un caracter provizoriu, urmând a fi reanalizată pe parcursul soluționării cauzei, la acest moment procesual privarea de libertate satisface atât cerințele art.5 paragraful 1 lit.c) și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cât și art.52, art.66 și art.681cod proc. penală, ce asigură în egală măsură protejarea interesului public și exercitarea dreptului la un proces echitabil, nefiind încălcată prezumția de nevinovăție.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recursuri inculpații, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, s-a invocat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.9 cod proc. penală, susținându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată sau motivarea soluției contrazice dispozitivul rechizitoriului prin care s-a dispus sesizarea primei instanțe.
S-a observat că în argumentarea acesteia judecătorul fondului s-ar fi rezumat la o expunere a legislației și jurisprudenței aplicabile la speță, fără a analiza cererile formulate de apărătorii lor prin care s-a solicitat să nu se mai mențină starea de arest și să se înlocuiască măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
- mult, considerentele încheierii atacate ar fi lapidare și confuze, astfel încât în sarcina inculpatului s-ar fi reținut împrejurări de fapt ce nu se regăsesc în actul de trimitere în judecată ori probele administrate în faza de urmărire penală.
S-a apreciat că printr-o atare nesocotire a dispozițiilor art.354 și urm. cod proc. penală s-a încălcat și dreptul recurenților la un proces echitabil, prima instanță antepronunțându-se referitor la vinovăția și existența faptelor ce formează obiectul judecății.
În subsidiar, s-a susținut că menținerea stării de arest ar fi și netemeinică, deoarece urmărirea penală s-a finalizat, fixându-se primul termen pentru începerea cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut infracțiunile iar în lipsa unor probe concludente pentru aflarea adevărului și atitudinea procesuală adoptată de inculpații, -, și nu s-a făcut dovada că liber fiind ar prezenta pericolul concret pentru ordinea publică, chiar printr-o eventuală restricționarea a libertății de circulație.
Se impunea ca la primul grad de jurisdicție să se aibă în vedere și împrejurarea că procurorul a recalificat faptele reținute în sarcina inculpatului, propunând o încadrare juridică ce atrage pedepse judiciare esențial mai blânde decât acelea pentru care s-a început urmărirea penală.
Cât privește pe recurenții și, pe lângă faptul că nu au încercat să influențeze martorii, arestarea preventivă de circa trei luni de zile ar fi suficientă pentru protejarea comunității, interesul public vizând în principal condamnarea persoanelor bănuite ca autori ai unor fapte penale și nu măsurile procesuale luate de către organele judiciare pentru asigurarea prezenței acestora la judecată.
În fine, sesizarea primei instanțe s-ar fi făcut pe baza unor probe neconcludente, parte administrate cu încălcarea dispozițiilor procedurale, înlăturându-se nejustificat dovezile referitoare la practicarea prostituției de către victima a timp de șase luni anterior începerii relației cu inculpatul și neobservându-se că victima minoră a fost audiată fără apărător și în lipsa reprezentanților legali.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate iar pe fond punerea în libertate a inculpaților conform art.3001rap. la art.160balin.2 cod proc. penală și eventual obligarea acestora de a nu părăsi localitatea sau țara potrivit dispozițiilor art.145 și respectiv art.1451cod proc. penală.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând încheierea primei instanțe, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate, legislația penală și procesual penală precum și jurisprudența internă și europeană privind protejarea interesului public prin mijloace restrictive de libertate împotriva persoanelor trimise în judecată pentru fapte comise în grup organizat, vizând obținerea de beneficii din traficarea prostituției, inclusiv prin coruperea victimelor minore de sex feminin, rezultă că soluția adoptată este legală și temeinică.
Este știut că potrivit art.3001rap. la art.160 și art.160balin.1 și 3 cod proc. penală după înregistrarea dosarului la prima instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, constatându-se legalitatea și temeinicia măsurii preventive, revocarea acesteia și după caz înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea ori țara conform art.145 și art.1451cod proc. penală pot fi dispuse numai dacă se constată că temeiurile ce au determinat deținerea au încetat sau a intervenit vreo schimbare suficientă pentru formarea convingerii că interesul public este protejat și fără privarea de libertate.
Recurenții, zis "", și - zis "" au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.42/D/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Dâmbovița la data de 14 septembrie 2009, fiind inculpați pentru săvârșirea asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 din codul penal și trafic de persoane prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II a rap. la art.12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 și art.42 cod penal (primii patru) și respectiv art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 ( și - ), riscând pedepse cu închisoarea între 3 - 15 ani; 10 - 20 ani și 3 - 12 ani precum și interzicerea exercițiului unor drepturi.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița ca prima instanță să judece cauza în fond sub nr-, fixându-se termen pentru începerea cercetării judecătorești la data de 9 octombrie 2009.
Organele de urmărire penală au reținut în fapt, în esență, că în prima Jaa nului 2009 coinculpații, zis "", și zis "", tineri fără ocupație, s-ar fi asociat într-un grup infracțional ce a acționat în municipiul Târgoviște și având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritatea lor minore.
După racolare victimele ar fi fost găzduite în apartamentele recurenților, și învinuita, mamei acestuia, unde de regulă s-ar fi consumat și actele sexuale cu clienții, exceptând cazurilor când pentru un preț mai bun, persoanele de încredere le puteau prelua în locații alese de ultimii (de obicei hoteluri de pe raza municipiului Târgoviște).
Legăturile cu clienții ar fi fost stabilite de obicei de inculpatul, prin intermediul telefonului mobil, el fiind acela care ar fi ținut evidența victimelor disponibile, încheiind tranzacțiile și încasând prețul pentru "serviciile prestate" iar după reținerea unei cote de 30%, sumele obținute ar fi revenit membrului grupului care avea în supraveghere femeia exploatată.
Latura a grupului ar fi fost formată din coinculpații și, care atunci când părțile vătămate ar fi refuzat să continue practicarea prostituției pentru membrii asociați, ar fi procedat la urmărirea lor, amenințarea cu acte de violență și agresarea pe stradă, finalizată cu readucerea la apartamentul primului în scopul realizării obiectivului stabilit la înființarea acestuia.
S-a stabilit că în prima Jaa nului 2009, în condițiile expuse ar fi fost supuse exploatării un număr de șase tinere femei, din care cinci minore sub 17 ani, vârstă cunoscută de coinculpați și folosită ca ascendent în contactarea clientelei și obținerea unor prețuri superioare.
Actele specifice realizării hotărârii infracționale s-ar fi desfășurat sub coordonarea inculpatului, astfel că până la descoperirea grupului s-a reușit obținerea unui beneficiu în sumă de 37.000 lei.
Din considerentele rechizitoriului rezultă că în această perioadă recurentul împreună cu inculpatul au recrutat, transportat și găzduit, obligând la practicarea prostituției, inclusiv prin constrângere pe victimele minore, și, beneficiind în procentele amintite de circa 10.000 lei.
În aceeași modalitate, asociat fiind cu inculpatul - zis "", primul ar fi participat și la exploatarea majorei, cumpărată pentru suma de 2.000 lei de la o altă persoană care avea autoritate asupra victimei pe raza județului P, acte de executare finalizate cu rămânerea însărcinată a acesteia.
De asemenea, în asociere cu recurenții și, inculpatul ar fi reușit exploatarea sexuală a victimelor, nepoata primului și a, concubina secundului, obținând beneficii de circa 20.000 lei și profitându-se de starea de minoritate, gradul de rudenie și respectiv uniunea consensuală inițială.
În cursul urmăririi penale recurenții -, și nu au acceptat să coopereze cu organele judiciare, uzând de dreptul la tăcere recunoscut în art.70 alin.2 cod proc. penală.
La rândul lor coinculpații și nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost puși sub acuzare, primul limitând actele materiale la acțiuni specifice obținerii de beneficii din sprijinirea practicării prostituției de către victimele menționate, iar secundul la perceperea dezinteresată a exploatării tinerelor femei "aflate sub autoritate", de către alți membrii ai grupului (, și ).
Activitatea desfășurată de recurenți în cadrul structurii constituite conform art.8 din Legea nr.39/2003 comb. cu art.323 alin.1 cod penal, constând în săvârșirea de acte materiale ce intră în compunerea infracțiunilor de trafic de persoane incriminate în art.12 și art.13 din Legea nr.678/2001 s-a stabilit de procuror pe baza declarațiilor inculpatului, ale victimelor, a, cele date de martorii ce au efectuat transportul acestora la locul consumării actelor sexuale tranzacționate de clienții-bărbați, procesele verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice și mesajelor interceptate, cele întocmite cu ocazia percheziției domiciliare și recunoașterii după planșele foto a autorilor.
Examinarea acestor mijloace de probă propuse în susținerea trimiterii în judecată și menținerii stării de arest justifică convingerea privind existența unor indicii serioase ce susțin bănuiala legitimă că în prima parte a anului 2009 recurenții s-ar fi asociat în vederea obținerii unor beneficii importante din practicarea prostituției de către tinerele femei, majoritatea minore, pe raza județului D, rezoluția infracțională fiind întreruptă la circa 5 luni de la constituirea structurii, prin interceptarea convorbirilor telefonice autorizate conform art.911cod proc. penală.
Se confirmă astfel gravitatea acuzațiilor descrise în actul de trimitere în judecată, constând în relațiile ce ar fi existat între membrii grupului infracțional, dintre aceștia și victimele traficului de persoane, modalitatea de operare, inclusiv aceea de împărțire a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției în funcție de autoritatea deținută asupra fiecărei femei racolate și dobândită fie prin consumarea unor uniuni consensuale inițiale, fie în considerarea gradului de rudenie, toate continuate cu exercitarea de constrângeri morale sau fizice în cazul refuzului de cooperare ori încercării de retragere.
Rezultă de asemeni locațiile unde fetele ar fi fost cazate și s-ar fi consumat actele sexuale, reacțiile inculpaților urmare acțiunii întreprinse în iunie 2009 la domiciliul recurentului de Poliția Municipiului Târgoviște, intenția și demersurile efectuate pentru revinderea persoanei vătămate (rămasă însărcinată), dar și faptul că aceasta fusese cumpărată cu suma de 2.000 lei, din care 1.900 lei a aparținut inculpatului -.
Recurentul se află în eroare atunci când susține că punerea sub acuzare și trimiterea în judecată s-ar baza exclusiv pe declarația victimei minore, acceptată să locuiască în familia sa, act procedural administrat de procuror fără asigurarea apărării obligatorii și în lipsa reprezentantului legal sau a autorității tutelare.
Chiar dacă audierea minorei s-a făcut în condițiile invocate, asocierea cu inculpatul în vederea obținerii de beneficii prin supunerea acesteia la practicarea prostituției, în considerarea ascendentului gradului de rudenie, astfel cum s-a reținut în considerentele rechizitoriului este susținută printr-o serie de alte mijloace de probă administrate la urmărirea penală și indicate de procuror în conceptul acestuia, în sprijinul trimiterii în judecată.
Astfel, din examinarea declarațiilor făcute de inculpații și -, victimele, și o serie de martori între care și, rezultă suficiente date ce pot fi reținute ca probe puternice în dovedirea existenței faptelor și vinovăției, constând în acțiuni ce ar fi fost desfășurate de recurentul în perioada incriminată, atât pentru racolarea victimei, plasarea acesteia în rețeaua infracțională coordonată de inculpatul, găzduirea o perioadă împreună cu majora pentru realizarea hotărârii infracționale ca și încasarea periodică a procentului convenit din beneficiile obținute de aceasta.
De altfel, racolarea unei persoane care practica prostituția ori întreținerea unor relații cu statut de uniune consensuală cu vreunul dintre membrii grupului constituit în vederea exploatării acesteia nu exclude tragerea la răspundere penală a făptuitorului, autor al traficului de persoane, cât timp s-a făcut dovada existenței unor indicii temeinice că ulterior fie prin constrângere fizică, fie prin captarea morală el a reușit să o determine să accepte consumarea de acte sexuale cu alți bărbați, la prețuri prestabilite iar sumele obținute s-au folosit parțial sau exclusiv în interesul acestuia.
Separat de aceasta, din fișa de antecedente penale se constată că inculpații -, și au fost condamnați anterior pentru o serie de infracțiuni comise cu violență contra patrimoniului și autorității, secundul și pentru trafic de persoane iar participarea la activitatea infracțională dedusă judecății s-ar fi realizat la circa 1 an de zile după liberarea condiționată sau în timpul suspendării condiționate a executării unor pedepse privative de libertate.
Actele procedurale administrate în prima fază procesuală confirmă și faptul că după începerea urmăririi recurentul - a încercat să fugă din țară, fiind prins la punctul de frontieră Nădlag și reținut pentru cercetări, constatându-se incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.a) cod proc. penală.
Din considerentele rechizitoriului rezultă că ulterior acesta a adoptat o atitudine ireverențioasă la adresa organelor de anchetă iar după arestarea acestuia și a fratelui său, prin persoane apropiate s-au efectuat presiuni asupra victimei cât și a membrilor familiei sale în vederea schimbării declarațiilor, acte finalizate cu modificarea acestora în sensul disculpării secundului.
Împrejurarea că recurenții și nu au antecedente penale nu constituie suficientă garanție pentru asigurarea bunei desfășurări a instrumentării cauzei și înlăturarea riscului infracțional, elemente esențiale în protejarea interesului public, deoarece probele expuse susțin bănuiala legitimă că lipsiți de mijloace materiale ei ar fi înțeles să-și asigure existența din exploatarea sexuală a minorelor față de care erau obligați să le asigure protecție în considerarea gradului de rudenie apropiat și respectiv uniunii consensuale consumate.
De altfel, această împrejurare a preexistat deținerii și evident s-a examinat atât la luarea măsurii, cât și cu ocazia prelungirii acesteia conform art.1491cod proc. penală.
Chiar dacă procurorul nu a reținut că în cursul urmăririi penale aceștia ar fi comis acțiuni pentru împiedicarea aflării adevărului, refuzul de a da vreo explicație privind faptele pentru care au fost inculpați, unit cu schimbarea declarațiilor de către victima și încercarea coinculpatului - de a se sustrage de la cercetări, constituie suficiente motive ce justifică temerea că în circumstanțele cauzei s-a dovedit riscul de influențare a martorilor și obstrucționare a justiției, tocmai prin caracterul organizat al infracțiunilor deduse judecății.
Recalificarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 și art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, în trei infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 cod penal; art.13 alin.1, 2 și 3 teza a II a rap. la art.12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41-42 cod penal și prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, nu poate fi apreciată ca o încetare a temeiurilor ce au determinat arestarea inițială și respectiv o diminuare a pericolului social concret prezentat de pentru ordinea publică.
Dimpotrivă, noua încadrare juridică justifică menținerea arestării preventive la primul grad de jurisdicție, existând date certe că el ar fi avut rol determinant în funcționarea grupului infracțional, prin executarea de acte materiale esențiale îndeplinirii scopului asocierii coinculpaților, constând în găzduirea victimelor, racolarea acestora, captarea consimțământului pentru consumarea actelor sexuale "la comandă", chiar prin violență fizică sau cumpărare de la persoane cu preocupări de același gen, intermedierea tranzacțiilor, perceperea și împărțirea beneficiilor realizate.
- mult, infracțiunea de trafic de persoane minore comisă în asociere de doi făptuitori pentru care pedeapsa riscată este de minimum 10 ani și maximum 20 ani închisoare și interzicerea exercițiului unor drepturi, a constituit temeiul începerii urmăririi penale ca și al admiterii propunerii de arestare preventivă dispusă prin încheierea nr.14 din 10 iulie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, iar pluralitatea de fapte constituită conform art.33 lit.a) cod penal nu s-a diminuat ci s-a majorat, adăugându-se traficul de persoane majore prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 sancționat cu închisoarea de la 3 - 12 ani.
Arestarea preventivă a celor cinci inculpați s-a dispus apreciindu-se că se află în situația prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, în ce privește pe inculpatul - și a aceleia prev. de art.148 alin.1 lit.a) cod proc. penală, respectiv existența unor indicii temeinice în sensul art.681cod proc. penală că au săvârșit fapte sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ultimul sustrăgându-se și de la cercetări.
Față de starea de fapt pe larg expusă în precedente, datele personale și conduita adoptată în cursul urmăririi penale este cert că temeiurile inițiale ce au determinat privarea de libertate nu au încetat și nici nu s-au schimbat prin finalizarea primei faze procesuale și sesizarea instanței cu judecata fondului.
Seriozitatea acuzațiilor susținute prin probele examinate, natura și gravitatea faptelor constând în esență în abuzarea unor persoane vulnerabile pentru obținerea de beneficii materiale, vârsta victimelor de regulă minore sub 17 ani, provenite din medii defavorizate ori cu disfuncționalități familiale, modalitatea de operare, justifică concluzia primei instanțe privind menținerea în continuare a pericolului concret prezentat de recurenți pentru ordinea publică, în situația în care ar fi puși în libertate.
Este cert că în atare situație protejarea interesului public nu se poate limita la trimiterea în judecată și eventuala condamnare a persoanelor bănuite ca autori ai unor infracțiuni, buna administrare a justiției inclusiv asigurarea ordinii sociale impunând măsuri procesuale ferme din partea organelor judiciare, inclusiv detenția provizorie menită să descurajeze săvârșirea unor fapte de același gen.
Prin urmare, revocarea arestării preventive mai înaintea primului termen fixat pentru începerea cercetării judecătorești, chiar urmată de luarea unei măsuri restrictive a dreptului de circulație conform art.145 sau art.1451cod proc. penală, este inoportună.
Conduita procesuală adoptată de recurenți la urmărirea penală, severitatea pedepselor riscate ca și antecedentele penale sau lipsa unei ocupații pentru asigurarea mijloacelor de subzistență, unite cu natura și gravitatea faptelor pentru care au fost inculpați formează convingerea că liberi fiind, chiar sub supraveghere ei ar încerca obstrucționarea instrumentării cauzei, fie prin influențarea martorilor ori victimelor în considerarea rudeniei ori ascendentului antisocial notoriu, fie tergiversarea judecății.
De asemenea, există chiar riscul reluării ciclului infracțional, având reprezentarea tragerii la răspundere penală în condițiile cumulului juridic al pedepselor aplicate pentru fapte săvârșite mai înaintea condamnării definitive.
Atari argumente ce se regăsesc în parte și în considerentele încheierii atacate nu reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție, în sensul antepronunțării judecătorului asupra existenței faptelor și vinovăției recurenților, ci o combatere a cererilor de revocare a măsurii preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, prin expunerea stării de fapt și a probelor descrise în rechizitoriu.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică, deoarece temeiurile de fapt și de drept ce au determinat privarea de libertate a celor cinci inculpați recurenți nu s-au schimbat și nici nu s-a făcut vreo dovadă a întrunirii condițiilor cumulativ cerute de art.145 și art.1451cod proc. penală, ce permit înlocuirea măsurii preventive cu una alternativă restrictivă a libertății de circulație.
Ca urmare, chiar dacă partea expozitivă a încheierii atacate nu cuprinde analiza susținerilor apărării cu trimitere la fiecare inculpat, dându-se preferință expunerii pe larg a legislației, jurisprudenței interne și europene aplicabile la speță, aceasta nu este lovită de nulitate absolută în sensul cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.9 rap. la art.354 - 357 cod proc. penală, deoarece omisiunile și eventualele erori materiale strecurate în prezentarea stării de fapt au fost complinite cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional, conform art.3856alin.3 cod proc. penală.
Concluzionând, Curtea apreciază că în actualul stadiu procesual privarea de libertate a recurenților, - și satisface atât cerințele art.5 paragraful 1 lit.c) și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cât și art.52, art.66 și art.681cod proc. penală, ce asigură în egală măsură protejarea interesului public și exercitarea dreptului la un proces echitabil.
Așa fiind, motivele de casare invocate în principal și în subsidiar prin căile de atac exercitate nu sunt întemeiate și pe cale de consecință recursurile declarate se vor respinge ca nefondate în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și, toți deținuți și aflați în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului D împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din 17 septembrie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, ca nefondate.
Obligă pe recurenții, - și la plata sumei de câte 180 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului P, iar pe inculpatul la plata sumei de 80 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
13 ex./24 septembrie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
