Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 609/
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G-
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință din data de 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, personal în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.3936/2009, emisă de Baroul Argeș
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat oficiu l și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciază că față de stadiul dosarului cercetarea poate să se desfășoare cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, pedeapsa pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul pentru ordinea publică rezultă din însăși fapta săvârșită, inculpatul a violat o minoră în vârstă de 12 ani.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, să fie judecat în stare de libertate, precizează că nu este vinovat și are un copil în întreținere, solicită să fie judecat în stare de libertate deoarece are rate la bănci.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 3002rap.la art.160 Cod procedură penală, a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983 în orașul C, jud. A, P - -, domiciliat în comuna, sat, nr.67, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, se reține că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul G care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
În susținerea acestei idei, inculpatul invocă următoarele:
- cercetarea judecătorească este în curs de finalizare;
- nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este acuzat;
- are în întreținere un copil.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului în baza următoarei argumentații:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă săvârșită asupra unei minore.
Temeiul luării măsurii preventive l-au constituit prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța de fond reținând că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În opinia curții, în mod judicios tribunalul a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului în raport de subzistența temeiurilor care au determinat detenția preventivă.
Această apreciere este corectă, întrucât la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art.143 Cod procedură penală rap.la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În acest sens pot fi amintite relatările martorilor, consemnate în declarațiile date pe parcursul procesului penal.
În raport de acestea și, din perspectiva dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, față de inculpat există motive neverosimile că a săvârșit o infracțiune și se conturează posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și justifică temerea săvârșirii de noi infracțiuni.
În speță, pericolul social potențial este apreciat de curte, în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptei, pretins a fi fost săvârșite și urmările acesteia.
La acestea se adaugă sentimentul de insecuritate creat în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unei astfel de infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Toate acestea impun, în continuare, menținerea detenției preventive, în acord și cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală, apreciindu-se că nici o altă măsură preventivă nu este adecvată.
Susținerea inculpatului în sensul că nu este vinovat de săvârșirea faptei nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât, în acest cadru procesual limitat strict la verificarea stării de arest preventiv, nu se are în vedere fondul cauzei.
Celelalte argumente referitoare la finalizarea cercetării judecătorești, întreținerea unui copil minor și plata ratelor la bancă nu sunt suficiente și nu justifică revocarea detenției preventive.
În baza argumentației ce precede, menținerea arestării preventive a inculpatului G este legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat. Acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariu avocat oficiu, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983, în orașul C, jud. A, P - -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./21.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
