Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3439/2/2009
868/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 611
Ședința publică din 30 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
______________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții inculpați, -G, și împotriva Încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați:, -G, și, în stare de arest și asistați juridic de apărători aleși, cu împuternicirile avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat (av. ), având cuvântul, critică încheierea instanței de fond, din data de 07.04.2009, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea recursului și casarea acestei hotărâri și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Susține că nu mai există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, învederează că cercetarea judecătorească nu a debutat, urmând să fie audiați inculpații.
Solicită a se avea în vedere modalitatea în care inculpatul a avut reprezentarea faptului că aceste țigarete se realizează în condiții ilegale și că pachetele de țigări pe care le-a achiziționat poartă sau nu timbre falsificate și banderole.
Consideră că trimiterea în judecată a inculpatului s-a bazat în mare parte pe prezumții, nedovedindu-se până la acest moment că inculpații cu privire la care se presupune că au dezvoltat această afacere de producere în condiții ilegale, s-a realizat în cantitatea reținută în rechizitoriu, deoarece producerea de țigarete este o activitate complexă, de preluare a unei mari cantități de materie primă, prelucrarea acesteia, apoi o activitate de producere a țigaretelor la un nivel de calitate încât să poată să circule pe piața liberă.
Din punct de vedere subiectiv susține că faptele imputate inculpatului se impun a fi comise cu intenție nemijlocită, ceea ce în opinia apărării îi lipsește recurentului - inculpat și anume reprezentarea subiectivă a faptului că aceste produse au îndeplinit sau nu cerințele de calitate, că fac parte din marca respectivă și că prin activitatea sa infracțională a participat la fapte de evaziune fiscală și de spălare de bani.
Or, inculpatul a dorit să realizeze un mic profit, cumpărând la un preț mai mic anumite produse despre care nu a avut cunoștință în ce condiții sunt fabricate, dacă există certificatele de antrepozit fiscal ale producătorului și dacă acesta datorează și plătește accize către stat în raport de producția realizată.
Susține că faptele nu sunt probate suficient în faza de urmărire penală ceea ce presupune refacerea unei expertize financiar - contabile și tehnice care să stabilească dacă, în raport de dotările pe care le-au avut la dispoziție inculpații, au produs cantitatea de țigarete reținută, în ce condiții s-au realizat acestea, care erau limitele de calitate și în ce măsură au adus atingere bufetului public.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de recurentul - inculpat, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive față de acesta.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat.
Solicită a se avea în vedere atitudinea acestuia de colaborare cu organele de cercetare penală, precum și faptul că a avut o contribuție minoră la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Față de complexitatea cauzei și împrejurarea că se va prelungi judecata la instanța de fond, apărarea consideră că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond din data de 07.04.2009, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Susține că instanța de judecată nu a fost legal sesizată conform prevederilor art. 300 Cpp rap. la art. 322 alin. 2 Cpp. în opinia apărării Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT nu era competent material pentru a instrumenta cauza, fapt ce atrage nulitatea actului de sesizare al instanței conf. disp. Art. 197 alin. 2 Cpp, astfel solicită revocarea mandatului de arestare preventivă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 139 Cpp rap. la art. 136 lit. c Cpp și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara întrucât temeiurile prev. de art. 160 Cpp care au determinat această măsură au încetat. De asemenea, consideră că nu mai există temeiuri noi și nici indicii temeinice conf. art. 681Cpp care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, depunând și caracterizarea acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și are o sănătate precară.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat (av. ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată cu reținerea disp. art. 74 - 76.pen. și de asemenea beneficiază și de disp. art. 9 din Legea nr. 39/2003.
Susține că prin perioada petrecută în arest preventiv a fost atins scopul măsurii arestării preventive, mai mult trebuie avute în vedere și circumstanțe personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta acestuia, sănătatea precară, precum și faptul că are doi copii minori în întreținere și o familie organizată.
Arată că inculpatul avut o poziție procesuală corectă, înțelegând gravitatea faptelor sale, de altfel s-a pus sechestru pe toate bunurile acestuia.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, considerând că această măsură este una de excepție, iar prin încheierea pronunțată de Tribunal s-au încălcat disp. art. 136 alin. 8 Cpp.
De asemenea, solicită a se avea în vedere starea gravă de sănătate a inculpatului, la dosar existând suficiente acte medicale și rapoartele expertizelor medicale efectuate de Institutul Minovici, din care rezultă acest fapt.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
Solicită a se avea în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților din prezenta cauză, care au dorit construirea unei fabrici de tutun, fără să existe autorizație, care a avut efect asupra consumatorilor întrucât acești nu au avut garanția că produsele pe care inculpații le-au plasat pe piața liberă sunt de calitate din punct de vedere al drepturilor consumatorilor.
Pe de altă parte s-au încălcat drepturile mărcilor de țigarete menționate în rechizitoriu în sensul că inculpații au produs aceste tipuri de țigarete contrafăcute, astfel a fost încălcat dreptul la marcă.
Solicită a se avea în vedere că banii câștigați au fost sustrași, inculpații prin prisma societăților pe care le dețineau trebuia să plătească impozite către stat.
Mai mult, solicită a se reține că inculpații s-au organizat într-un grup infracțional și au încercat să mute fabrica în mai multe locații pe teritoriul țării, într-o perioadă foarte scurtă de timp, ori de câte ori bănuiau că autoritățile puteau să descopere fabrica respectivă.
Susține că această fabrică de tutun pe care inculpații au avută se poate folosi și la fabricarea armamentului.
Cu privire la atitudinea manifestată de inculpați, fie de recunoaștere, fie de regret vis-a-vis de săvârșirea faptelor, reprezentantul Ministerului Public consideră că aceste aspecte pot fi avute în vedere de judecător la momentul când se va pronunța soluția pe fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentului, prin apărătorul său, de revocare a măsurii arestării preventive în baza disp. art. 300 Cpp rap. la art. 322 alin. 2 Cpp, reprezentantul Ministerului Public arată că în conformitate cu art. 332 alin. 5 Cpp chiar și în cauza în care după ce judecătorul a fost sesizat cu rechizitoriu constată că organul de urmărire penală nu a efectuat în mod legal cercetarea și dispune restituirea cauzei la Parchet pentru efectuarea cercetării de către organul competent, atunci judecătorul are obligația să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive.
De asemenea, cu privire la inculpatul, solicită a se avea în vedere că temeiurile arestării preventive sunt cele prevăzute de art. 148 lit. b,e și f Cpp, în sensul că acesta, deși știa că se face o percheziție la domiciliul său, a sunat pe fiul său și i-a spus să nu deschidă depozitul unde se afla tutunul, iar apoi a fugit pe scara de incendiu a hotelului unde se afla cazat la apariția organelor de poliție.
În concluzie, față de cele învederate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpații din prezenta cauză, considerând că prin conduita lor, aceștia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul - inculpat -G, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 C.P.P. arată că este de acord cu apărătorul său.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 C.P.P. susține că nu a încercat să se sustragă organelor de poliție, ci nu a știut că este căutat de acestea. Arată că regretă faptele comise și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), a fost respinsă - ca nefondată - excepția invocată, privind nelegala sesizare a instanței, iar în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților:, G, și.
Prin aceeași încheiere de ședință, au fost respinse - ca nefondate - cererile de revocare a măsurii arestării preventive întemeiate pe dispozițiile art.139 alin.2 Cod procedură penală, formulate de inculpații, și, precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către inculpați, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit și consecințele deosebit de grave ca urmare a săvârșirii lor și nu în ultimul rând cuantumul prejudiciului creat.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință au declarat recurs inculpații, G, și, criticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpaților.
Curtea, analizând recursurile inculpaților, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în temeiul prev.de art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana fiecăruia dintre cei cinci inculpați, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive a acestora.
Se constată că inculpații din prezenta cauză au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 9 ianuarie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel, probatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile - inclusiv în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr faptele penale de care sunt acuzați, existând la acest moment cel puțin indicii temeinice care justifică în mod rezonabil o astfel de presupunere.
Trebuie subliniat că, la momentul procesual de față, nu se pune în discuție existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii faptelor respective de către inculpați.
În speță, este în afara oricărei îndoieli faptul material al producerii frauduloase, în diverse locații din țară (localitatea, din județul I, municipiul C, localitatea H, din județul H, localitatea, din județul B), prin procesarea a câtorva zeci de tone de tutun, în lipsa unei autorizări legale, a unei importante cantități de țigări (produse accizabile), contrafăcute atât în privința ambalajului, cât și al conținutului, marcate cu timbre și banderole false, precum și faptul material al punerii lor ilicite în circulație, fără documente legale, sub denumirea unor mărci înregistrate, precum Viceroy, Wincester și Ronson, activitate în urma căreia bugetul statului a fost prejudiciat prin neîncasarea accizelor aferente, estimate la o valoare de 1.250.000 EURO.
În legătură cu implicarea inculpaților în această activitate infracțională, desfășurată prin acte materiale repetate pe parcursul anilor 2007 - 2008, Curtea reține că inculpatul a fost inițiatorul său (fapt recunoscut de acesta, inclusiv cu ocazia judecării prezentului recurs) și totodată cel care, împreună cu (care s-a ocupat îndeosebi de confecționarea blanchetelor și timbrelor false aplicate pe pachetele de țigări produse ilegal și de coordonarea activității propriu-zise de producție) și cu (care s-a ocupat mai ales de achiziționarea materiilor prime, de activitățile legate de transportul muncitorilor folosiți în fabrica clandestină din localitatea, dar și de comercializarea unei importante cantități de țigări contrafăcute la aceeași fabrică), au constituit încă de la început o grupare de criminalitate organizată, al cărei scop a fost tocmai acela al producerii și comercializării ilegale de țigări, în condițiile expuse mai sus.
Având în vedere împrejurarea constituirii grupului infracțional din cele trei persoane anterior menționate, fapt evidențiat și în referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă, este lipsită de orice fundament apărarea inculpaților și G privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, pe considerentul pretinsei nerespectări a dispozițiilor art.2 lit.a din aceeași lege, care prevăd pentru existența grupului infracțional organizat un număr minim de trei persoane.
În privința inculpatului G, Curtea reține că acesta nu doar că a aderat mai întâi la grupul infracțional astfel constituit, dar a și continuat ulterior, în mod nemijlocit, activitatea infracțională inițiată de inculpatul la fabrica din localitatea, preluând de la acesta în luna aprilie 2008 utilajele și materia primă mutate între timp în municipiul C, în vederea producerii unor noi cantități de țigări contrafăcute (operațiune care s-a și realizat sub coordonarea sa), fapt confirmat de către cel din urmă. În prima fază, inculpatul s-a ocupat în mod direct de distribuirea în zona de vest a țării a unei părți din țigările contrafăcute în fabrica ilegală din localitatea, acționând astfel în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, recunoscută de acesta. Modul de acțiune al inculpatului nu lasă nicio urmă de îndoială asupra împrejurării că acesta cunoștea, încă de la începutul implicării sale, că țigările respective erau produse și comercializate prin contrafacerea unor mărci înregistrate și prin marcarea lor cu timbre și banderole falsificate, actele inculpatului circumscriindu-se astfel, contrar apărării sale, infracțiunilor de care este acuzat în legătură cu acele fapte. Cu referire la infracțiunile prevăzute de art.83 lit.a și b din Legea nr.84/1998, Curtea reține ca fiind vădit nefondată susținerea apărării privitoare la imposibilitatea de exercitare a acțiunii penale pe considerentul lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate (titularul mărcii), întrucât dispozițiile art.83 alin.5 din aceeași lege, care stabileau această condiție, au fost abrogate în mod expres prin OUG nr.190/2005.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta recunoaște, inclusiv în declarația dată în fața judecătorului de la instanța de fond, legăturile sale cu cei mai importanți membrii ai grupului infracțional (, G și ), însă susține că relațiile cu persoanele respective s-au desfășurat în deplină legalitate, în conformitate cu obiectul de activitate al societății unde este administrator. Astfel, inculpatul afirmă, chiar și în fața instanței de recurs că el s-a ocupat, într-adevăr, de intermedierea procurării unei mașini de celofanat și aducerii de la Focșani a unei cantități de tutun aparținând cetățeanului, după ridicarea ei de sub sechestru, dar și de recomandarea față de coinculpatul a unuia dintre principalii muncitori care au lucrat în fabricile clandestine de țigări ( ), negând însă că ar fi avut cunoștință de caracterul ilicit al activităților desfășurate de partenerii săi. Susținerile inculpatului sunt infirmate de conținutul convorbirilor telefonice purtate cu inițiatorului grupului infracțional ( ) în perioada 21 decembrie 2007 - 13 aprilie 2008, din care rezultă implicarea sa nemijlocită îndeosebi în procurarea materiilor prime, materialelor și utilajelor necesare producerii țigărilor contrafăcute, inclusiv prin contactarea unor altor persoane care le puteau obține (spre exemplu, ). În plus, la percheziția domiciliară realizată la locuința inculpatului, au fost identificate mai multe blanchete, astfel de obiecte fiind folosite pentru contrafacerea pachetele de țigări. Totodată, apărarea inculpatului nu este nici măcar credibilă, având în vedere că, în calitatea sa declarată de fost director în Regia și acționând și în prezent în același domeniu, acesta cunoștea foarte bine regimul de autorizare la care este supusă producția de țigări și putea ușor verifica dacă partenerii săi îndeplineau cerințele pentru derularea în condiții de legalitate a unei astfel de activități. În aceste condiții, este greu de crezut că, în relațiile cu ceilalți membri ai grupului infracțional, care nu au avut doar un caracter sporadic, ci s-au derulat pe parcursul unei perioade îndelungate, prin contacte nemijlocite și repetate, inculpatul nu a realizat niciun moment caracterul fraudulos al activităților desfășurate de aceștia în legătură cu producția de țigarete, beneficiind de ajutorul lui constant și, în mod evident, indispensabil, astfel că și forma de participație ce se reține în sarcina inculpatului cu privire la activitățile respective este tocmai aceea a complicității concomitente. De altfel, chiar apărarea inculpatului acceptă existența unor indicii infracționale, a căror temeinicie, contrar susținerilor acesteia, este dovedită tocmai de împrejurările anterior menționate.
Cu privire la inculpații și, Curtea reține că aceștia recunosc practic faptul procurării țigărilor de la fabricile clandestine anterior menționate și comercializarea ulterioară a acestora, negând doar, mai ales în cazul celui din urmă, că ar fi cunoscut proveniența lor ilicită. Apărarea astfel susținută nu poate fi primită ca exprimând adevărul, de vreme ce toate operațiunile derulate de inculpați s-au realizat fără documente legale justificative, fiind evident în aceste condiții că ei au conștientizat de la bun început caracterul ilegal al operațiunilor desfășurate. Nu poate fi ignorat nici faptul că probatoriul cauzei a relevat că, la domiciliile acestora, s-au derulat în timp importante fluxuri de autovehicule și persoane, care transportau aproape zilnic baxuri cu țigări, ceea ce dovedește că rolul inculpaților în cadrul grupului infracțional nu a fost unul minor, cum lasă să se înțeleagă apărarea lor, ci dimpotrivă unul semnificativ, cei doi inculpați fiind unii dintre principalii distribuitori ai țigărilor contrafăcute.
În plus, inculpatul a realizat și acte de finanțare a activității frauduloase a grupului infracțional, împrumutând inițiatorului acestuia ( ) sume de bani pentru achiziționarea de materii prime necesare fabricii ilegale din localitatea, în schimbul cărora a primit țigări contrafăcute, la prețuri preferențiale. Susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi cunoscut destinația acelor împrumuturi (pe care însă nu le ) este contrazisă tocmai de primirea de către acesta de țigări la prețuri mai mici, situație căreia nu i-a dat nicio justificare rezonabilă și care nu poate fi explicată în mod rațional decât prin existența unor relații de încredere deplină între el și inițiatorul grupului infracțional, tocmai ca urmare a asigurării resurselor bănești necesare derulării în flux continuu a operațiunilor frauduloase de producere a țigărilor contrafăcute.
În sfârșit, Curtea găsește justă aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, în evaluarea acestui pericol având în vedere, îndeosebi, faptul că toți cei cinci inculpați au acționat într-o grupare de criminalitate organizată, care s-a manifestat o perioadă îndelungată de timp prin acte frauduloase repetate, cu consecințe materiale deosebit de grave, determinate de sustragerea de la plata unor importanțe obligații fiscale.
În acest context, trebuie subliniat că, potrivit chiar jurisprudenței, natura și, mai ales, gravitatea sporită a acuzațiilor, care în speță rezultă atât din regimul sancționator sever aplicabil infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, cât și din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor (astfel cum au fost evidențiate mai sus), pot justifica un timp arestarea preventivă a inculpaților, analizate fiind însă în raport cu situația lor concretă (hotărârile pronunțate în cauzele Goral contra Polonia și Imre contra Ungaria).
Or, în speță, se constată că inculpații au acționat - în mod premeditat -pentru a împiedica descoperirea activităților infracționale și identificarea lor, mutând periodic, la interval de câteva luni, la distanțe foarte mari, în regiuni diferite ale țării, locația fabricii clandestine de produs țigări contrafăcute și există date că și-au schimbat în mod frecvent telefoanele mobile și cartelele acestora, în același scop, au folosit metode de autoverificare și contrafilaj, suspicioși fiind și au beneficiat de informații și sprijin, inclusiv din partea unor funcționari publici, aspecte care dovedesc gradul ridicat de organizare și coordonare ale grupării infracționale dar, în același timp, constituie și indicii suficiente ale riscului ca, aflați în libertate, inculpații să încerce influențarea sau zădărnicirea anchetei penale desfășurate în ceea ce îi privește, risc cu atât mai evident cu cât, până în prezent, nu s-a reușit identificarea și reperarea tuturor membrilor acestei grupări și a persoanelor care, fie și ca martori, au intrat în legătură cu ea. În cazul inculpatului G, nu poate fi ignorat nici faptul că, cercetat fiind încă din anul 2006 într-o cauză penală separată (aflată în prezent în faza de judecată), conform susținerilor apărării, acesta nu a ezitat în a se implica în alte activități infracționale grave, comportamentul său social părând a fi astfel ușor predispus la comiterea de acte ce se plasează în sfera ilicitului penal.
Referitor la datele personale, invocate de inculpați - prin apărător - Curtea apreciază că acestea nu se limitează doar la aspecte ce țin de lipsa antecedenței penale, situația familială sau starea de sănătate, după cum pretinde apărarea inculpaților, ci are în vedere un ansamblu mai larg de date ce caracterizează persoana lor, cum ar fi vasta rețea relațională dezvoltată de aceștia în realizarea scopului infracțional propus, motivația comportamentului antisocial și mobilul acțiunilor întreprinse (în speță, obținerea frauduloasă a unor sume foarte mari de bani, reinvestite în bunuri de valoare - de regulă terenuri și mașini de lux), modul propriu de raportare la consecințele faptelor ilicite comise și gradul scăzut de conștientizare și asumare a acestora, date, care, în concret, atestă că înșiși inculpații recurenți, iar nu doar faptele lor, prezintă o periculozitate socială sporită.
În raport cu toate aspectele anterior evidențiate, Curtea constată că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură mai puțin severă, astfel cum au solicitat și în recurs inculpații și, privarea lor de libertate - ca, de altfel, și a celorlalți inculpați - fiind necesară în prezent și pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale, astfel cum prevede art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, având în vedere amploarea activității infracționale anchetate și numărul mare al persoanelor implicate în această activitate.
Motivele de boală invocate de inculpatul G ca punându-l în imposibilitate de a suporta regimul de detenție nu pot constitui temei legal de revocare a măsurii arestării preventive, având în vedere abrogarea dispozițiilor art.139 alin.34din Codul d e procedură penală, prin Legea nr.356/2006, urmând ca, în situația în care aceste susțineri sunt confirmate prin acte medicale, aceștia să beneficieze de tratament medical sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art.1391din Codul d e procedură penală (introdus prin aceeași lege). Totodată, starea de sănătate a inculpatului, invocată ca fiind precară, nu poate conduce, prin ea însăși, la dispunerea în ceea ce îl privește a unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate, pe temeiul art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, având în vedere că, pentru motivele anterior expuse, menținerea în stare de arest preventivă este necesară pentru însăși buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, înlăturând riscul unor încercări de influențare a anchetei.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
În opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat - pe de o parte, iar pe de altă parte, cercetarea judecătorească nu a început, la termenul din 12 decembrie 2008, s-a discutat, în temeiul prevăzut de art.3001alin.1 Cod procedură penală, numai legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și, în baza alineatului 3 al aceluiași articol menținerea stării de arest preventiv a inculpaților mai sus menționați.
Potrivit art.139 alin1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cât privește susținerea inculpaților și - prin apărătorul său ales, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive, cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, Curtea apreciază că, o astfel de cerere formulată - în această fază procesuală - este inadmisibilă, întrucât nu au apărut temeiuri noi (art.139 alin.1 coroborat C.P.P. cu art.136 alin.1 și alin.8 C.P.P.), care să o justifice.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați, G, și împotriva încheierii de ședință din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./13.01.2009
Dact./28.01.2009
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Găgescu Risantea
