Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Decizia penală nr.612

Ședința publică din data de 23 septembrie2009

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Dan Andrei

Grefier - a

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Prahova

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300²al.1 Cod procedură penală, rap. la art. 160 al.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și, menținându-se starea de arest preventiv față de aceștia.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului B, potrivit delegației de la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către cauzei de către grefierul de ședință după care:

Cu acordul instanței, apărătorul recurentului a luat legătura cu acesta și precizează că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.

Curtea, ia act că apărătorii inculpaților nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului inculpatului.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită în temeiul disp. art. 385¹⁵Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.

În situația în care, instanța de recurs apreciază totuși că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură restrictivă aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea potrivit disp. art.136 alin.4 Cod procedură penală.

Potrivit disp.art.136 alin.1,8 Cod procedură penală, orice menținere a acestei măsuri trebuie să corespundă unui scop, ori, în cauza de față nu există nici un element concret care să impună menținerea acesteia, întrucât scopul procesului penal și desfășurarea acesteia se pot atinge și cu inculpatul în stare de libertate, până la acest moment nu a decelat nici un motiv că acesta s-ar sustrage de la judecată.

Inculpatul este unul din cei doi inculpați în favoarea cărora procurorul de caz a reținut circumstanțe atenuante, datorită sincerității deosebite a acestuia și atitudinea cooperantă adoptată, astfel apreciază că la acest moment procesual nu mai sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală, din practica judiciară se observă că orientarea cu privire la pericolul la care face referire dispozițiile textului de lege sus menționat, trebuie să se evidențieze din elemente extrinseci cauzei și nu elemente intrinseci, cu referire la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Complet de 9 judecători.

Natura și specificul probatoriului în contra inculpatului se compune din probe obiective, care, dacă inculpatul ar fi pus în libertate nu ar avea cum să fie distruse, neexistând posibilitatea alterării acestora.

Apărătorul recurentului - inculpat precizează că rezonabilitatea detenției provizorii se apreciază și din complexitatea cauzei, în cauza de față sunt trimiși în judecată un număr de 17 inculpați, dintre care 8 sunt judecați în stare de arest preventiv iar 9 în stare de libertate, în condițiile în care în actul de sesizare se reține în sarcina tuturor inculpaților disp.art.7 alin.1 din Legea 39/2003. Tot față de această situație, solicită restabilirea principiului egalității de tratament cu consecința punerii în libertate a recurentului.

Pe de altă parte, se arată că durata arestării preventive a depășit în cazul inculpatului, termenul rezonabil la care face referire Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nemaisubzistând astfel temeiurile arestării, in contextul în care nu rezultă date certe că acesta ar putea influența martorii sau ar distruge mijloacele de probă, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care în speța de față nu au fost audiați decât 2 inculpați fără a se mai lua în calcul cei 94 de martori indicați în rechizitoriu.

Nu în ultimul rând apărătorul recurentului precizează că repararea prejudiciului a fost asigurată prin măsurile asiguratorii luate.

Pentru motivele mai sus expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea potrivit disp. art.136 alin.4 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefundat, menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Se apreciază că și după investirea instanței de judecată, măsura arestării preventive luată față de inculpatul se impune față de activitatea infracțională desfășurată de acesta.

Într-adevăr, pericolul social nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică însă trebuie să se aibă în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor prin mutarea sediului fabricii de țigarete în diferite locații pentru a împiedicarea descoperirea activității infracționale de către organele abilitate, precum și faptul că inculpații au fost prinși în flagrant fiind în plin proces de desfășurare a activității de fabricare de țigarete, fără acordul titularilor de drept ai mărcilor.

In speță, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentului nu au suferit modificări, astfel că privarea de libertate a acestuia este în continuare justificată de aceleași temeiuri, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind incidente și disp. art. 136 Cod procedură penală.

Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare deliberate, având în vedere că este arestat de o perioadă lungă de timp respectiv 1 an și 2 luni, iar de la începutul urmăririi penale și până la acest moment a avut o atitudine sinceră, nu și-a schimbat sub nici o formă declarațiile date până în prezent și nici nu va face acest lucru, conștientizând circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa, de organul de urmărire penală.

CURTEA

Asupra recursului penal de față, disjuns din dosarul -:

Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2009 Tribunalul Prahova în baza art 300²al 1 rap C.P.P. la art 160 al.1 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpații:, fiul lui și, născ. la 11.01.1977, ,fiul lui și, născ. la 28.08.1970, ,fiul lui și, născ. la 23.09.1980, fiul lui G și, născ. la 30.08.1972, ,fiul lui și, născut la data de 06.01.1969, ,fiul lui și, născut la 04.02.1954,fiul lui G și, născ. la 11.08.1968, ,fiul lui G și, născut la 28.12.1971, aflați în Penitenciarul MĂRGINENI, și, în baza art 160 al.3 și C.P.P. s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.l75/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, după cum urmează:

1.- pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în

- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp,

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2 pentru săvârșirea infracțiunilor de:(pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp;

(pentru perioada iulie 2007-februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

(iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.

2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

3. entru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal;

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

4. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

5. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

6. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

7. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

8. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Potrivit disp.art.300/2 Cod proc.penală în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art.160/b Cod proc.penală.

Prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Ulterior, la data de 13.08.2009 în ședința publică, fiind prezenți in fata instanței inculpații arestați, prin apărătorii lor, au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar si respectiv in cazul inculpatului, liberare provizorie pe cauțiune.

Prin încheierea de ședința din data de 13.08.2009 au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților, G, și, iar pe data de 14.08.2009 s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului.

Referitor la măsura arestării preventive luată față de inculpații, G, și, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpații mai sus menționați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile arătate, printre care se numără și aceea prev.de art.7 din Legea 39/2003.

Având în vedere că cercetarea judecătorească este abia la început, că au fost audiați doar 3 dintre inculpații arestați trimiși în judecată neputându-se identifica poziția procesuala a celorlalți 5 inculpați arestați, in fata instanței, urmând să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția, verificând conform art. 300²C.P.P. temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod proc.penală, avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, G, și, a constatat că acestea subzistă în continuare, întrucât la acest moment nu s-au putut lua declarații inculpaților care se afla in stare de detenție și în aceasta fază procesuală nu exista garanții din care sa rezulte că în cazul lăsării in libertate, inculpații nu vor încerca sa influențeze buna desfășurare a procesului penal subzistând in continuare temeiurile avute in vedere in momentul arestării acestora.

De asemenea nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.

Totodată tribunalul a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, aspecte care evidențiază periculozitatea socială a inculpaților și influența negativă a acestora față de comunitatea din care provin, și care impun reacții ferme și exigente din partea organelor judiciare în scopul descurajării comiterii unor asemenea fapte astfel că s-ar crea impresia decredibilizării autorităților îndrituite să ia măsuri față de persoanele care încalcă grav normele penale.

Referitor la solicitările apărătorilor inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, instanța a apreciat că se impune se pronunța separat asupra acestora, întrucât nu au existat cereri exprese in acest sens, aceste solicitări fiind formulate in subsidiar atunci când au fost puse concluzii de către apărătorii inculpaților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Acesta a susținut că potrivit disp.art.136 alin.1,8 Cod procedură penală, orice menținere a acestei măsuri trebuie să corespundă unui scop, ori, în cauza de față nu există nici un element concret care să impună menținerea acesteia, întrucât scopul procesului penal și desfășurarea acestuia se pot atinge și cu inculpatul în stare de libertate, deoarece nu există date că acesta s-ar sustrage de la judecată.

Recurentul a susținut că este unul din cei doi inculpați în favoarea cărora procurorul de caz a reținut circumstanțe atenuante, datorită sincerității sale deosebite și a atitudinii cooperante adoptate, astfel apreciază că la acest moment procesual nu mai sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală.

S-a arătat că orientarea jurisprudenței cu privire la pericolul la care face referire dispozițiile textului de lege sus menționat, trebuie să se evidențieze din elemente extrinseci cauzei și nu elemente intrinseci, cu referire la o hotărâre din 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Complet de 9 judecători.

Recurentul - inculpat a mai precizat că rezonabilitatea detenției provizorii se apreciază și din complexitatea cauzei, în cauza de față sunt trimiși în judecată un număr de 17 inculpați, dintre care 8 sunt judecați în stare de arest preventiv iar 9 în stare de libertate, în condițiile în care în actul de sesizare se reține în sarcina tuturor inculpaților disp.art.7 alin.1 din Legea 39/2003. Tot față de această situație, solicită restabilirea principiului egalității de tratament cu consecința punerii în libertate a recurentului.

In final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea potrivit disp. art.136 alin.4 Cod procedură penală.

Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de criticile invocate, de dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 300/2 și 160/b C.P.P.ca și de prevederile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 175/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, alături de alți 17 inculpați, dintre care alți 7 aflați în stare de arest, iar restul în stare de libertate, pentru inițierea și constituirea unui grup de criminalitate organizată prevăzută de art. 7 din Lg. 39/2003 și pentru o serie de infracțiuni prevăzute în legi speciale cum sunt: Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal), la Legea nr.11/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.84/1998, art.297 alin.1 cod penal, art.23 alin.1 lit.a) și b) din Legea nr.656/2002.

Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada ianuarie 2006-iulie 2008 au format un grup de crimă organizată, constituit inițial de inculpatul recurent, și, care a fost lărgit prin aderarea și racolarea a celorlalți inculpați și învinuiți din cauză, în scopul săvârșirii infracțiunilor de concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigarete contrafăcute prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele unor altor agenți economici autorizați și aparținând legitim acestora, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularul mărcilor, țigări puse în circulație prin diverse persoane pe piața internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor datorate bugetului de stat.

Măsura preventivă a arestării inculpatului a fost dispusă în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, fiind prelungită și ulterior menținută în condițiile legii de Tribunalul București, ultima oară prin încheierea de ședință din 2 iunie 2009, iar după investirea sa, Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art.300²cod proc. penală, a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei acesteia, inclusiv prin încheierea recurată din 09.09.2009.

Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport de dispozițiile legale avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, art.146 și art.143 cod proc. penală, curtea constată că în cauză există probe temeinice, concludente din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Recurentul inculpat recunoaște că a fost implicat în activitatea infracțională a grupului, susținând în esență că, atitudinea sa sinceră și de cooperare cu organele de urmărire penală materializată prin reținerea de circumstanțe atenuante, chiar în cuprinsul rechizitoriului, constituie un argument că la mai mult de un an și două luni de la arestarea sa, nu se mai poate reține că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.

În dezacord cu aceste susțineri, curtea apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, pericolul concret pentru ordinea publică putând fi determinat de modalitatea de comitere a infracțiunilor, care a fost una organizată, inculpații având roluri și contribuții bine determinate, inculpatul fiind unul dintre inițiatorii grupului infracțional, el având o contribuție importantă în activitatea infracțională într-o perioadă îndelungată de timp, începând cu ianuarie 2006 și până in luna iulie 2008.

Tocmai gradul ridicat de implicare al inculpatului în activitatea infracțională a determinat luarea acestei măsuri preventive împotriva sa, comparativ cu alți inculpați din cauză ce sunt deduși judecății în stare de libertate.

De asemenea, la aprecierea pericolului social instanța de fond a avut în vedere, în mod corect și împrejurarea că prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată are o valoare considerabilă, decurgând din aceea că inculpații au achiziționat și procesat cantități de ordinul zecilor de tone de tutun, ceea ce conduce la concluzia că în situația stabilirii contravalorii accizelor aferente cantității de țigarete produse, respectiv de circa de 25 milioane țigarete, cuantumul accizei minime ar putea depăși un milion euro.

În opinia curții, atitudinea de colaborare adoptată de recurentul inculpat și situația personală a acestuia, nu sunt argumente suficient de puternice pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi țara, atât pentru considerentele anterior expuse cât și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este încă la început.

Curtea apreciază la acest moment nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, vizând depășirea termenului rezonabil al detenției preventive, deoarece speța de față are o complexitate deosebită, un număr important de persoane implicate ce au calitatea de inculpați în cauză, iar activitatea infracțională s-a desfășurat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp și în mai multe locuri din țară.

În astfel de cazuri de criminalitate organizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dat fiind complexitatea considerabilă a cauzei, numărul de acuzați, volumul probelor și implementarea măsurilor speciale necesare în cazul crimei organizate, se justifică o durată mai mare a arestării preventive, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile Convenției Europene (a se vedea o serie de cauze din 2006 și 2007 împotriva Poloniei).

Or, curtea constată că aceste elemente reliefate de jurisprudența Curții Europene există și în cauza de față, că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă recurentului inculpat nu s-au schimbat, astfel încât soluția adoptată de prima instanță ce a considerat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, este justificată la acest moment procesual.

Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, constatând că argumentele recurentului inculpat nu sunt întemeiate, în baza disp. art.385¹⁵pct.1 lit.b) cod proc, penală, curtea va respinge ca nefondat recursul acestuia.

Pe cale de consecință, în baza art. 192 al.2 se C.P.P. va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 28 august 1970, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-

Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

Fiind în recuperare se semnează de

Grefierul șef de secție,

Red.GD.

Tehnored.

4 ex./.09. 2009

. fond - Trib.

Jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei

#Judecator Gabriela Diaconu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Ploiesti