Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 614/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 614/R/2008
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Directia de Investigare a Infracțiunilor de Criminialitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N împotriva încheierii penale nr. 63/CC din data de 13 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpații, deținuți în Penitenciarul Gherla și inculpatul, aflat în arestul IPJ B
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d proc.pen. rap. la art. 385/9 pct.10 și 18.proc.pen, admiterea recursului declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N împotriva încheierii penale nr.63/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, prin care s-a dispus față de inculpații, și revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și, pe cale de consecință, casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații sus-amintiți.
Apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, impunându-se prelungirea arestării preventive față de cei 4 inculpați, considerând că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea socială, întrucât acești inculpați pot să reînceapă activitatea de racolare a unor persoane care să întrețină relații sexuale în folosul acestora. De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a celor 4 inculpați trebuie analizat și raportat la gravitatea faptelor comise - inculpații și: proxenetism și trafic de minori; inculpații și: trafic de minori - coroborate cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați, precum și impactul social pe care l-ar avea asupra comunității faptul că niște persoane, care au comis fapte de natură penală sunt lăsate în libertate, putându-și relua astfel activitatea infracțională. De asemenea, trebuie avute în vedere declarațiile inculpaților din care rezultă că aceștia nu conștientizează gravitatea faptelor comise, lăsarea lor în libertate putând fi interpretată ca o încurajare pentru reluarea activităților infracționale.
Reprezentanta Parchetului consideră că încheierea atacată este nelegală, arătând că, pentru revocarea măsurii arestării preventive a celor 4 inculpați Tribunalul a considerat că nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a dispus încarcerarea acestora dar, în același timp, a considerat că totuși există, luând față de aceștia o altă măsură preventivă, respectiv cea de a nu părăsi țara.
Pentru considerentele sus-amintite, reprezentanta Parchetului arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f proc.pen. sub ambele cerințe, respectiv atât în ceea ce privește pedeapsa minimă prevăzută de lege (4 ani închisoare), cât și în ceea ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților. În consecință, solicită, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d proc.pen. rap. la art. 385/9 pct.10 și 18.proc.pen, admiterea recursului declarat de către DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N împotriva încheierii penale nr.63/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, casarea acestei încheieri și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de cei 4 inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Bistrița -N ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Prin recursul declarat și motivat în scris, DIICOT B-N arată că Tribunalul, prin încheierea nr.63/2008 prin care s-a revocat măsura arestului preventiv și s-a luat față de inculpați a măsura preventivă de a nu părăsi țara, în mod greșit a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică și, de asemenea, hotărârea ar mai fi nelegală, întrucât nu s-ar fi menționat perioada de timp pentru care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara. Referindu-se la acest din urmă motiv de nelegalitate invocat de Parchet, apărătorul inculpatului arată că, în speța de față, urmărirea penală s-a finalizat o dată cu întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată. fiind faptul că art. 145 alin.2 din proc.pen. prevede că doar pentru faza de urmărire penală măsura de a nu părăsi țara/localitatea nu poate depăși 30 de zile, nu este specificată vreo limită de timp în ceea ce privește durata acestei măsuri în faza judecătorească, sens în care solicită respingerea acestui motiv de nelegalitate.
Apoi, arată că recursul Parchetului este nefondat și cu privire la susținerea că în cauză există în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, având în vedere că, în concordanță cu practica CEDO și cu cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pericolul pentru ordinea publică după o perioadă de timp, trebuie reapreciat, iar pe de altă parte trebuie demonstrat și nu prezumat, că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Totodată, instanța de fond, în mod corect a reținut modalitățile faptice concrete prin care s-ar fi săvârșit faptele pentru care inculpatul este cercetat, respectiv găzduirea unei persoane timp de 3 zile și înlesnirea practicării prostituției, deci modalități care nu implică violență, constrângere sau orice alte forme de agresiune și care nu justifică menținerea față de acest inculpat a unei măsuri preventive atât de drastice, cum este arestarea preventivă.
De asemenea, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, infracțiune ce presupune "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia", din declarațiile părții vătămate nerezultând că aceasta ar fi fost obligată la practicarea prostituției. Din rechizitoriu rezultă că modalitatea de săvârșire a faptei ar consta în găzduirea minorei într-un apartament al inculpatului, însă acesta nu deține nici un imobil în În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, arată că niciuna din părțile vătămate nu susține că inculpatul ar fi primit sume de bani de pe urma activității lor.
Instanța de fond, la înlocuirea măsurii preventive, a ținut cont atât de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor, evidențiată în lipsa antecedentelor penale, încadrare în muncă, cât și de persoana inculpatului, care este căsătorit, are 2 copii minori și are în întreținere și pe bunicii săi, familia sa, pe fondul lipsei inculpatului de la domiciliu, începând să prezinte tulburări emoționale de tip anxios-depresiv, sens în care depune acte medicale doveditoare.
Față de aceste considerente, apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de DIICOT B-N, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii atacate.
Inculpatul, prin apărătorul său, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Bistrița -N ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Referindu-se la pericolul social invocat de Parchet reprezentat de posibilitatea reluării activității infracționale, apărătorul inculpatului arată că acest pericol trebuie dovedit și nu prezumat și de asemenea, trebuie ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar infracțiunile de care este acuzat nu au fost săvârșite cu violență. De asemenea, judecarea inculpatului in stare de liberate nu ar prezenta un pericol de sustragere a acestuia de la judecată, având în vedere atitudinea cooperantă a acestuia, iar pericolul de a comite o nouă faptă este inexistent, inculpatul conștientizând gravitatea faptelor comise.
Referindu-se la motivul de nelegalitate invocat de Parchet în ceea ce privește neindicarea perioadei de timp pentru care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, apărătorul inculpatului solicită respingerea acestui motiv, avînd în vedere că ne aflăm în faza judecătorească și nu în cea de urmărire penală, în această fază nefiind specificată vreo limită de timp în ceea ce privește durata acestei măsuri preventive.
Față de aceste considerente, apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de DIICOT B-N, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii atacate.
Apărătorul inculpaților și, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Bistrița -N ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Achiesează la concluziile colegilor antevorbitori, apreciind că pericolul social s-a diminuat, inculpații fiind deja încarcerați de 3 luni. De asemenea, probatoriul în ceea ce-i privește pe clienții săi se întemeiază pe declarațiile a două așa-zise părți vătămate, de o moralitate îndoielnică.
Inculpatul, atunci când s-a desfășurat urmărirea penală, a fost plecat la muncă în Austria, nefolosind telefonul pentru a organiza traficarea de persoane. De asemenea, suferă de diabet zaharat, fiind încadrat ca persoană cu handicap gradul II.
Nici în agenda telefonică a inculpatului nu au fost găsite numerele de telefon ale celorlalți coinculpați.
În consecință, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de DIICOT B-N, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii atacate.
În replică, cu privire motivul de nelegalitate invocat în motivarea scrisă a recursului, referitor la neindicarea perioadei de timp pentru care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, reprezentanta Parchetului arată că nu se menține acest motiv. Referindu-se la situația familială a inculpatului, arată că această situație a fost analizată și la luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, referindu-se la susținerile că faptele nu au fost comise cu violențe și amenințări, arată că nu a fost reținută în sarcina inculpaților agravanta respectivă. Precizează, de asemenea, că inculpații nu au făcut referire la motivul de nelegalitate cu privire la modalitatea instanței de a revoca arestul preventiv și de a dispune o altă măsură preventivă.
În replică, inculpații, prin apărătorii lor, solicită respingerea acestui motiv, subliniind că subzistă prezumția de nevinovăție și arată că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu mai există pericol social.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită respingerea recursului DIICOT B-N și judecarea sa în stare de libertate, ținând cont și de faptul că a efectuat deja 3 luni de detenție.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită respingerea recursului DIICOT B-N și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă pericol social, are familie și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită respingerea recursului DIICOT B-N și judecarea sa în stare de libertate față de starea sa de sănătate, fiind suferind de diabet zaharat gradul I și necesitând tratament cu insulină.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului DIICOT B-N și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă pericol public.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.63/CC/13 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, în temeiul art. 300/1 alin.2 pr.pen. s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților, și și, s-a dispus punerea lor, de îndată în libertate, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Totodată, în temeiul art. 145/1 pr.pen. s-a luat față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fiind obligați inculpații să respecte, pe durata acestei măsuri obligațiile prev. de art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.1/1 lit. a-d pr.pen. precum și cea prev. de art.145 alin.2/1 lit. c pr.pen.
S-au pus în vedere inculpaților, dispozițiile art. 145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele
Prin Rechizitoriul nr.17/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; ambele cu aplic.art.33 lit."a" Cod penal;, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit."a" Cod penal, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și pentru comiterea infracțiunii prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Prin actul de sesizare se rețin în sarcina inculpaților următoarele:
Începând cu luna februarie 2008 inculpatul, în mai multe rânduri, împreună cu și a transportat-o pe minora, în scopul exploatării prin practicarea prostituției.
În luna martie 2008, inculpatul împreună cu și a transportat-o, în scopul exploatării prin practicarea prostituției, pe minora.
În luna iunie 2008, inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către.
În luna februarie 2008, inculpatul, pe o perioadă de trei zile, a găzduit-o într-un apartament pe minora, după ce aceasta fusese racolată de către și și a exploatat-o prin practicarea prostituției.
În cursul lunii iunie 2008, inculpatul a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către.
În luna februarie 2008, inculpații și, împreună cu, au racolat-o pe minora, după care au apelat la inculpatul, care, cu autoturismul său, i-a transportat la un apartament din N, unde, atât cât și au întreținut relații sexuale, contracost, cu mai mulți bărbați. În aceeași lună, inculpații și, împreună cu, au dus-o pe într-un apartament al cărui cheie era deținută de inculpatul, unde a întreținut relații sexuale contracost cu diferiți bărbați, timp de trei zile, banii obținuți din această activitate fiind înmânați inculpaților și .
În luna martie 2008, și, au racolat-o pe minora, iar ulterior, împreună cu inculpatul au exploatat- prin obligarea la practicarea prostituției.
Analizând actele și lucrările dosarului nr.17/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N se reține:
Prin Ordonanțele nr.17/D/P din 21 iulie 2008, emise de procuror s-a dispus reținerea, pentru o perioadă de 24 de ore, a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor ce li s-au reținut în sarcină, sus-menționate, iar ulterior, prin Ordonanțele din 22 iunie 2008, emise în același dosar s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, pentru aceleași infracțiuni.
Prin Ordonanțele din 30 iulie 2008, emise de procuror în același dosar, s-a dispus reținerea pentru o perioadă de 24 de ore a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar ulterior, prin Ordonanțele din 30 iulie 2008, emise în același dosar, procurorul a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați, pentru aceleași fapte.
Prin Încheierea penală nr.41/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N din 22 iulie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 29 de zile și ulterior, s-a prelungit această măsură cu câte 30 de zile, aceasta urmând să expire la 17.10.2008, orele 18,30.
Prin Încheierea penală nr.44/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N din 31 iulie 2008, s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile a inculpaților și și ulterior s-a prelungit această măsură cu 30 de zile, aceasta urmând să expire la 25.2008, orele 18,30.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive au apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. Aceleași instanțe au apreciat că sunt întrunite și cerințele prev.de art.148 lit."f" Cod procedură penală, privitor la fiecare din cei patru inculpați, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori este mai mare de 4 ani închisoare (7-18 ani și interzicerea unor drepturi), existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea faptelor, săvârșirea asupra unor minore și din faptul că aceștia ar putea continua activitatea infracțională, iar impactul unei eventuale lipse de reacție din partea autorităților, în conștiința colectivă, ar fi deosebit de dăunător.
S-a apreciat că privarea de libertate a inculpaților s-a justificat și pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, fiind îndeplinite cerințele art.136 alin.1 Cod procedură penală și că luarea măsurii arestării preventive era necesară în faza de urmărire penală și pentru evitarea posibilității ca inculpații să intre în contact cu părțile vătămate sau cu alte persoane traficate de către persoanele implicate în cauză, împrejurare care s-a apreciat că ar fi avut efecte defavorabile asupra urmăririi penale.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, din perspectiva art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, instanța a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea și ulterior prelungirea acestei măsuri, nu subzistă și în prezent, neimpunându-se privarea de libertate și în continuare a inculpaților.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect de Jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de ex.cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o " tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Ori, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații nu sunt în măsură, prin natura lor, să releve un pericol cert, pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, nefiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente, inculpații și nu au antecedente penale, inculpații și au antecedente penale, fiind condamnați anterior la pedepse de cinci luni și respectiv de patru luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și la regimul circulației rutiere, aspecte din care nu se poate trage concluzia existenței unui pericol cert pe care inculpații l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Este de menționat, că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în Jurisprudența sa referitoare la art.5 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, s-a statuat în mod constant că "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de liberate fiind starea normală".
Și instanța supremă a statuat în sensul că, pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, acesta trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales dovedit.
Pe de altă parte, având în vedere faza procesuală în care se află cauza în prezent (s-au administrat în întregime probele în faza de urmărire penală, s-a întocmit rechizitoriul și s-a stabilit termen de judecată în instanță) s-a apreciat că scopul măsurilor preventive, precizat de art.136 Cod procedură penală, poate fi atins și fără privarea de libertate în continuare a inculpaților, respectiv prin luarea unei măsuri mai puțin severe decât cea a arestării preventive și care să constituie, în același timp, o garanție că inculpații nu se vor sustrage de la judecată sau executarea pedepsei și nu vor încerca să influențeze părțile vătămate.
Pentru aceste considerente, instanța nu a menținut măsura arestării preventive față de inculpați, dispunând revocarea acesteia, în temeiul disp.art.300/1 alin.2 Cod procedură penală și punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză. Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.143 Cod procedură penală, în temeiul disp.art.145/1 Cod procedură penală, instanța a dispus luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Totodată, în temeiul disp. art. 145/1 alin.2 rap.la art. 145 alin. 1/1 lit. "a - d" Cod procedură penală, tribunalul i-a obligat pe inculpați ca pe durata măsurii dispuse să respecte obligațiile prevăzute de aceste texte de lege.
Împotriva încheierii Tribunalului Bistrița -N, în termen legal a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a celor 4 inculpați.
S-a arătat în motivarea recursului că, în mod neîntemeiat, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol subzistă și rezultă din gravitatea faptelor comise ( față de persoane vătămate minore, ușor de convins a întreține relații sexuale), din caracterul continuat al activității infracționale, din impactul social asupra comunității a împrejurării că, persoane care au comis astfel de fapte sunt lăsate în libertate, putând relua oricând activitatea infracțională.
De asemenea, s-a mai criticat și faptul că, nu s-a menționat de către instanță, durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, dar acest motiv nu a mai fost susținut în fața instanței de recurs.
În plus, în fața instanței de recurs, s-a invocat și procedura greșită a primei instanțe, de a revoca măsura arestării, considerând că nu mai subzistă temeiurile arestării și, în același timp, apreciind că există totuși temeiuri pentru a se lua o altă măsură preventivă.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Inculpații, și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul din 30.09.2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, emis în dosar nr. 17D/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin.1 și 3 din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. - toți inculpații și, respectiv, proxenetism prev. de art.329 alin.1 pen.- primii doi inculpați.
Așa cum a reținut și prima instanță, inculpații și au fost arestați la 22 iulie 2008 pentru 29 zile, prin încheierea penală nr. 41/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, ulterior, starea de arest fiind prelungită de 2 ori, până la 17.10.2008.
De asemenea, inculpații și au fost arestați preventiv la data de 31 iulie 2008, prin încheierea penală nr. 44/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, ulterior, starea de arest fiind prelungită de 2 ori, până la 25.10.2008.
În cazul tuturor inculpaților, temeiurile arestării au fost cele prev de art.143 și 148 lit. f pr.pen. respectiv existența indiciilor temeinice că au comis faptele reținute în sarcina lor, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate mai mari de 4 ani închisoare și, existența probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
După înregistrarea dosarului la instanță, la data de 08.10.2008, în virtutea dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. aceasta a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților.
Deși textul de lege care reglementează această procedură, prevede expres care sunt soluțiile pe care instanța le poate pronunța în urma verificării asupra măsurii arestării, Tribunalul a pronunțat o soluție nelegală ca și procedeu tehnic de adoptare, dar și netemeinică, în ceea ce privește fondul chestiunii soluționate la acest termen.
Astfel, potrivit art.300/1 alin.2 pr.pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Ori, în cauză, tocmai această împrejurare a constatat-o instanța - că temeiurile arestării nu subzistă și în prezent.
Temeiurile care au determinat arestarea au fost, după cum am arătat mai sus - îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 pr.pen. și, respectiv, existența cazului de arestare prev. de art.148 lit. f pr.pen.
În mod paradoxal însă, instanța constată că nu subzistă temeiurile arestării, dar, în același timp constată că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii preventive prev. de art.145/1 pr.pen. Ori, această măsură preventivă poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 pr.pen.
În principiu, operațiunea efectuată de instanță ar fi admisibilă (nu este exclus ca instanța de judecată să ia în cursul judecății o măsură preventivă) doar în situația în care se revocă o măsură preventivă, pe motiv că au încetat temeiurile luării acesteia sau nu mai există vreun temei care să o justifice, și se ia o altă măsură preventivă, pentru care există temeiuri.
Practic însă, pe textele de lege în vigoare, revocarea unei măsuri preventive presupune - conform art.139 alin.2 pr.pen - că nu mai există niciunul dintre temeiurile care au impus inițial luarea măsurii preventive ( în cazul nostru, cele prev de art.143 și art.148 lit. f pr.pen.) ceea ce, implicit, conduce la concluzia imposibilității luării unei alte măsuri preventive, pentru care, este necesară una dintre condițiile inițiale - art.143 pr.pen.
Așa fiind, soluția legală în speță, în condițiile schimbării doar a unuia dintre temeiurile măsurii inițiale - cel prev. de art.148 lit. f pr.pen. ( rezultă din considerentele încheierii că instanța doar acest temei l-a considerat că nu mai subzistă) și a menținerii celuilalt temei - cel prev. de art.143 pr.pen. - era înlocuirea măsurii inițiale cu o altă măsură preventivă.
Dar, din analiza materialului de la dosarul cauzei, nu rezultă că, se impune înlocuirea măsurii arestării inculpaților, fiind incidente în speță dispozițiile art.300/1 alin.3 pr.pen.
Așa cum a reținut și prima instanță, sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. deart.143 pr.pen. respectiv există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. adică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, aceste indicii rezultând din declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, Romina, precum și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.
De asemenea, sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. deart.148 lit. f pr.pen. respectiv pedepsele mai mari de 4 ani închisoare pentru infracțiunile cercetate și, existența probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Rezultă acest pericol din gravitatea faptelor încadrate în dispozițiile art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 și prevederile art. 329 alin. 1 Cod pen. modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise - în legătură cu persoane minore, profitând de imaturitatea acestora și poate, naivitatea specifică vârstei; caracterul continuat al activităților infracționale; numărul persoanelor implicate și, nu în ultimul rând, impactul social la nivelul comunității, ecoul negativ al împrejurării că, persoane bănuite că au comis astfel de fapte sunt cercetate în stare de libertate, în contextul în care acest fenomen infracțional - al traficului de persoane - a luat o amploare deosebită și în țara noastră, în ultima perioadă, precum și starea de indignare, de neîncredere la nivelul opiniei publice, care așteaptă reacții prompte din partea autorităților în astfel de cazuri.
Împrejurarea că, faptele nu au fost comise prin constrângere sau violență, nu are nicio relevanță asupra naturii infracțiunilor sau periculozității sociale acestora și, nici nu poate caracteriza inculpații ca fiind mai mult sau mai puțin periculoși odată lăsați în libertate, în condițiile existenței celorlalte criterii în funcție de care s-a apreciat pericolul pentru ordinea publică.
Și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit că, și gravitatea faptelor poate constitui un motiv de restrângere a libertății persoanei cel puțin pentru o perioadă de timp, cu condiția ca statele să stabilească pericolul pentru ordinea publică ca temei al arestării. Ori, în speță, nu se poate aprecia că, intervalul scurs de la data arestării inculpaților - 22 și 31 iulie 2008, ar fi unul ce depășește limitele unui termen rezonabil și nici că, în această perioadă, s-ar fi diminuat considerabil pericolul pentru ordinea publică, avut în vedere la momentul arestării.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată fondat recursul formulat în cauză, astfel că, în baza art.385/15 pct.2 lit. d pr.pen. îl va admite, va casa încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art.300/1 alin.3 pr.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor 4 inculpați și va menține această măsură.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Bistrița -N împotriva încheierii penale nr. 63/CC din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pe care o casează în întregime și, rejudecând:
În baza art. 3001alin.3 rap. la art.160balin.3 C.P.P. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:(fiul lui și al lui, născut la 08 Februarie 1970),(fiul lui și al lui, născut la 16 1979),(fiul lui și al lui I, născut la 29 Ianuarie 1986)- aflați în Penitenciarul Gherla și(fiul lui și al lui, născut la 21 August 1980) - aflat în Arestul IPJ B-Nși menține această măsură.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./27.10.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Luminița Hanzer
