Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 3820/2/2009
961/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 619
Ședința publică din 30 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
______________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/28.04.2009, depusă la dosarul cauzei, fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurenților - inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații din prezenta cauză.
Susține că nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților și în stare de libertate ar impieta buna desfășurare a procesului penal ori ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevăzut de art. 148 lit. f pr.pen. prin urmare nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și, dacă ar fi lăsați în stare de libertate există temerea că ar putea relua activitatea infracțională.
Solicită a se avea în vedere modul organizat în care au acționat cei doi inculpați, care împreună cu alți co-inculpați au procedat la mutarea fabricii de tutun în mai multe locații pe teritoriul țării, într-o perioadă foarte scurtă de timp, ori de câte ori bănuiau că autoritățile puteau să descopere fabrica respectivă.
Astfel, în opinia reprezentantului Parchetului inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor declarate de aceștia ca neîntemeiate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că ocupația sa nu este de tipograf, prin urmare nu a tipărit timbre, iar utilajele folosite la fabricarea acestora le-a vândut. Consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu s-a sustras urmăririi penale și nu cunoaște membrii grupului organizat, prin urmare solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, arătând că 20 de ani a lucrat în industria de fabricare a tutunului, fiind director tehnic la Regia tutunului și nu a fost implicat în fabricarea clandestină de țigarete. Învederează că a colaborat cu organele de urmărire penală și nu a încercat să se sustragă cercetării, astfel că solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât are un copil minor, de un an, în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 13.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, constată:
Prin încheierea din 07. 04.2009 Tribunalul București - Secția a II a Penală,în dosarul nr- al Tribunalului București, s-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Tribunalul București si în baza art 300/2 CPP rap la art.160/ Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
A fost respinsa ca nefondata cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 571/2003, art. 7 din Legea nr. 39/2003, Legea nr. 11/1991, Legea nr. 84/1998, art. 297 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002, Legea nr. 241/2005, iar temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cauză inculpații au fost arestați în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Deși nu poate fi pus semnul egalității între pericolul social al faptei și persoanele inculpaților, care în speță sunt necunoscuți cu antecedente penale,a reținut instanța de fond, nu este de neglijat că pericolul social al faptei trebuie raportat și la persoana acestora și nu mai puțin important la natura faptelor deduse judecății. În acest context încadrarea juridică deosebit de complexă cu care a fost sesizată instanța cuprinde printre altele și constituirea unui grup infracțional organizat, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 de natura sa justifice pericolul pentru ordinea publica al lăsării in libertate a inculpaților.
De asemenea, a menționat tribunalul trebuie amintit că și jurisprudența CEDO admite, în anumite condiții, privarea de liberate a unei persoane dacă măsura a fost dispusă pentru aducerea sa în fața autorităților competente pentru motive verosimile, temeinice, cerințe ce categoric sunt întrunite în cauză. Nu trebuie omisă și buna desfășurare a cercetării judecătorești care de asemenea se regăsește în aceeași jurisprudență.
În raport cu aceste considerente, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală la acest moment practic instanța nepășind la vreun act de cercetare judecătorească de natură a duce la concluzia că s-au schimbat sau nu mai există temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere luarea măsurii arestării preventive.
In apărarea a susținut că inculpații au recunoscut faptele, așa cum au fost comise, astfel incat nu exista nici un pericol de a influenta martorii sau de a se sustrage cercetării judecătorești.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală,Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală,va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penala rezultă că recurenții din prezenta cauza este cercetați pentru sâvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 571/2003, art. 7 din Legea nr. 39/2003, Legea nr. 11/1991, Legea nr. 84/1998, art. 297 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit.a și b din Legea nr. 656/2002, Legea nr. 241/2005.
Apărarea inculpaților nu se susține pentru următoarele considerente.
Arestarea inculpaților poate fi menținută,în cursul judecării cauzei penale,motivat,fie daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate, fie daca exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurenți s-a dispus de catre Tribunalul București, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpați, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpații din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
Activitatea infracțională reținută a fi desfășurată de inculpați, prezintă prin natura sa și a acțiunilor diverse desfășurate, amploarea activității și perioada îndelungată în care s-a desfășurat, întreprinderea de către inculpați a unor activități de eludare a obligațiilor fiscale și de mutare a fabricii de tigari pentru a nu fi prinși, pluralitatea de inculpați și constituirea unui grup infracțional organizat cu sarcini distincte pentru fiecare inculpat, un grad de pericol social ridicat, iar dovezile administrate nu au condus la conturarea unei situații de fapt modificată.
În cazul comiterii faptei din speța, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temerea ivită în rândul opiniei publice și sentimentul de insecuritate nefiind diminuate în mod determinant nici prin trecerea timpului.
Circumstanțele personale favorabile invocate de inculpați (situația familială și financiară, activitate profesională) nu pot conduce la revocarea măsurii câtă vreme sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, acestea urmând a fi valorificate la individualizarea pedepsei.
Lipsa unei schimbări a temeiurilor în justificarea măsurii preventive reiese și din faptul că la acest moment inculpații nu au fost audiați de instanță pentru ca prin declarațiile lor coroborate cu alte dovezi să conducă la o modificare substanțială a temeiurilor.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, deoarece nculpații sunt cercetați pentru întreprinderea unor activități de eludare a obligațiilor fiscale și crearea si mutare unei fabrici de tigari, in diverse localitati din tara, pentru a nu fi descoperiți.
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți. În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise, și caracterul repetat al acestora.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea retine aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
In speță se constată că inculpații sunt cercetați pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire a faptelor.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută,astfel încât, în consecința,Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondate recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva încheierii din 7.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Obligă recurenții la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red./Dact.IE/2 ex./14.05.2009
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
