Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.619
Ședința publică de la 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Diaconu
- - JUDECĂTOR 3: Mircea Mugurel
- - judecător
Grefier
Ministerul public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, de către grefierul de ședință, după care, s-a depus un act medical pentru inculpata, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat ales pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, atitudinea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, faptul că au copii minori în întreținere, iar inculpata este bolnavă, așa cum rezultă și din actul medical depus la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial, faptele săvârșite fiind deosebit de grave, în raport de modul în care au operat inculpații, care au atacat-o pe partea vătămată, după ce i-au sustras banii.
Avocat ales în replică, invederează că inculpații au avut participări diferite la săvârșirea faptei, iar inculpatul nu a coborât din autoturism.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales, precizând că regretă fapta săvârșită și dorește să se judece în stare de libertate, întrucât are copii minori în întreținere.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, solicitând, de asemenea, să se judece în stare de libertate, întrucât are copii în întreținere.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, menționând că nu a comis fapta pentru care a fost arestată preventiv.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, arătând că regretă fapta săvârșită.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului, menționând că nu a săvârșit nicio faptă penală și are familie d e întreținut.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 5 iunie 2009, Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art.3001alin.1 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la 16.11.1988 în C, jud. D, domiciliat în C,-, jud.D, CNP -, deținut in Penitenciarul d e Minori și C, - fiul lui și Finlanda, născut la 9.12.1989 în C, jud.D, domiciliat în C,-, jud. D, CNP -, deținut in Penitenciarul d e Minori și C, - fiica lui - și, născută la 23.02.1967 în de Vede, jud. T, domiciliată în C,-, jud. D, CNP -, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, - fiica lui și, născută la 4.04.1983 în DTS, jud. M, domiciliată în DTS,-, jud. M, CNP -, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, - fiica lui și, născută la 11.09.1986 în C, jud. D, domiciliată în C,-, jud. D, CNP -, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, și - fiica lui și, născută la 10.08.1978 în C, jud. D, domiciliată în C,-, jud. D, CNP -, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță.
În baza art.3001alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care sumele de câte 50 lei pentru apărătorii din oficiu pentru inculpații și, și și respectiv, și vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța aceastăîncheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.86 din 18 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, inculpatul, deținut in Penitenciarul d e Minori și C, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
În baza art.86 al.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Inculpatul deținut in Penitenciarul d e Minori și C, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
Inculpata, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
Inculpata, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
Inculpata, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
Iar inculpata, deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 al.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b Cod penal.
S-a dispus aplicarea pedepsei complementare prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru toți inculpații.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.03.2009 la zi și în baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și inculpații, și, au declarat apel împotriva sentinței penale nr.18 din 18 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-, fixându-se termen la data de 05 iunie 2009 pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării inculpaților și termen pentru soluționarea apelului, la data de 30 iunie 2009.
Potrivit art. 3001Cod de Procedura Penala, după înregistrarea dosarului la instanța, în cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest preventiv, instanța este datoare sa verifice, din oficiu, in Camera de Consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Daca instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive si punerea de îndată in libertate a inculpatului.
Când instanța constată ca temeiurile care au determinat arestarea impun, in continuare, privarea de libertate, menține prin încheiere motivata, arestarea preventiva.
Potrivit art. 148 alin.1 cod de procedura penala, măsura arestării inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod pr.penală si în cazul in care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lăsarea sa in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților, și, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că aceasta este legală și temeinică, având în vedere că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f C.P.P. în sensul că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, relevat de împrejurările reale ale săvârșirii faptei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma calificată este mai mare de 4 ani.
Nu numai că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, dar este îndeplinită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică în privința lăsării în libertate a inculpaților.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici o probă în acest sens, în condițiile în care este evidentă existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să intre din nou în conflict cu legea penală, având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta și forma de vinovăție cu care inculpați au acționat.
Probele administrate în cauză de la data luării și menținerii arestării preventive față de inculpați nu au relevat existența vreunui element nou care să conducă la concluzia existenței unei alte situații de fapt și să determine alte temeiuri de drept care să denote că măsura arestării preventive nu se mai impune și că ar trebui revocată sau înlocuită ori ca aceasta nu ar mai fi legală și temeinică.
În speță, inculpații au săvârșit o faptă cu un grad de pericol social ridicat, constând în aceea că inculpata a mers la partea vătămată pentru aoî ntreba dacă vinde petrol lampant, iar inculpata pătruns în camera operatorului din stația și a sustras suma de 500 lei, iar inculpații, și au imobilizat-o pe partea vătămată, lovind-o și trântind-o la pământ în momentul în care aceasta a surprins-o pe inculpata introducând suma de bani sustrasă în sân și strigând la aceasta să restituie banii.
In aceste condiții, instanța a apreciat ca lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de faptul că există indicii că în aceeași zi, inculpații ar fi săvârșit o altă faptă penală pe raza comunei, județul O, constând în aceea că o parte dintre inculpate au intrat în domiciliul unor cetățeni de unde au încercat să sustragă bunuri, iar atunci când au fost surprinse de către proprietari, unul dintre inculpați a intervenit pentru a le scăpa, agresând persoana care încerca să le rețină, fapt care a impus concluzia că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte fapte de natură penală.
Totodată, în speță sunt incidente și dispozițiile art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în consecință, în raport cu aceste considerente, constatându-se că măsura arestării preventive a celor 6 inculpați este legală și temeinică, se impune menținerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, atitudinea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, faptul că au copii minori în întreținere, iar inculpata este bolnavă, așa cum rezultă și din actul medical depus la dosar.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv în cursul judecății.
Astfel, recurenții inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal, împotriva acestora luându-se măsura arestării preventive la data de 1 martie 2009.
Susținerea recurenților inculpați și, în sensul că nu au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată este nefondată, întrucât în acest moment procesual, menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, deoarece din chiar definirea expresiei "de indicii temeinice" rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există deci, indicii temeinice, când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde în mod necesar presupunerea că cei față de care se efectuează cercetarea judecătorească au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Ori, în cauza de față, se apreciază că probele administrate până în prezent în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților și părții vătămate, pot fi apreciate ca motive verosimile de a bănui că inculpații din prezenta cauză au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus inițial luarea măsurii arestării preventive, temeiuri arătate în dispozițiile art.143 Cod pr.penală și art.148 Cod pr.penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar și nici nu poate fi ignorat faptul că cei 6 inculpați au săvârșit o infracțiune de violență deosebit de gravă, de mare rezonanță de zona în care s-a produs.
Referindu-ne și la reglementările internaționale, respectiv art.5 din CEDO, în raport de care măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune și implicit, menține, atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal, se apreciază că în cauză nu au dispărut pericolul pentru ordinea publică, care se apreciază în raport de reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise și sentimentul generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave, ar fi cercetate și judecate în stare de libertate.
În raport de aceste considerente, recursurile inculpaților sunt nefondate, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile inculpaților, și, împotriva încheierii din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă inculpații la plata sumei de 20 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
Gh.
PS/13.07.2009
12 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice DTS va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Diaconu, Mircea Mugurel
