Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.62/
Ședința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorhge
JUDECĂTOR: - - - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26.09.1969, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale nr.6 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive potrivit art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.5748/04.02.2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii Tribunalului Bihor, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere problemele familiale ale inculpatului și faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind încheierea atacată este legală și temeinică, impunându-se menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv față de gravitatea faptei comise.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită instanței să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBE RÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.300/1 Cod procedură penală raportat la art.160 al.1 Cod procedură penală s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 26 septembrie 1969 în localitatea, județul T, aflat în Arestul IPJ B, dispusă prin încheierea nr.29/30.11.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.43 din 30.11.2007 și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
A reținut că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.l lit. Cod procedura penală, în sensul că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptelor pentru care este acuzat, circumstanțele reale, acționând pe timp de noapte, prin pătrundere în locuința victimei, respectiv modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptei, prin lovirea repetată cu un, neluarea unor măsuri pentru asigurarea primului ajutor, scopul pentru care s-a comis infracțiunea de omor, nerecunoașterea inițială a inculpatului, care a recunoscut doar în momentul în care s-a găsit bicicleta victimei la domiciliul său, faptul că inculpatul mai are antecedente penale, fără a fi recidivist.
Având în vedere că nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpatul nu a fost audiat în fața instanței și în cauză nu s-au administrat probe, s-a reținut că în cauză nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, motive față de care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate, cu consecința punerii sale în libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală se constată că recursul este nefondat astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de omor deosebit de grav în scop de tâlhărie și violare de domiciliu, fapte prevăzute și pedepsite de art.174 comb cu art.176 lit.d Cod penal, art.211 al.2 lit.b și al.2/1 lit.c Cod penal și art.192 al.2 Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și se justifică întrucât cerința inclusă în art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.Textul de lege menționat se referă la două condiții ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ori, în speță, aceste condiții sunt realizate.
Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunilor,gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat,circumstanțele reale de săvârșire a acestor fapte,modul și mijloacele de comitere,ceea ce în mod evident presupun crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.
Problemele familiale și recunoașterea faptei nu sunt temeiuri legale de punere in libertate a inculpatului recurent, așa cum solicită apărarea.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 40 lei, onorariu pentru apărător din oficiu avocat va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și a lui, născut la 26.09.1969, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.6 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
red.dec. jud. /15.02.2008
jud.fond.
tehnored.GM/3 ex./15.02.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Groza Gheorhge
