Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date nr: 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENAL NR. 624/
Ședința public din data de 21 Octombrie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judector
Judector: - -
Judector: - -
Grefier:
Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B
- Direcția Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Pite ști
reprezentat de - procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, și, ambii deținuți în Penitenciarul Coliba ș i, împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Arge ș - secția penal, în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurentul - inculpat, în stare de detenție, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 21.10.2009 emis de Baroul Arge ș - cabinet individual și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47582/2009 emis de Baroul Bucure ști -Cabinet individual, recurentul - inculpat, în stare de detenție asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depus la dosar.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedur penal, s-a încuviințat aprtorilor aleși ai recurenților - inculpați s ia legtura cu aceștia.
Aprtorii recurenților - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arat c nu au cereri prealabile de formulat acordrii cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciaz recursurile în stare de judecat și acord cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenții - inculpați, solicit admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Arge ș - secția penal, ca fiind nelegal și netemeinic, iar pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
Solicit a se avea în vedere c nu sunt temeiuri noi pentru a se dispune menținerea strii de arest, eventual numai acela al audierii inculpaților, îns aceștia stau împreun la Penitenciarul Coliba ș i, deci pot vorbi pân în momentul la care vor fi interogați.
Un al doilea motiv de recurs, privește mandatul de arestare, solicitând a se avea în vedere c s-a dispus arestarea preventiv a celor doi inculpați la data de 22.09.2009, tot la acea dat s-a emis mandatul de arestare, îns s-a dispus începerea executrii cu data de 23.09.2009, sens în care îl apreciaz ca fiind nul. Potrivit dispozițiilor art.149 cod pr.penal, termenul curge de la data emiterii mandatului, pe o perioad de 29 de zile, în concluzie, potrivit dispozițiilor art.149 alin.8 Cod procedur penal, recursul trebuia s fie judecat la data de 20 octombrie 2009.
Referitor la inculpatul, acesta a mai fost arestat și eliberat la câteva zile de instanța de recurs și acest inculpat s-a prezentat la instanț ori de câte ori a fost citat, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul acesta nu are antecedente penale, având funcția de director la Garda Financiar.
Mai precizeaz și c, în afara indiciilor trebuie s existe și probe c inculpatul lsat în libertate ar influența în vreun fel cercetarea judectoreasc sau aflarea adevrului. Nu exist printre actele dosarului astfel de probe așa cum nu exist probe c inculpatul prezint pericol concret pentru ordinea public.
Avocat ales pentru inculpatul, solicit admiterea recursului, casarea încheierii de ședinț din data de 19 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Arge ș - secția penal, iar pe fond, în principal punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicit înlocuirea msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi localitatea sau țara.
În primul rând, arat c, motivarea instanței de fond nu se încadreaz pe textul legal ci constituie temeiul arestrii preventive prevzut de dispozițiile art.148 lit.f cod procedur penal. Nefiind temeiuri noi dintre cele prevzute la celelalte litere, iar i nu se justific menținerea strii de arest, deoarece lsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea public.
Mai mult decât atât sunt prevederi clare la obligarea de a nu prsi localitatea, țara, acestea fiind impuse de instanț inculpaților, conform dispozițiilor legale.
Solicit a se avea în vedere și faptul c, la 24 iunie parchetul se sesizeaz din oficiu, la 28 august parchetul întocmește procesul verbal de acte premergtoare, în acesta se menționeaz trei acte materiale care s-au materializat dintr-o interpretare a unei convorbiri telefonice. La data de 11 septembrie 2009, se începe urmrirea penal, dar înainte de aceast dat și înainte de arestarea sa inculpatul a fost chemat la parchet, a fost audiat, și a trecut aproape trei sptmâni pân la arestarea sa. Acesta a rmas la domiciliu, nu s-a sustras și nici nu a încercat s zdrniceasc aflarea adevrului.
În lumina dispozițiilor art.143, 148 cod pr.penal, susținerile parchetului cu privire la convorbirile telefonice nu au corespondent în probele aflate la dosar, din acestea nu rezult nici o fapt prevzut de legea penal. telefonice nu pot duce la o încriminare, trebuind coroborate cu alte probe.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și, ca nefondate și de menținere a încheierii Tribunalului Arge ș, ca fiind legal și temeinic.
Arat c, cei doi inculpați sunt cercetați pentru infracțiuni de corupție și exist indicii și probe, c aceștia au svârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, în mod continuat pe o perioad foarte mare de timp.
Referitor la inculpatul susține c, acesta a avut o funcție important în județul A, funcție prin prisma creia proteja firmele inculpatului, prejudiciul fiind cauzat statului, iar cu privire la inculpatul arat c, acesta a fost trimis în judecat în dou dosare și nu s-au epuizat înc actele materiale, fiind extinse cercetrile pentru înc dou acțiuni de luare de mit.
Precizeaz c, dac inculpații ar fi puși în libertate percepția opiniei publice ar fi aceea c, se încurajeaz activitțile patronilor sau funcționarilor publici s svârșeasc acest gen de infracțiuni.
De asemenea, solicit a se avea în vedere c în urma percheziției la domiciliul inculpatului, de unde s-a ridicat un calculator, în acesta s-a gsit aceeași situație contabil ca la firma, iar inculpatul nu a dorit s dea nici o declarație, apreciindu-se c ținea contabilitate dubl și c îl protejat pe inculpatul
Avocat, solicit parchetului a explica cum justific perioada de la arestare și pân la audiere, perioada de pasivitate, și faptul c inculpatul a rmas la dispoziția organului de urmrire penal. Mai mult decât atât în 2008 nu prezenta pericol public iar acum prezint.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arat c în urma percheziției domiciliare pentru administrarea probelor s-a gsit proba cea mai concludent, respectiv contabilitatea dubl ținut de inculpatul.
Avocat, solicit a se avea în vedere faptul c probele nu sunt concludente, apreciind c nimic nu duce la faptul c inculpatul ar fi ținut contabilitatea dubl.
De asemenea, apreciaz c se încalc principiul prezumției de nevinovție, art.6 paragraful 2 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art. 37813alin.3 Cod procedur penal, solicit judecarea sa în stare de judecat. Arat c pe inculpatul nu-l cunoștea, prima dat vzându-l când a fost interogat la parchet.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art. 37813alin.3 Cod procedur penal, solicit cercetarea sa în stare de libertate, apreciind c nu sunt probe care s dovedeasc acuzațiile ce i se aduc.
CURTEA:
Din actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele:
Prin încheierea din 19 octombrie 2009, Tribunalul Arge ș, în temeiul dispozițiilor art. 3001raportat la art. 160 Cod procedur penal, a constatat legalitatea și temeinicia msurii arestrii preventive luat faț de inculpații, fiul lui G și, nscut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, jud. V, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,. B,.2,.10, jud. A, CNP - și, fiul lui și, nscut la data de 28.03.1971, în comuna, jud. A, domiciliat în Pitești,-, -a,.B,.1,. 6, jud. A, CNP -, ambii aflați în Arestul IPJ și a menținut în continuare aceast msur.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c nculpatul, în calitate de comisar șef al Grzii Financiare - Secția A, în perioada 05 ianuarie 2007-31.12.2008 a primit în mod repetat în baza unei rezoluții infracționale unice în tranșe lunare, cu titlu de mit de la inculpatul G, fie direct, fie prin intermediul inculpatului, suma de 43.000 lei, în perioada 13 iunie 2006-06 aprilie 2007 primit bunuri de la SC""SA în sum total de 1.540,58 lei și la data de 12 septembrie 2007 primit cu titlu de împrumut suma de 30.000 lei, iar la 01 noiembrie 2008 suma de 10.000 lei sume restituite parțial, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu și pentru a proteja interesele nelegale ale firmelor controlate de G.
Inculpatul G, în calitate de acționar la SC""SA respectiv asociat la SC" ALIMENT" SRL, SC" " SRL (fost SC""SA) a remis în mod direct sau prin intermediul inculpatului sumele de bani și bunurile anterior menționate inculpatului, pentru ca acesta s nu-și îndeplineasc atribuțiile de serviciu și s protejeze interesele nelegale ale societților controlate de el.
Inculpatul în calitate de administrator la SC""SA, SC" ALIMENT"SRL, SC" "SRL, a remis inculpatului, comisar șef al Grzii Financiare - Secția A, sume de bani și bunuri la cererea inculpatului G, pentru ca s nu-și îndeplineasc atribuțiile de serviciu și s protejeze interesele nelegale ale societților menționate anterior.
Inculpații și au fost reținuți în data de 22 septembrie 2009 iar prin încheierea nr.75/CC din 22 septembrie 2009, pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventiv a acestora pentru 29 de zile, pân la data de 21 octombrie 2009, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.3001proc.pen. instanța a fixat termen pentru verificarea din oficiu, în camera de consiliu, a legalitții și temeiniciei arestrii preventive, înainte de expirarea duratei arestrii preventive.
Examinând cauza dedus judecții, sub aspectul legalitții și temeiniciei arestrii preventive și cu respectarea strict a dispozițiilor art.3001rap.la art.160 proc.pen.tribunalul a constatat urmtoarele:
Luarea msurii arestrii preventive s-a fcut cu respectarea dispozițiilor art.148 alin.1 lit."f" proc.pen. în sensul c, infracțiunile pentru care au fost cercetați penal și ulterior trimiși în judecat prevd o pedeaps cu închisoarea mai mare de 4 ani și exist probe c lsarea lor în libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public.
Aceste temeiuri care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate în acest stadiu procesual, chiar dac tribunalul nu-și însușește în mare parte argumentele invocate de Parchet, prin reprezentantul s
Astfel, pentru menținerea strii de arest preventiv, raportat la acest moment al judecții cauzei, pentru instanț sunt lipsite de relevanț susținerile parchetului, potrivit crora inculpații mai sunt cercetați și în alte cauze, pentru alte fapte, cu atât mai mult cu cât procurorul de ședinț a fcut vorbire despre o infracțiune continuat, care presupune mai multe acte materiale ale aceleiași fapte, în condițiile art.41 alin.2 și, cu toate acestea, pretinde c au fost disjunse.
Probabil c a vrut s invoce un eventual concurs de infracțiuni în înțelesul prevederilor sart.33, dar, oricum, acest aspect nu ar avea cum s influențeze menținerea strii de arest preventiv în condițiile art.3001proc.pen.rap.la art.160 proc.pen.
De asemenea, nici așa-zisa "notorietate" a cauzei, sau perceperea ei la nivelul opiniei publice, ori mediatizarea excesiv, precum și funcția ocupat de inculpatul nu constituie argumente ce trebuie invocate și, cu atât mai mult, demne de a fi luate în seam la cântrirea necesitții strict legale și temeinice a menținerii strii de arest, pentru c astfel de msur în nici un caz nu trebuie s fie luat faț de o persoan în ideea de a veni drept exemplu pentru potențialii inculpați, sau și mai grav, pentru a crea diferite satisfacții publice.
Nici un eventual prejudiciu adus statului de inculpatul ce ar urma probabil, s fie dovedit în cadrul unor alte cercetri penale, nu poate influența menținerea strii de arest preventiv în acest stadiu procesual, în cauza de faț, argument, de asemenea, invocat de procuror.
Tot atât de lipsit de relevanț s-a dovedit a fi și aprarea formulat de inculpatul, prin aprtorii aleși, constând în invocarea "personalitții sale", create în primul rând de funcția deținut, ce a determinat recunoașterea sa în diferite medii sociale.
Acest aspect nu îndreptțește cu nimic instanța s-l judece mai "altfel" decât pe oricare alt inculpat, pentru c primeaz fapta și nu persoana.
Totodat, instanța este de acord cu argumentul adus de același inculpat prin aprtorii si, potrivit crora, dac ar fi lsat în libertate nu ar mai putea svârși același gen de infracțiuni, în primul rând, pentru c nu mai deține funcția care, cel puțin deocamdat, se presupune de parchet c i-a creat aceast posibilitate.
Numai c, arestarea preventiv pentru ambii inculpați care la data svârșirii faptelor ocupau anumite funcții, nu s-a dispus și în baza art.148 lit."c" proc.pen. iar în prezent nu exist temeiuri noi în acest sens.
Dincolo de argumentele pro și contra aduse atât de procuror, cât și de avocații celor doi inculpați, Tribunalul a apreciat c se impune menținerea strii de arest în acest stadiu procesual pentru urmtoarele argumente: Sarcina primordial a unei instanțe de judecat este de a-și administra nemijlocit probele în cauz, pentru c hotrârea ce urmeaz a se pronunța trebuie s se bazeze pe convingerea intim a judectorului.
O prob destul de important, fr a risca aoc onsidera " probelor",este declarația inculpatului.
În cauza de faț, termenul fixat pentru judecarea în fond a cauzei este foarte scurt și anume, de o sptmân, când cel puțin teoretic, inculpații ar putea fi audiați, astfel, instanța având posibilitatea s constate direct și nemijlocit poziția acestora faț de învinuirile ce li se aduc.
În cauza de faț nu ne aflm în situația unei posibile mențineri a strii de arest preventiv, pe o perioad de 1, 2 sau chiar 3 luni pân la audierea inculpaților, astfel încât s nu-și mai gseasc justificare msura luat pentru argumentul expus mai sus, ba din contra, s se riște un abuz în menținerea lor în stare de arest.
Prima instanț a apreciat c, dac inculpații ar fi lsați în stare de libertate în acest moment, creându-li-se astfel posibilitatea s se pun de acord asupra a ceea ce urmeaz s declare la audiere, s-ar putea compromite aflarea adevrului, cei doi fiind dependenți unul de cellalt, faț de faptele ce se rețin în sarcina lor, respectiv de complicitate la dare de mit și luare de mit. Fiind arestați, inculpații nu au posibilitatea s comunice, având în vedere c nu s-a fcut dovada contrariului.
Motivele avute în vedere la arestarea preventiv subzist, pericolul pentru ordinea public constând și în riscul de a compromite aflarea adevrului, lucru ce duneaz societții în întregul su, care include atât ordinea public, cât și ordinea de drept.
Și dac s-ar considera c nu mai subzist pericolul pentru ordinea public, necesitatea audierii inculpaților înainte de a putea lua legtura între ei, constituie un temei nou care justific privarea de libertate, cel puțin în acest stadiu procesual, și instanța apreciaz astfel nu în ideea acuzrii arbitrare a inculpaților, ci în spiritul aflrii adevrului.
De asemenea, nu este vorba nici de o neputinț a instanței în fața unor inculpați în stare de libertate, pentru c adevrul juridic se stabilește în urma coroborrii tuturor probelor, dar trebuie aprat ordinea public atunci când este amenințat de fapte considerate grave de legea penal.
În recursurile declarate împotriva încheierii primei instanțe inculpații, prin aprtori, au adus critici vizând atât nelegalitatea cât și netemeinicia acesteia:
În primul rând a fost susținut teza lipsei temeiurilor noi care s justifice privarea de libertate, iar faptul c aceștia sunt menținuți în arest pentru c înc nu au fost audiați, nu constituie o justificare a detenției acestora.
Pe de alt parte, inculpații susțin c în ce privește mandatele de arestare se menționeaz ca dat a începerii prevenției ziua de 23.09.2009, deși conform art.149 Cod procedur penal, termenul curge de la data emiterii mandatului, adic 22.09.2009, astfel c, mandatul de arestare este nul, iar recursul trebuia soluționat conform art.149 alin.8 Cod procedur penal pân la cel mai târziu 20 octombrie 2009.
În continuare, s-au invocat aspecte ce caracterizeaz pozitiv persoana inculpaților, cunoscuți în localitate ca persoane deosebite cu funcții importante care din aceast perspectiv nu pot fi menținuți în arest în orice condiții, apreciindu-se c este suficient aceast prim perioad de 30 de zile.
Curtea apreciaz nefondate recursurile inculpaților având în vedere urmtoarele argumente:
1.-În legtur cu lipsa temeiurilor noi care s justifice în opinia aprrii privarea de libertate în continuare a inculpaților, curtea reține c potrivit dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedur penal în cursul judecții instanța verific periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestrii și dac în acest cadru reține c temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, ori dac exist temeiuri noi care s justifice aceasta, dispune prin încheiere motivat menținerea strii de arest.
Existența doar a temeiurilor noi nu reprezint așadar din perspectiva textelor de lege artate o condiție sine qua non care s determine în continuare detenția, fiind suficient s se regseasc vechile temeiuri, iar acestea s justifice în continuare msura preventiv.
Este varianta pe care a avut-o în vedere prima instanț, precizând în plus în legtur cu temeiurile noi justificarea administrrii unor probatorii, respectiv audierea inculpaților care fiind puși în libertate ar putea s determine în opinia instanței de fond, denaturarea unor aspecte importante ale cauzei și implicit aflarea adevrului.
Sigur c numai împrejurarea neaudierii inculpaților pân în acest moment nu constituie în sine un motiv care s determine singular menținerea unei detenții preventive.
În prezenta cauz este vorba de fapt despre o alt chestiune care se refer așa cum artam, la existența temeiurilor vechi care au determinat inițial arestarea inculpaților și impun în continuare privarea lor de libertate, având în vedere menținerea pericolului concret pentru ordinea public ce se degaj înc din rezonanța social a faptelor comise, înclcarea ordinii sociale și de drept, gravitatea intrinsec a infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, în contextul creșterii îngrijortoare a fenomenului infracțional ce privește faptele de corupție, aspecte în legtur cu care la dosarul cauzei sunt indicii temeinice ce creeaz convingerea unui observator independent c inculpații sunt implicați în comiterea faptelor ce li se imput.
Curtea European a Drepturilor Omului a precizat în cauzele și (hotrârile din 22 noiembrie 1998 și 28 octombrie 1994), c art.5 paragraful 1 lit.c din Convenție nu impune autoritților s dispun de probe suficiente pentru a formula acuzații înc din momentul arestrii.
Rolul acestei msuri trebuie s fie acela de a permite clarificarea sau dimpotriv înlturarea suspiciunilor. Faptele care suscit bnuieli nu prezint același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin cu cele care permit condamnarea.
Din aceast perspectiv nu se poate pune problema în stadiul actual al cauzei, despre condamnare, vinovție, ori prezumției de nevinovție, cât vreme este vorba de o msur preventiv cu caracter temporar, iar faptul c vizeaz starea de libertate a persoanei, nu înseamn în mod necesar c statueaz asupra vinovției acesteia în legtur cu fapta pentru care este cercetat.
2.-În legtur cu nulitatea mandatelor de arestare ce în opinia inculpaților este determinat de faptul c acestea menționeaz o alt dat începerii arestrii faț de textul art.149 alin.1 Cod procedur penal care impune ca arestarea s înceap în aceeași zi a emiterii mandatului, curtea arat urmtoarele:
Art.197 prin dispozițiile alin.2 din Codul d e procedur penal stabilește explicit și imperativ înclcrile ce determin nulitatea absolut a unui act, stabilind c aceasta intervine când este vorba despre dispozițiile relative la competența dup materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanței, compunerea acesteia, publicitatea ședinței de judecat, participarea procurorului, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestora de aprtor când sunt obligatorii potrivit legii, precum și efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
În acest cadru legal nu se regsește nulitatea susținut de ctre inculpați, aceasta reprezentând o înclcare a unei alte dispoziții legale decât cele prevzute mai sus, fiind vorba așadar de o nulitate relativ ce ar fi trebuit invocat conform art.197 alin.4 Cod procedur penal, în cursul efecturii actului când partea a fost prezent, sau la primul termen de judecat cu procedura complet dac aceasta a lipsit la efectuarea actului.
În plus, mai este necesar conform alin.2 al aceluiași text de lege, s se fi produs o vtmare ce nu poate fi înlturat decât prin anularea acelui act, partea care o invoc având și sarcina probei vtmrii.
Curtea reține c este vorba despre o nulitate pe care inculpații nu au susținut-o la data de 22.09.2009, când a fost întocmit actul anulabil și nici la primul termen de judecat cu procedura complet, nefcând nici dovada vtmri ce i-a fost adus.
În ce privește susținerea c recursul prezent ar fi trebuit soluționat pân la 20.10.2009 conform art.159 alin.8 Cod procedur penal, curtea arat c aceste dispoziții invocate de aprtori nu-și gsesc aplicarea decât în situația unei cereri ce vizeaz prelungirea strii de arest preventiv, cadrul recursului de faț fiind determinat de dispozițiile art.300/2 și art.160/b din Codul d e procedur penal care se refer la cu totul o alt situație privind verificarea legalitții și temeiniciei arestrii preventive în cursul judecții.
3.-Împrejurarea c inculpații sunt cunoscuți în localitate ca persoane integrate social cu funcții importante, iar din aceast perspectiv nu pot fi ținuți în arest în orice condiții, curtea arat c într-adevr, nu în orice condiții s-a dispus continuarea detenției inculpaților, ci în urma unei analize atente, a probelor și indiciilor care conduc la ideea implicrii acestora în comiterea faptelor pentru care sunt cercetați și pe baza dispozițiilor legale ce legitimeaz aplicarea unor asemenea msuri preventive, așa cum în paragrafele anterioare a fost explicat și cum rezult de altfel din încheierea primei instanțe.
Pe de alt parte, art.7 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciar, impune c justiția se realizeaz în mod egal pentru toți fr deosebire de ras, naționalitate, origine etnic, avere, origine ori condiție social, sau de orice alte criterii discriminatorii.
Ținând seama de aceste argumente, și în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal, curtea va respinge recursurile inculpaților, obligându-i pe aceștia conform art.192 Cod procedur penal la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, ambii aflați în prezent în Penitenciarul Coliba ș i, împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2009, pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-.
Oblig pe fiecare recurent inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public astzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pite ști - Secția penal și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte Judector, Judector,
- - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./11.11.2009.
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Marius
