Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 630
Ședința publică din 19.10. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anti Silviu judecător
JUDECĂTORI: Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC-Parchetul de pe lângă - B - Serviciul Teritorial Bacău - reprezentat prin procuror -
La ordinea au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenții - inculpați în stare de arest, asistată de avocat - apărător ales, asistat de avocat cu delegație de substituire din partea avocat - apărător ales și asistat de avocat - apărător ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefier, după care:
Recurenții - inculpați, și, întrebați fiind, pe rând, declară că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Apărătorii recurenților - inculpați, pe rând, arată că au luat legătura cu aceștia și nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, a arătat că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că inculpata a avut o poziție sinceră și a detaliat modul în care a săvârșit fapta. Aceasta introdus în țară aceste droguri, nu pentru consum propriu ci, pentru a-și procura bani în vederea continuării studiilor. Inculpata nu are alte abateri de la rigorile legii, nici nu cunoștea ce este un drog, ca urmare a acestei situații suferit o traumă în trecut și nu prezintă pericol public. Consideră că aceasta poate fi judecată în stare de libertate, că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă iar prin menținerea un timp îndelungat în mediul de detenție nu s-ar atinge scopul pentru care s-a dispus această măsură, ci dimpotrivă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu se mai păstrează. Deasemeni, arată că trebuie avut în vedere și următoarele aspecte cum ar fi: faptul că inculpatul nu are antecedente penale, la momentul săvârșirii faptei avea un loc de muncă, a recunoscut la Parchet săvârșirea faptei, nu a mai adus personal sau prin intermediari droguri în țară și că a fost de acord, cu ușurință, cererii inculpatului, motivat de faptul că avea o situație precară. Nu a mai fost implicat niciodată în astfel de operațiuni, o singură dată s-a întâlnit cu inculpatul, de atunci nu l-a mai văzut și nici nu a mai fost contactat telefonic.
Având în vedere că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, regula fiind starea de libertate și că nu există indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dacă ar fi pus în libertate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii și punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Avocat pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 15.10.2009, reținerea cauzei spre rejudecare și ridicarea acestei măsuri preventive luată asupra inculpatului.
Susține că a rămas surprins de decizia Tribunalului Bacău privind punerea în libertate a inculpatului și, deși după aprecierea sa, gradul de vinovăție al acestora este același cu al inculpatului, chiar mai mare pentru.
Totuși declarațiile soților nu pot întări convingerea instanței în sensul că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Din motivarea Tribunalului Bacău se reține că există o legătură clară între el și soții, iar potrivit mențiunilor de la pag. 33-34 din Rechizitoriu, rezultă în mod clar că nu era pentru prima dată în situația de a aduce droguri în țară. era consumator de droguri, însă asupra lui la percheziția efectuată, nu au fost găsite droguri.
Hotărârea Tribunalului Bacău este dată în mod subiectiv, corect ar fi fost ca înlocuirea măsurii arestării preventive să fie luată și pentru inculpatul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, schimbarea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere că a recunoscut fapta atât la Parchet cât și în fața instanței, că nu există dovezi din care să rezulte că ar reprezenta un pericol public și că este conștient de obligațiile pe care le are în situația în care ar fi pus în libertate, precum și consecințele care ar putea fi luate în cazul nerespectării acestora.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 15 octombrie 2009, este legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, și, ca nefondate.
Recurenta - inculpată, susține că recunoaște și regretă fapta. Consideră că nu reprezintă un pericol public și că poate fi judecată în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, recunoaște și regretă fapta și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s- dispus, pe lângă alte soluții, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2, art. 3, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod penal, din Legea 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În motivarea încheierii se arată că, potrivit art. 160 Cod procedură penală instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestării preventive si arată motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Potrivit jurisprudenței detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciatein concreto, pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune.
Pct.4 al recomandării specifica în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de. Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța a constatat că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala, Constituția României, cât si de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru prelungirea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societății civile.
Din probele administrate pana la aceasta data, în cauza rezulta indicii temeinice ca cei cinci inculpații sunt presupușii autori ai infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecata, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar pentru inculpatii, si există date certe ca lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, așa încât judecarea acestora in stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise si la pericolul social concret al faptelor supuse judecații nu ar face decât sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel deși:
Pentru inculpata se solicita în principal revocarea măsurii arestului preventiv si în subsidiar înlocuirea cu alta măsură neprivativă de libertate pe motiv că a avut o atitudine sinceră, nu a valorificat drogurile, a săvârșit faptele pentru a-si continua studiile si ca este la prima abatere.
Pentru inculpatul s-a solicitat in principal revocarea si in subsidiar înlocuirea măsurii cu o altă măsura, pe motiv ca la această dată nu se mai impune cercetarea sa în stare de arest, a participat la un singur act material are un loc de munca stabil așa încât cercetarea sa în stare de libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
Pentru inculpatul s-a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat, implicarea sa infracționala nu impune si nu determină menținerea stării de arest iar cele patru condiții care impun arestarea nu mai subzista.
Pentru inculpatul, s-a solicitat de asemenea in principal revocarea măsurii arestului preventiv si in subsidiar înlocuirea măsurii arestului întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat,implicarea sa infracționala nu impune si nu determina menținerea stării de arest iar cele patru condiții care impun arestarea nu mai subzista.
Pentru inculpatul s-a solicitat în principal revocarea măsurii arestului preventiv si in subsidiar înlocuirea măsurii arestului cu o măsura preventiva neprivativa de liberate întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale au încetat, implicarea sa infracționala nu impune si nu determina menținerea stării de arest
Din probele administrate în dosar, până în momentul de față, rezultă că între inculpații, si exista strânse legături infracționale lăsarea acestora în stare de libertate la acest moment procesual ar împiedica desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Apărările formulate de cei trei inculpați prin apărătorul lor ales, in sensul ca nu exista probe care sa justifice menținerea arestării acestora nu pot fi primite de către instanța în contextul în care rezulta neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea celor trei inculpați si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie"; măsura arestării preventive a inculpaților fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Susținerile inculpatului prin apărător în sensul ca se încălca durata termenului rezonabil nu constituie motive pentru punerea acestuia în stare de libertate,întrucât de durata soluționării cauzei nu se pune problema încălcării termenului rezonabil raportat la complexitatea cauzei,comportamentul autorităților si comportamentul parților.
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată saudeținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit. c din prezentul articol,trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", CEDO a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). în această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a celor trei inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.
Nici susținerea privind poziția procesuala a celor trei inculpați ca temei pentru punerea acestora in libertate nu poate fi primita, la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpații, si au lezat grav valorile sociale ocrotite de lege, a sfidat orice norma si regula privind siguranța si dreptul persoanelor la viata cunoscut fiind faptul ca traficul de droguri este o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat iar împrejurarea ca unele persoane uzează de astfel de activități pentru obținerea unor surse ilicite de câștig si de procurare a mijloacelor de trai releva cu prisosința acest lucru dar in același timp provoacă o tulburare însemnata in desfășurarea relațiilor de conviețuire sociala si constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, aspect deosebit de grav in condițiile in care numărul persoanelor care comit astfel de infracțiuni este din ce in ce mai mare este din ce in ce mai mare.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebita, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv demnitatea persoanei si chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai importante forme ale criminalității organizate iar rezonanta sociala a unor asemenea fapte reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret si aceasta este evident în cauza de față, cu atât mai mult cu cat ne aflam in unor infracțiuni de trafic internațional de persoane in legătura cu inculpații din cauza pendinte.
In cauza dedusa judecații, tribunalul apreciat la acest moment procesual, de aspectele prezentate mai sus, ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista si in prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși in judecata inculpații sunt in măsura prin natura lor si consecințele produse sau car s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publica, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune si amenințare asupra mai multor parți vătămate.
Alegerea si menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social infracțiunii, de împrejurările concrete in care se presupune ca s-a comis fapta, aspecte care se regăsesc cu prisosința in prezenta cauza. Mai mult decât atât gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși in judecata inculpații trebuie privit si prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei cum ar fi: consecințele grave care le-au avut sau care le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane,de frecventa infracțiunilor de același gen si de necesitatea unei prevenții generale, precum si de poziția procesuala a acestora de până acum.
de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că lăsarea inculpaților, si în stare de libertate în aceasta faza a procesului penal ar crea o stare de insecuritate sociala, prezentând un pericol social concret pentru ordinea publica si ca prin operațiunea logica a interpretării temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a,c, e si f Cod procedură penală, trebuie examinate prin raportare la probele existente până în momentul de în cauza și care conferă cu prisosința elemente in susținerea pericolului social concret pentru ordinea publica si pe cale de consecință, a respins cererea de revocarea măsurii arestului preventiv formulată de inculpații si si prin apărătorii aleși.
A respins cererea de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulata de inculpații și prin apărători aleși.
În temeiul art. 160/b al. 3 Cod procedură penală cu art. 300/2 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, si.
Cât privește pe inculpații si, din probele administrate pana la aceasta data in cauza nu rezulta indicii temeinice si date certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru. ordinea publica, așa încât judecarea acestora în stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise, persoana si conduita acestora nu este de natura sa impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Faptul ca inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor si au avut o atitudine sincera, vârsta acestora, urmările produse valorile lezate constituie motive care sa la înlocuirea măsurii arestului preventiv a acestora in acest moment cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de datele si indiciile existente in cauza.
Mai mult decât atât raportat la activitatea infracționala reținuta in sarcina acestora comparativ cu cea reținuta in sarcina celor trei inculpați,respectiv, si este vădit disproporționata atât ca întindere cat și conținut așa încât si sub acest aspect apare inechitabil judecarea acestora in stare de arest
Pentru acești doi inculpați tribunalul a apreciat că au dispărut temeiurile care au stat la baza arestării lor, motivele invocate în apărare in sensul ca nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestării lor, că nu exista prezintă pericol pentru ordinea publica ca nu exista date din care sa rezulte ca încearcă să zădărnicească aflarea adevărului sunt apreciate de instanța ca fiind întemeiate la acest moment procesual realitatea datelor si indiciilor existente in cauza confirmând acest aspect.
Lipsa antecedentelor penale, si întreg contextul infracțional justifica judecarea acestora in stare de libertate toate aceste aspecte fiind raportate la faptele pentru care sunt cercetați si la potențialul violent care l-ar putea reprezenta pentru întreaga ordine de drept si care pledează pentru judecarea acestora in stare de libertate.
Mai mult decât atât, actele dosarului nu reflecta fără echivoc faptul ca infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși in judecata nu prezintă o gravitate atât de mare si ca faptele săvârșite au o rezonanta in rândul opiniei publice intr-o asemenea măsura încât să determine reacția negativa a acesteia de împrejurarea ca persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate in stare de libertate.
De asemenea tribunalul a apreciat ca măsura arestului preventiv nu mai este in concordanta si cu dispozițiile art. 5 din, respectiv ca măsura a fost luata pe baza unor motive verosimile ca s-a săvârșit o infracțiune sau ca exista motive temeinice a crede in necesitatea de a împiedica sa se săvârșească o noua infracțiune, fiind necesara astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor si libertăților cetățenilor, desfășurarea in bune condiții a procesului penal, aceste motive nu subzista si la aceasta data.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv nu mai subzista, s-au modificat au intervenit elemente noi care sa determine instanța sa înlocuiască măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi tara, sens in care, a respins cererea de revocarea măsurii arestului preventiv formulata de inculpații si si prin apărătorii aleși.
A respins cererea de înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulata de inculpații si prin apărători aleși.
În temeiul art. 160/b al. 3 Cod pr. penală cu art. 300/2 Cod pr. penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților si.
În temeiul art.160balin 2 Cod procedură penală raportat la art.139 Cod procedură penală a admis cererea de înlocuire și a înlocuit măsura arestului preventiv privind pe inculpații si cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații menționați, la pronunțarea acesteia, în condițiile art. 3854, alin.1, raportat la art. 366, alin.4 Cod procedură penală, fără a-l motiva în scris.
Prin apărătorii aleși solicită admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestului preventiv, considerând că situațiile lor reale și personale fac ca pericolul concret pentru ordinea publică să nu mai subziste ca și în cazul celor cu privire la care s-a dispus înlocuirea de către prima instanță.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856, alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpații, și au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 05.05.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală, că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 2, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2, art. 3, alin.1, cu aplicarea art. 41, alin.2 Cod penal, din Legea 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală, reținând că pericolul inculpaților pentru ordinea publică este mare. În ultimii ani în România, cât și în Baa vut loc o creștere însemnată a persoanelor ce consumă droguri, în special droguri de risc (cannabis, hașiș), cât și a numărului traficanților, traficanți ce sunt, de cele mai multe ori și consumatori de droguri, așa după cum arată statisticile cât și expunerea faptelor din această cauză penală, în care, cercetările penale inițiale au vizat trei consumatori de droguri. Ulterior, respectiv în decurs de 6 luni de investigații penale, s-a ajuns la identificarea și probarea activității infracționale a unei adevărate grupări de traficanți de droguri formată dintr-un număr însemnat de persoane, care își procură principalele venituri materiale prin săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
cel mai căutat de consumatorii din B și traficat de această rețea este cannabis-ul, fie sub formă de hașiș, fie sub formă de fragmente vegetale. Conform studiilor de specialitate consumul acestor droguri induce o toxicomanie numită cannabis, care este destul de răspândită pe plan mondial, în special în rândul tineretului, cu consecințe dezastruoase asupra individului și societății.
Cu timpul, în cazul cannabis-ului se produc o serie de tulburări de ordin neuro-psihic (insomnii, stări de dezorientare, persistența halucinațiilor, o stare pasivă a subiectului față de viața de familie și socială), și digestive (anorexie, slăbire psihică), iar în final se ajunge la o slăbire fizică și o profundă alterare a psihicului.
Prin încheierea nr. 35 din data de 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, arătând în plus că pentru luarea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpaților trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
a) să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Instanța analizând actele și lucrările dosarului din cele 7 (șapte) volume, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149/1 și art.143 Cod procedură penală, în sensul că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din examinarea acestui text rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Elocvente sub aspectul dovedirii presupunerii că recurenții au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt și procesul-verbal de prindere în flagrant, raportul de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații date și de celelalte persoane cercetate în această cauză.
b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Din probele enunțate mai sus rezultă că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există presupunerea că nculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și este în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a acestora.
Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de deținerea de trafic de droguri, prevăzute de art.2 și 3 din Legea nr.143/2000 și art.8 din Legea nr.39/2003 privind combaterea criminalității organizate, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, etc.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă o anumită perioadă de timp.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de recurenții-inculpați trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: cantitatea drogurilor traficate, numărul mare al actelor materiale de trafic, organizarea grupului infracțional, numărul mare al membrilor acestuia, perioada de timp în care se presupune că au fost comise faptele, care cu siguranță este mult mai mare decât cel al monitorizării grupului infracțional, de necesitatea descoperii tuturor membrilor grupului și a activității infracționale desfășurată de fiecare, caracterul transfrontalier al infracțiunilor, faptul că unii membri ai grupării sunt și acționează într-un al stat membru al Uniunii Europene și, nu în ultimul rând, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc concetățenii, care își văd copii predispuși influenței acestor presupuși traficați de droguri, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în raza teritorială a organului de cercetare penală și în întreaga țară, traficul de droguri luând o amploare alarmantă și de necesitatea unei prevenții generale.
În anumite momente ale dezvoltării sociale, în raport de amploarea pe care o iau anumite infracțiuni, se impune o politică penală adecvată, de natură să reducă numărul și consecințele fenomenului infracțional, inclusiv prin luarea unor măsuri preventive.
Aspectele prezentate mai sus sunt valabile pentru toți recurenții-inculpați.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează amploarea deosebită a activității infracționale a celor cinci inculpați, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte rețele infracționale care acționează pe același segment de crimă organizată, ceea ce dovedește pericolul acestora pentru ordinea publică.
Având în vedere implicațiile rețelei infracționale, dedusă și din numărul mare de consumatori aprovizionați de membrii acestei grupări și numărul mare de tranzacții efectuate zilnic de aceștia, Curtea constată că se impune privarea de libertate a recurenților-inculpați și ca o reacție promptă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății la consecințele dezastroase ale consumului de droguri, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale și anume sănătatea publică și nu în ultimul rând dreptul la viață.
Apoi, se impune a remarca faptul că din probele administrate rezultă că recurenții-inculpați își făcuse o îndeletnicire din procurarea de la diferiți traficanți de droguri de droguri de risc și de comercializare a acestora către foarte multe persoane și aceste aspecte justificând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații prin lăsarea lor în libertate în această fază a procesului penal.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține poziția sinceră al unor dintre recurenții-inculpați, nu se poate trece, ca de altfel și pentru ceilalți recurenți-inculpați, peste impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, astfel că și din acest punct de vedere lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave, cum sunt cele pentru care sunt cercetați recurenții.
Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit.f Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă administrate în cauză, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților,pericol care este real și actual.
În raport de aspectele mai sus arătate, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraful 1 c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuat în jurisprudența sa că pericol concret pentru ordinea publică rezultă și gradul însăși de pericol social al unor infracțiunii săvârșite de inculpați.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv "motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
Referitor la calificarea juridică, cu deosebire în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de Legea nr.39/2003, trebuie remarcat că în această fază a procesului penal, nu este necesar a fi stabilită în mod cert încadrarea juridică a faptelor săvârșite de recurenții-inculpați, acest lucru urmând a fi făcut, după administrarea tuturor probelor și finalizarea cercetărilor.
Cert este că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea considerată rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile, în baza art. 159 Cod procedură penală, până la trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu în data de 25.06.2009, pentru faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale, dar și pentru alte fapte urmărite penal.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală și art. 160bCod procedură penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art. 148, alin.1, lit. f Cod procedură penală impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 15.10.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 20.08.2009, pentru recurenții prezenți.
Curtea de Apel Bacău apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acestea cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, cu privire la cei trei inculpați astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților este conformă cu aceste dispoziții, acestea neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații - recurenți și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoanele deținute, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 5 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisori mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, prin procurarea din străinătate a unor cantități mari de droguri, în cazul inculpaților, la instigarea recurentului, acesta din urmă realizând și o activitate de vânzare și oferire spre consum de droguri, denotă minuțiozitate și perseverență în conceperea și realizarea infracțiunilor.
Considerațiile avute în vedere la data la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților sunt valabile și în prezent, neintervenind elemente noi de natură a înlătura periculozitatea sporită a activității infracționale pentru care sunt judecați și perioada îndelungată în care s-a desfășurat.
Este adevărat că situația procesuală prezenților recurenți nu diferă de cea a inculpaților și într-o așa măsură care să justifice un tratament procesual preventiv diferențiat, însă instanța de recurs, în condițiile în care și reprezentantul Ministerului Public nu a înțeles să formuleze recurs, se limitează la temeiurile arestării pentru recurenții care au declarat calea de atac.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art. 293 Cod procedură penală și cu garanțiile oferite de art. 5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivelul de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art. 6, paragraful 1 din. Astfel, la primul termen de judecată s-a constatat că nu au fost citați toți inculpații, pentru ca la data pronunțării încheierii atacate să se procedeze la audierea inculpaților prezenți și care nu s-au prevalat de dreptul la tăcere, și la citarea martorilor din lucrări.
Prin urmare, având în vedere și că ansamblul probator administrat în cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 și 68/1 Cod procedură penală, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursurile formulate de recurenții - inculpați, și, ca nefondat.
În baza art. 192, alin.2 și 4 Cod procedură penală, va obliga fiecare recurent la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursurile formulate de recurenții-inculpați, și, împotriva încheierii din 15.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondate.
În baza art. 192, alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă fiecare recurent la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2009, în prezența inculpaților în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
GREFIER,
a
Red. înch. -
Red.. -
Tehnored. /2 ex.
19.10.2009
Președinte:Anti SilviuJudecători:Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
