Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 634/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR. 634/R/MF
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin G - procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, -, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții - inculpați, -, și - -, în stare de deținere, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 22.10.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că s-a luat legătura telefonic cu apărătorii aleși ai recurenților - inculpați, pentru a se prezenta la instanță în vederea asigurării asistenței juridice a inculpaților, - și - -. De asemenea, s-a luat legătura telefonic la Baroul Argeș, în vederea desemnării unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică a inculpatului -.
Se prezintă avocat din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului -.
Se prezintă avocat, apărătorul recurentului - inculpat, învederează completului de judecată că a luat legătura telefonic cu apărători aleși ai celorlalți inculpați care au precizat că întârzie datorită traficului având în vedere că vin din localitatea Rm. De asemenea, învederează completului că este de acord să-i substituie în situația în care inculpații sunt de acord să fie asistați de el.
Recurenții - inculpați - și - -, având pe rând cuvântul arată că sunt de acord să fie asistați de domnul avocat.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor recurenților - inculpați să ia legătura cu aceștia.
Avocat, din oficiu pentru recurentul - inculpat -, arată că acesta solicită a fi asistat de domnul avocat, apărătorul celorlalți inculpați.
Recurentul - inculpat -, personal, solicită a fi asistat de domnul avocat, apărătorul ales al celorlalți inculpați.
Avocat, arată că este de acord să-l asiste și pe recurentul - inculpat -.
Avocat, pentru recurenții - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat înaintea acordării cuvântului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpaților.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Conform revederilor p. art.160 ind.b alin.2 cod procedură penală, instanța trebuia să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dar nu mai târziu de 60 de zile, urmând să se aprecieze dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii persistă sau au apărut temeiuri noi.
Se arată că practica nu constituie izvor de drept, în speța de față inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni informatice și infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave( art.215 alin.5 cod procedură penală) și în ipoteza lăsării în libertate a inculpaților și,a luării unei alte măsuri, instanța trebuie să constate că temeiurile s-au schimbat.
Termenul rezonabil a fost îndeplinit, inculpații sunt arestați de peste un an de zile și chiar dacă presupunerea că ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor ar fi rezonabil, perioada de arest preventiv este, totuși, foarte mare.
Conform normelor CEDO, prin practica transmisă instanțelor a statuat în ce măsură pot fi dispuse alte măsuri care să înlocuiască măsura, fiind trei condiții care trebuiesc îndeplinite cumulativ:
- comportamentul inculpaților a condus la prelungirea nejustificată a procesului, complexitatea cauzei ține de încadrarea juridică, ori, în cauză nu este vorba despre un caz deosebit de complex; și comportamentul autorităților, fără a se face referire la instanța de judecată, se arată că, în condițiile în care procedura penală impune citarea părților civile, în procesul penal, această procedură duce la prelungirea judecății și tergiversarea soluționării cauzei.
Nu se poate imputa inculpaților prelungirea excesivă a duratei procesului. Or instanța trebuie să aprecieze pentru fiecare inculpat în parte.
Solicită a se aprecia că inculpatul este tânăr, este în continuarea studiilor superioare, inculpatul - - este absolvent de studii superioare, iar la momentul arestării făcea parte din structurile SMURD.
Reprezentantul T, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că nu sau schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, urmând să se constate că au fost comise infracțiuni deosebit de grave.
De asemenea, solicită a se avea în vedere complexitatea cauzei, faptul că inculpații au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise iar prejudiciul este mare. Numărul mare al persoanelor implicate în dosar și mai mult amploarea foarte mare pe care a cunoscut-o criminalitatea informatică.
Recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, ori înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură privativă de libertate.
Recurentul - inculpat -, solicită admiterea recursului și punerea în libertate. Arată că are un copil minor.
Recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului și punerea în libertate, precizând că nu prezintă pericol pentru ordinea și liniștea publică.
Recurentul - inculpat - - -, solicită admiterea recursului și punerea în libertate, precizând că are împrumut bancar pe care nu-l poate achita nimeni.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap.la art.160 din Codul d e pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui G și, născut la data de 05.05.1980 în S, județul O, cu domiciliul în D, Str.- -, -.D,.9, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.42, alin. 1 si 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic art.41, alin. 2 Cod penal, art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003 și art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art. 33, lit. a și Cod penal;
-, fiul lui G si, născut la data de 15.05.1981, în D, județul V, cu domiciliul în sat, comuna, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunile prev. de art. 25 Cod penal, rap.la art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.25 rap.la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, și art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art. 33, lit. a și b Cod penal;
-, fiul lui și -, născut la data de 11.12.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D, -, -.B,.10, CNP -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, rap.la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal, rap.la art. 215 alin. 1,2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, și art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art. 33, lit. a și b Cod penal.
-, fiul lui - și, născut la data de 25.09.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D,-, -. A,. 17, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1,2,3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, și art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art. 33, lit. a și b Cod penal.
S-a stabilit termen de verificare a măsurii arestării preventive pentru inculpatul la data de 2 decembrie 2009.
În temeiul art. 192 alin.3 din Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Inculpații, și - - au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile menționate în dispozitivul enunțat, prin rechizitoriul - Biroul teritorial Vâlcea din 17 martie 2009, dosarul fiind înregistrat la instanță la 18 martie 2009.
In cursul judecății, verificând, din oficiu, menținerea stării de arest potrivit dispozițiilor art.300/2 și art.160/b Cod pr.penală, tribunalul a reținut, prin încheierea atacată, că temeiurile inițiale care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, ceea ce a impus menținerea în continuare a stării de arest pentru toți inculpații, arestare care a fost, inițial, dispusă prin încheierea nr.46 din 25 septembrie 2008, în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală.
In acest sens, sintetizând considerentele exprimate, tribunalul a menționat că, verificând din oficiu această stare de arest a inculpaților, prin prisma cauzelor de încetare de drept, de revocare sau de înlocuire a acestei stări, nu există nici o astfel de cauză și, ca atare, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, ceea ce determină privarea în continuare de libertate a inculpaților.
In această privință a existenței pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul arată că nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de modalitățile concrete în care au acționat de mijloacele în care au înțeles să își desfășoare activitatea infracțională, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, cu roluri bine stabilite pentru realizarea celor trei modalități de săvârșire infracțiunilor, implicarea unui număr foarte mare de persoane interpuse în efectuarea operațiunilor de transferuri de bani ori de ridicare efectivă a banilor și predarea către adevărații beneficiari, în scopul ascunderii identității reale acestora și îngreunarea descoperirii faptelor și adevăraților autori.
Totodată, arată tribunalul, cu privire la presupusa activitate infracțională, că inculpații au recurs la transferuri repetate prin conturi bancare, ridicarea din străinătate de către unele persoane și transferuri repetate prin curierat ori persoane fizice, racolând diferite persoane pentru ridica banii de la serviciile de curierat din România, în acest mod prejudiciind un număr de 34 părți vătămate, valoarea acestui prejudiciu ridicându-se la o sumă de 278.000 lei, așa cum se arată în rechizitoriu.
De altfel, tribunalul a constatat gravitatea unor asemenea fapte și prin prisma limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, printre care și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Mai mult, arată tribunalul, având în vedere astfel de fapte, subzistă în continuare sentimentul de nesiguranță publică în tranzacții și alte operațiuni desfășurate on-line pe care l-au generat acest gen de fapte, atât în țară, cât și în străinătate, dar în mod special la nivel local, săvârșirea acestui gen de infracțiuni informatice având amploarea unui fenomen, pe raza județului V, inculpații creându-și un adevărat mod de viață din presupusa săvârșire a unor astfel de activități infracționale, acționând în grup organizat, așa cum rezultă și din alte cauze în care astfel de inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni similare.
Ca urmare, susține tribunalul, punerea în libertate în acest moment inculpaților ar determina un sentiment de nesiguranță și de lipsă de voință din partea autorităților judiciare de stăpâni cu adevărat acest fenomen infracțional, temere în rândul societății civile.
Totodată, consideră tribunalul, măsura arestării preventive a inculpaților nu poate fi înlocuită cu măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea sau țara deoarece, nici până la momentul de față, scopul procesului penal, definit de art. 1 Cod pr. penală, ce vizează apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, nu fost încă atins.
Ca atare, susținerea inculpaților, în special a inculpatului - -, că ar fi fost un exemplu la locul de muncă, potrivit caracterizărilor depuse, contractul de muncă fiind suspendat pe perioada arestării preventive, că unitatea militară la care a fost angajat este dispusă să-l reangajeze, în cazul înlocuirii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, toate aceste susțineri nu pot fi primite datorită gradului de pericol social ridicat al infracțiunilor de care sunt bănuiți inculpații, așa cum de altfel a fost analizat mai sus.
Pe cale de consecință, cum există și probe temeinice că inculpații ar fi autorii infracțiunilor pentru care au fost arestați și trimiși în judecată, tribunalul, în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpaților, concluzionând, sub acest aspect, că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri, subzistă în continuare.
Impotriva încheierii au declarat recurs inculpații, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, pentru următoarele motive:
-Nu mai subzistă în prezent temeiurile inițiale ale arestării preventive, astfel că instanța nu mai trebuia să dispună menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților, sau eventual, se impunea a constata că astfel de temeiuri s-au schimbat, ceea ce implică, în principal, în legătură cu primul aspect, punerea în libertate a inculpaților, iar, în subsidiar, în legătură cu cel de-al doilea aspect înlocuirea măsurii arestării preventive u măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
-A fost încălcat termenul rezonabil cu privire la durata arestării preventive, de aproape un an de zile, avându-se în vedere că nu pot subzista în cauză anumite criterii stabilite conform jurisprudenței CEDO, cum ar fi complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților sau comportamentul autorităților, în sensul că prezenta cauză nu este complexă, inculpații prin atitudinea lor nu au condus la prelungirea nejustificată a procesului, mai degrabă autoritățile comportând o atare răspundere prin modul de reglementare a unei proceduri ce impune, de fiecare dată, citarea părților civile, procedură ce conduce la prelungirea judecății, cu atât mai mult cu cât părțile civile își au domiciliul în străinătate.
-Inculpații sunt tineri, se află în continuarea studiilor superioare, la fel inculpatul - - este absolvent de studii superioare, în momentul arestării având și un loc de muncă, ceea ce demonstrează, prin profilul lor, că pot să fie judecați și în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, în legătură cu critica vizând faptul că se impune punerea în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale ale arestării sau alternativa că era necesară înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, deoarece se poate aprecia că temeiurile inițiale ale arestării s-au modificat, astfel de susțineri nu pot fi primite, așa cum de altfel a statuat și tribunalul, în esență, prin considerentele exprimate, în sensul că temeiul inițial al arestării vizând pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a tuturor inculpaților.
In acest sens, curtea arată că inculpații au fost arestați la data de 25 septembrie 2008, în baza art.148 lit.f Cod pr.penală, luându-se în considerare, pe de o parte, condiția limitei prevăzute de lege cu privire la pedeapsa închisorii pentru fiecare din infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea, una dintre acestea, și anume infracțiunea prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, fiind sancționată cu închisoarea între 10 și 20 de ani, iar, pe de altă parte, cealaltă condiție cumulativă și anume, a existenței de probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste două condiții cumulative subzistă și la aceasta dată, pericolul concret pentru ordinea publică fiind prezent și la acest moment al verificării din oficiu a stării de arest, existând implicit probe în acest sens ce rezultă din actele și lucrările dosarului, pericol apreciat nu numai prin deosebita periculozitate a faptelor reținute în sarcina inculpaților, așa cum de altfel corect a fost nuanțată de tribunal, fapte care chiar au căpătat amploarea unui fenomen pe raza județului V, dar și prin eventuala reacție negativă a colectivității, dacă inculpații ar fi puși în libertate, că organele îndreptățite de lege nu iau ferme măsuri pentru eliminarea sau atenuarea unui astfel de fenomen, prin care se atentează la bunurile cetățenilor, la încrederea în practicarea comerțului electronic, a tranzacțiilor și a altor operațiuni desfășurate on-line, atât de necesare astăzi.
Cu referire la cealaltă critică vizând depășirea termenului rezonabil în privința duratei măsurii arestării preventive, curtea consideră, la fel ca și tribunalul, că nici această critică nu este îndreptățită, luându-se în considerare criteriile la care se face trimitere de către legea națională, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și anume acela al complexității cauzei.
In acest sens, nu se poate susține că o atare cauză poate să fie soluționată într-un interval relativ mai scurt de timp, datorită complexității acesteia, avându-se în vedere, pe de o parte, numărul relativ mare de inculpați (5), numeroasele infracțiuni reținute în sarcina fiecăruia, precum și numărul mare de părți civile citate și în străinătate, ceea ce conduce, desigur la un termen mai mare în care cercetarea judecătorească se poate desfășura.
Ca atare, în aceste condiții, durata arestării preventive până la acest moment, și anume de aproximativ un an de zile, nu poate fi apreciată ca fiind excesivă, în sensul încălcării unui termen rezonabil, având în vedere acest criteriu al complexității cauzei, statuat și de legea națională și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, nici critica apărării în acest sens nu poate fi primită, neavând relevanță, astfel, față de acest criteriu evident al complexității, celelalte criterii invocate de apărare, și anume comportamentul inculpaților și al autorităților.
In ceea ce privește ultima critică invocată în sensul că sunt tineri, sunt încadrați în muncă, au studii superioare, toate aceste situații ce țin de persoana inculpaților pot fi circumscrise eventual pe fondul cauzei și, nicidecum, cu referire la instituția procesuală a menținerii arestării preventive, ce se circumscrie riguros numai cu privire la îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, corect analizate de tribunal în această cauză.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, pe care-i va obliga în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat - inculpații, și - - - în plus, pe inculpatul și la 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul, în plus, la 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/9 noiembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
