Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 635/

Ședința publică din 26 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu

JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier:

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism reprezentată prin: procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, declarat de inculpatul, aflat în Arestul V, împotriva încheierii de ședință nr. 46 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Treibunalul V, în dosarul nr-.

S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat u, asistat din oficiu de avocat, în baza delegației nr.4082/2009.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu recurentul inculpat.

Avocat, pentru inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.

Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Avocat, pentru inculpat, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsurii arestării, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este elev, provine dintr-o familie serioasă, motive pentru care se impune admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Fapta comisă de inculpat este una deosebit de gravă, trafic de droguri și prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recurentul inculpat u, având ultimul cuvânt,lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

CURTEA

Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:

Prin încheierea de ședință nr.46 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3001alin. 1 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ V.

În baza art. 3001alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea din 19 octombrie 2009, inculpatul u a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată.

În esență, s-a reținut că în ziua de 1 octombrie 2009, avut loc o întâlnire între investigatorul sub acoperire și inculpat, în clubul, în cadrul căreia au discutat de o tranzacție de vânzare cumpărare a 10 gr. hașiș în valoare de 500 lei.

Inculpatul era însoțit de mai multe persoane, printre care se afla și martorul, și a menționat că drogurile ce urmează să le vândă provin din Spania, trec prin B și că sursa care urmează să-l aprovizioneze are asupra sa 13 grame de stupefiante din care 3 gr. sunt destinate altei persoane.

Inculpatul a mai afirmat că poate să aducă cantitate mai mare în funcție de cerere și că poate aduce și alte droguri de risc, exemplificând marijuana.

În acest context, l-au prins pe inculpat oferind spre vânzare un fragment de substanță solidă, ambalat în folie de staniol de 10,09 grame de cannabis, drog de risc contra sumei de 500 lei.

Prin Ordonanța din 1 octombrie 2009, s-a dispus reținerea inculpatului, iar prin încheierea nr.40 din 2 octombrie 2009, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, cuprinsă între 2 și 30 octombrie 2009, inclusiv.

Potrivit art.3001alin.1 Cod pr.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Potrivit alin.3 din același articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

În baza dispozițiilor de mai sus, s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării, constatându-se că această măsură a fost justificat și legal luată.

În speță, la luarea măsurii arestării, au fost îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, constatându-se că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală, respectiv cea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată, care prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Temeiurile care au stat la baza arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate, întrucât există pericolul ca prin lăsarea în libertate a inculpatului să intre în contact cu persoane, să fie din nou contactat sau el să contacteze persoane pentru distribuire de droguri, punând astfel în pericol starea de sănătate fizică și psihică a persoanelor, în special persoane tinere care provin din mediul școlar, unde preponderența acestora este sub vârsta de 18 ani, și care nu au maturitatea necesară pentru a discerne că prin consumul de drog, își afectează sănătatea fizică și psihică.

Față de această situație,instanța în temeiul art. 3001alin. 1 Cod pr.penală, a constatat că măsura arestării este legală și temeinică și în temeiul art.3001alin.3 Cod pr.penală, a menținut-

Impotriva sus-menționatei încheieri, în termen legal, a declarat recurs u, solicitând, prin apărătorul din oficiu, casarea încheierii și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum au fost reținute în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.61/D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului u, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată, reținându-se că, la data de 1 octombrie 2009, organele de poliție judiciară din cadrul Pitești - V, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în cursul aceleiași zile, pe raza Municipiului Râmnicu V, o persoană cunoscută sub numele de "", identificată ulterior ca fiind inculpatul, din comuna Popești, județul V, intenționează să pună în vânzare cantitatea de 10 gr. droguri de risc contra sumei de 500 lei.

Potrivit art.148 lit.f Cod pr.penală, măsura arestării preventive se dispune când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină și pentru care este în prezent cercetat, este incriminată cu o pedeapsă având ca limite între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare, că prin modul cum a fost realizată pretinsa infracțiune ce presupune contactul cu mai multe persoane pentru procurarea și distribuirea de droguri de risc între persoane tinere, în special elevi sub vârsta de 18 ani, inculpatul prezintă un real pericol concret pentru ordinea publică și, pe cale de consecință, se constată că în mod legal instanța, în conformitate cu art.300/1 Cod pr.penală, a menținut măsura arestării preventive.

Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.143/2000, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane vizate în scopul distribuirii acestor droguri de risc, dar și vârsta lor (sub 18 ani), deci fără maturitatea necesară de a înțelege că prin consumul drogurilor își distrug sănătatea fizică și psihică și că aceste substanțe nocive crează dependență, cât și amploarea acestui fenomen infracțional după anul 1990.

Ca atare, apreciind că în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.136, art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală, că încheierea nr.46 din 21 octombrie 2009 este legală și temeinică, neexistând vreun temei pentru revocarea acesteia, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.

In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07.03.1991, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.46 din data de 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.3

Jud.fond

4 noiembrie 2009

Președinte:Marius Gabriel Săndulescu
Judecători:Marius Gabriel Săndulescu, Dumitru Diaconu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Pitesti