Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 636
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Monica Vadana Bogdan Adrian
-- -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă -DI.-Serviciul Teritorial Bacău -Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Parchetul de pe lângă - -Serviciul Teritorial Bacău - inculpat, împotriva încheierii din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar în temeiul art.300/1 cu art.160 lit.b al.2 pr.penală revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara conform art.139 cu art.145 pr.penală.
Precizează că s-au administrat probe, a fost audiată martora acuzării, respectiv concubina inculpatului, singura probă în dosar care îl încriminează, nu subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, prezumția de nevinovăție a fost înlăturată de o altă hotărâre a tribunalului. De asemenea, arată că inculpatul a fost monotorizat zi de zi dar nu s-a dovedit faptul că a trimis bani sau că este liderul grupului, că a luat legătura cu ceilalți cinci inculpați.
Nu se poate reține pentru menținerea stării de arest doar presupuneri, că cei 2 inculpați au fost înfluențați de inculpatul și nici nu s-a demonstrat de organele de cercetare penală acest lucru. De asemenea, atât timp cât urmărirea penală este finalizată, nu poate fi menținut inculpatul în stare de arest pentru identificarea autorului necunoscut.
În cauză nu sunt planșe foto de la filaj din care să rezulte că inculpatul se afla la bancomat, că avea pinuri ale cardurilor sau că a scos bani, erau în planșe doar umbre ale unei persoane cu . În perioada de când este arestat nu s-au mai administrat probe, astfel că nu se justifică motivarea că se impune menținerea în stare de arest pentru a se preveni săvârșirea de noi infracțiuni, inculpatul are dreptul la un proces echitabil, a se da posibilitatea să se apere.
Solicită judecarea în stare de libertate atât timp cât sunt dubii în cauză, nu subzistă art.148 lit.f pr.penală cu privire la pericolul pentru ordinea publică.
De asemenea, precizează că actele depuse în vol. VI, de la un Tribunal din Italia, netraduse, nu pot demonstra că inculpatul este autorul faptei reținute, nu există prejudiciu, nu sunt cereri de constituire de părți civile și primează prezumția de nevinovăție, iar câmpul infracțional II din rechizitoriu este diferit de celelalte.
În concluzie, solicită admiterea recursului, a se înlătura temeiul nou din considerentele hotărârii de la tribunal privind existența vinovăției, menținerea în stare de arest pentru identificarea autorului necunoscut, a se avea în vedere prezumția de nevinovăție. A se reține că înainte de a fi arestat inculpatul lucra, mama sa este bolnavă, este singurul întreținător al familiei, având locuință în comuna Sascut.
Procurorul solicită în temeiul art.385/15 al.1 lit.b pr.penală respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză arestarea s-a dispus în mod corect față de art.300/1, raportat la probele administrate din care rezultă că sunt indicii temeinice de săvârșire a faptelor și probe certe că prezintă pericol public conform art.148 lit.f pr.penală prin lăsarea sa în libertate. De asemenea, arată că inculpatul a fost cercetat pentru fapte grave, a reiterat comportamentul infracțional în nenumărate rânduri.
Precizează că inculpatul nu a fost, nu există ordonanță și autorizație în acest sens, este cercetat și pentru comiterea celei de a II a faptă, rezultată din convorbirile telefonice și filmări, iar coninculpații au refuzat să facă activitatea de recunoaștere, faptele rezultând din coroborarea altor probe-declarații martori, convorbiri telefonice. De asemenea, mai arată că inculpatul s-a constatat a fi titularul postului telefonic, nu s-a realizat o verificare a dovezii că trimitea bani dar inculpatul a declarat acest lucru.
Procurorul mai arată că nu s-a susținut niciodată că se menține arestarea inculpatului pentru identificarea autorului necunoscut ci doar pentru a se asigura ordinea publică.
Avocat, în replică, precizează că nu s-a arătat faptul că inculpatul ar fi titularul postului telefonic cu care a vorbit inculpatului, convorbirile telefonice nu sunt reale, nu îl vizează pe acest inculpat și nu se poate reține că prezintă pericol public prin lăsarea sa în libertate.
A se avea în vedere și dispozițiile CEDO cu privire la arestarea nejustificată, filajul s-a realizat dar nu a reieșit ce ar fi dorit parchetul.
Recurentul-inculpat în cuvântul său, solicită judecarea în stare de libertate. Se raliază concluziilor puse de apărător.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-
În temeiul art.300/1 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-au respins cererile de revocare a stării de arest preventiv și de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul ales al inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Potrivit dispozițiilor art.300 indice 1.pr.pen. instanța este datoare să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, mai înainte de expirarea duratei arestării preventive, la 29.10.2009.
Inculpatul, legal citat, a fost prezent la instanță, fiind asistat de apărătorul ales.
Acesta a solicitat cercetarea sa în stare de libertate având în vedere lipsa acelor indicii temeinice că inculpatul ar fi comis o faptă prev. de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 pr.pen. nemaipunându-se in discuție cu atât mai mult dispozițiile art. 148 lit. f pe.epn. Astfel, materialul probator nu vine să susțină motivarea rechizitoriului în sensul că nu există depoziții de martori, care să conforme comiterea celor două infracțiuni de către inculpat, că singura planșă foto nu are relevanță în cauză, nu este clară, nu se poate deduce că acela este inculpatul care ar fi retras sume de bani de la bancomate, că nici ceilalți inculpași nu l-au recunoscut din planșele foto, că din convorbirile telefonice, acolo unde s-a pronunțat prenumele "", mu se poate reține că acel "", ar fi chiar inculpatul, multe persoane din România având acest prenume și că, în final o singură probă incriminatoare ar fi acel document provenit de la autoritățile italiene (și acela netradus) din care s-ar fi dedus legătura inculpatului cu ceilalți doi și.
Asupra stării de arest, instanța reține că inculpatul a fost arestat în temeiul dispozițiilor art.148 lit. f din pr.pen. considerând că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevedere pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
După arestarea inculpatului la data de 01.10.2009, s-a întocmit și rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, nr. 113/D/P/2009 din 23.10.2009 și, potrivit dispozițiilor art.3001pr.pen, instanța primind dosarul a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că lăsat în libertate ar fi capabil de comiterea de fapte similare (așa cum a procedat și atunci când, aflând despre cercetările ce se desfășoară față de ceilalți membri ai grupării, a continuat să primească cele șapte numere cu ajutorul cărora se presupune că ar fi inscripționat cadruri blank în vederea retragerii neautorizate de numerar de la bancomate,), și că, de asemenea, cercetările continuă, în vederea identificării persoanei ce se presupune că l-a ajutat pe inc. la inscripționarea celor șapte carduri blank și la transmiterea acestor date de identificare a cardurilor, că lăsat în libertate inculpatul ar pute lua legătura cu persoane neidentificate încă, încă în vederea comiterii de infracțiuni similare
Apărările formulate la a cest termen de judecată nu sunt noi, ele au fost invocate prima dată la instanța de fond, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă a acestui inculpat, precum și atunci când s-a soluționat recursul promovat de acest inculpat, împotriva încheierii de arestare preventivă, recurs ce a fost respins ca nefondat de către instanța ierarhic superioară - Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr-, prin încheierea nr.99/05.10.2009.
Cu privire la prima infracțiune ce i se reține în sarcina sa a fi probabil comisă, de către DIICOT, aceea a art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 alin.1,2 Cod penal și art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002, apreciem că situația de fapt reținută în sentința penală273/29.06.2009 a Trib. Bc. ce a rămas definitivă prin neapelare, la 13.07.2009,are o suficientă forță probatorie ce poate fi aplicată cauzei de față, în sensul că este stabilită (prezumția de nevinovăție fiind acolo răsturnată odată cu rămânerea definitivă a sent. penale de condamnare), situație de fapt în care este atras și acest inculpat, din prezenta cauză. Faptul că aceștia nu l-au recunoscut din planșele foto se poate datorită unei eventuale temeri față de inculpatul.
Pentru cea de-a doua infracțiune reținută a fi comisă de către inculpat, aceea a art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, considerăm că starea de arest trebuie menținută în continuare pentru a se putea finalizeze cercetările față de această persoană A:N:, asupra căreia se efectuează în prezent cercetări, eliminându-se, posibilitatea întâlnirii lor și comiterii de fapte similare, ori de ștergere a urmelor infracțiunii, a mijloacelor de probă.
Așadar neschimbându-se temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării, neinvocându-se din partea inculpatului elementele noi în apărare, în acest moment al primirii dosarului la instanța de fond, care să impună o suplimentare a argumentării motivării inițiale, considerăm că în baza art. 300 indice 1.pr.pen. se poate menține arestare
Lipsa antecedentelor penale nu sunt, în opinia noastră motive temeinice pentru revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se în vedere în special considerentele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive Pericolul social concret subzistă în continuare, nimic din ce a determinat luarea măsurii la datele de 01.10.2009 nu s-a schimbat.
Vom constata că inculpatul a avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cele vizând verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Apărătorul recurentului inculpat a invocat lipsa îndeplinirii condițiilor prev. de art.143 Cp, arătând că în speță nu există probe sau indicii temeinice în susținerea acuzațiilor aduse.
Recurentul inculpat a mai criticat încheierea atacată și sub aspectul neîntrunirii condițiilor legale care să justifice menținerea arestării preventive față de acesta, apreciindu-se că situația faptică ce rezultă din economia dosarului nu relevă incidența cazului prev.de art.148 lit.f Cpp referitor la periculozitatea sa pentru ordinea publică.
Suplimentar motivelor de recurs expuse, s-a mai solicitat de către apărătorul inculpatului, înlăturarea considerentelor expuse de Tribunalul Bacău în cuprinsul hotărârii recurate, referitoare la existența vinovăției acestuia față de faptele imputate,având în vedere că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare contra inculpatului pentru aceste infracțiuni.
În considerarea motivelor de recurs dezvoltate, de inculpat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu cea prev. de art.145 Cpp.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și legal Tribunalul Bacăua dispus menținerea stării de arest a inculpatului cu ocazia primirii dosarului.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual Curtea constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele existente la dosarul cauzei. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor legale de procedură, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura infracțiunilor).
În acest sens, Curtea reține că infracțiunile în materia comerțului electronic prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul de proprietate, cu impact social deosebit, reprezentând totodată, una dintre cele mai grave și răspândite forme ale criminalității organizate, aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Instanța de recurs nu poate primi susținerile apărătorului recurentului inculpat referitoare la lipsa indiciilor și probelor în acuzare în prezenta cauză.
Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează activități infracționale în legătură cu care se prezumă că a fost implicat inculpatul constând în acțiuni de falsificare de instrumente de plată electronice,utilizare a acestora și extragere neautorizată de numerar,întreprinse în grup organizat, care au avut ca urmare producerea unor pagube materiale substanțiale.
Curtea de asemenea, nu poate împărtăși criticile invocate de apărătorul recurentului inculpat, cu privire la încălcarea prezumției de nevinovăție de către instanța de fond, ce operează în favoarea inculpatului, motivat de împrejurarea că în cuprinsul încheierii recurate s-au făcut referiri exprese la certa vinovăție a inculpatului față de faptele imputate prin actul de sesizare al instanței.
Examinând partea expozitivă a hotărârii atacate se observă că instanța de fond nu s-a antepronunțat, ci doar observat existența unei autorități de lucru judecat în ceea ce privește vinovăția unor persoane față de săvârșirea infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art.323 al.1,2 p și art.27 al.3 din Legea nr 365/2002 în legătură cu care se presupune că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este acuzat în cauza pendinte.
Situația evocată de instanța de fond în considerentele încheierii recurate, nu aduce nici un fel de atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul recurent, împrejurarea semnalată fiind avută în vedere de către aceasta ca indiciu suplimentar în susținerea acuzațiilor aduse inculpatului pentru una din faptele reținute în rechizitoriu.
Pentru toate aceste considerente constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul recurentului inculpat de a fi pus în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Va constata că recurentul inculpat a avut de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2009 în prezența recurentului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored. /29.10.2009
2 ex.
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Monica Vadana Bogdan Adrian
