Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.637/R/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din data de 08 octombrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.de art.176 alin.1 lit.a și b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar. Se prezintă traducătorul autorizat de limba, d-na Amela.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Consideră că temeiurile care au stat la baza luării sau menținerii măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Starea de fapt este incertă, există dubii cu privire la comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină inculpatului. Chiar dacă între inculpat și victimă a existat un conflict, și inculpatul a fost lovit și pe tot parcursul cercetării judecătorești beneficiază de prezumția de nevinovăție. Cât privește pericolul pentru ordinea publică, acesta trebuie analizat prin prisma circumstanțelor persoane ale inculpatului. Trebuie să se aibă în vedere că inculpatul este căsătorit, că are familie și copii minori și nu are antecedente penale în România. După 7 luni de când este arestat, măsura arestării preventive nu se mai justifică. Nu se poate susține că fapta ar avea acel impact social negativ pe care-l avea la momentul luării măsurii arestării preventive. Inculpatul a avut un comportament civilizat în penitenciar, față de organele de anchetă și instanță. Pentru toate aceste motive, apreciază că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Există cel puțin indicii temeinice că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat în acest dosar. Consideră că prima instanță a procedat corect, având în vedere gravitatea faptei care constituie obiectul prezentului dosar și modalitatea în care a fost comisă fapta. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat, nu a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Își menține în totalitate declarația dată la Tribunalul Cluj și susține că nu a avut nicio implicare, alte persoane fiind autorii faptei. Nu a aplicat nicio lovitură victimelor, ci acestea s-au lovit, singure, cu securea în cap. Dacă s-ar dispune punerea sa în libertate, ar lucra la aceeași societate la care a lucrat anterior reținerii sale.
CURTEA
Prin încheierea penală din 8 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1970 în, Turcia, domiciliat în, sat, Turcia, posesor al pașaportului seria --K nr.- eliberat de Republica Turcia, de cetățenie, ocupația: dulgher la Internațional. căsătorit, are trei copii minori, studii: primare, fără antecedente penale în România, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu pentru traducător autorizat Amela (autorizație nr.21697/20.02.2009) constând în: contravaloarea a unei ore pentru traducere simultană în regim de urgență, sporul pentru limbă rară.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin încheierea penală nr.23/C/17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1970 în, Turcia, domiciliat în, sat, Turcia, posesor al pașaportului seria --K nr.- eliberat de Republica Turcia, de cetățenie, ocupația:dulgher la Internațional. căsătorit, are trei copii minori, studii: primare, fără antecedente penale în România, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174 alin.1 pen. raportat la art.176 alin.1 lit.a și b pen. pe o durată de 29 zile începând cu data de 17 martie 2009 și până la data de 14 aprilie 2009 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.18/17.03.2009, definitivă prin încheierea penală nr.34/R/23.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ prin respingerea recursului declarat de către inculpat, în fapt, reținându-se că în noaptea de 14/15 martie 2009, în jurul orei 24,00, aflându-se în imobilul situat comuna M, sat, nr.231, jud.C ar fi suprimat cu intenție viețile victimelor și, ucigându-le pe acestea prin cruzimi, prin aplicarea unor lovituri multiple, repetate, cu un topor.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea penală nr.34/C/13 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 15.04.2009 și până la data de 14.05.2009, încheiere față de care inculpatul nu a mai înțeles să uzeze de dreptul procesual conferit de legiuitor constând în exercitarea căii de atac a recursului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.237/P/2009 din data de 09 mai 2009 și înregistrat la data de 11 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1970 în, Turcia, domiciliat în, sat, Turcia, posesor al pașaportului seria --K nr.- eliberat de Republica Turcia, de cetățenie, ocupația:dulgher la Internațional. căsătorit, are trei copii minori, studii:primare, fără antecedente penale în România, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.174 alin.1 pen. raportat la art.176 alin.1 lit.a și b pen. și înaintarea dosarului potrivit prevederilor art.264 pr.pen. spre competentă soluționare acestei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, a dispus prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 25 august 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art.148 alin.1 lit.f pr.pen. apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate, constatându-se totodată a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege, mai M de 4 ani. Ca urmare, s-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat raportat la: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, parțial declarația inculpatului, declarațiile martorilor, concluziile preliminare nr.123/III/15.03.2009 și nr.124/III/15.03.2009 întocmite de IML C-N) și nu în ultimul rând raportat la declarația inculpatului și probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. (periculozitate ce a rezultat din însăși fapta pentru care este cercetat).
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit."f", pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționator de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse, respectiv lezarea valorii fundamentale apărate de legea penală, și anume, viața persoanei.
În consecință, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptei respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
În ceea ce privește durata arestării preventive, aceasta nu a putut fi apreciată că a depășit limitele rezonabile având în vedere criteriile de apreciere din perspectiva jurisprudenței Astfel, în faza de cercetare judecătorească, această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii iar infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care este cercetat inculpatul este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social chiar dacă anterior inculpatul nu a mai fost condamnat de către autoritățile române, fiind astfel la prima confruntare cu legea penală română însă modul de comitere al infracțiunii și urmarea produsă, imprimă faptei un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Instanța, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, și rezonanța unei fapte de acest gen, numărul de aproximativ 5 luni de zile scurs de la data de 11 mai 2009 când s-a dispus înaintarea dosarului potrivit prevederilor art.264 pr.pen. spre competentă soluționare acestei instanțe, nu se va putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de cercetare judecătorească, această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, acesta stabilind doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul convenției.
În speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația inculpatului, conduita acestuia impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma modalității de comitere a faptei, a numărului victimelor și nu în ultimul rând a atitudinii procesuale a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească când efectiv a recurs la toate mijloacele de a tergiversa soluționarea cauzei prin invocarea nesemnării declarației dată în fața instanței și tradusă simultan de traducătorul autorizat numai condiționat de menționarea dorinței sale procesuale de a fi judecat de autoritățile judiciare turce iar după ce s-a completat această declarație a refuzat semnarea invocând doleanța de a i se comunica traducerea declarației sale după ce în prealabil i s-a tradus toată declarația sa de către traducătorul autorizat și i s-a pus în vedere de către instanță ca numai după ce i se va traduce integral aceasta să o semneze iar în cazul ivirii unor nelămuriri să le comunice instanței pentru a fi remediate sens în care i s-a acordat 40 de minute pentru traducerea declarației dactilografiate de către grefierul de ședință însă inculpatul a înțeles să obstrucționeze buna desfășurare a procesului penal prin refuzarea din nou a semnării declarației pe motivul traducerii în scris a declarației de către traducătorul autorizat conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea o ineficiență în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, cu o asemenea arie de desfășurare.
În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de inculpat de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea, conform prevederilor art.145 pr.pen acestea au fost respinse de către instanță, atât timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv ce au fost anterior descrise, subzistă și în prezent, respectiv, fapta pretins a fi săvârșită fiind sancționată cu o pedeapsă a închisorii mai M de 4 ani iar inculpatul prezentând în momentul de față un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere presupusul mod de operare nu poate să confere garanția că lăsat în libertate acesta nu va mai săvârși și alte fapte penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale de îndată în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție și de asemenea, nu există dovezi că lăsat în libertate, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în mod corect tribunalul, verificând în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reaprecierea acestora.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 17 martie 2009 pentru o faptă deosebit de gravă și anume infracțiunea prev.de art.176 alin.1 lit.a și b pen. reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 14/15 martie 2009 în jurul orelor 24, aflându-se în imobilul situat în com. M sat nr.231 jud.C, a suprimat cu intenție viețile victimelor și, prin aplicarea unor lovituri multiple, repetate cu un topor, arestul fiind prelungit și ulterior menținut de instanța de fond, care a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen.
Având în vedere că la luarea și menținerea măsurii arestării preventive s-a constatat că există probe și indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat, iar la momentul pronunțării încheierii atacate, cercetarea judecătorească nu a început, nefiind conturate împrejurări care să răstoarne situația de fapt inițială, în mod corect s-a stabilit că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive, inclusiv pericolul concret pentru ordinea publică care, în cazul unor infracțiuni deosebit de grave, se circumscrie disp.art.5 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene. Nu se poate considera că la circa 7 luni de la arestarea preventivă, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai constitui un pericol pentru ordinea publică, pericol care se definește prin reacția opiniei publice asupra unor astfel de fapte de violență, care creează în rândul comunității un sentiment de insecuritate.
În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și al născut la 1 ianuarie 1970) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 08 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Stabilește în favoarea Barouluj de avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va stabili din.
În baza art.7 și art.10 din Legea 178/1997 și art,1 din Ordinul 772/C din 5 martie 2009 stabilește în favoarea traducătorului desemnat în cauză, d-na AMELA suma de 462,96 lei pentru traducere simultană dintr-o limbă rar folosită și suma de 806 lei, reprezentând cheltuieli de transport, întreținere, locuință și alte cheltuieli necesare.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./27.10.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
