Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 639/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 639/
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de declarate de inculpații -, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații, - și, în stare de arest preventiv asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 712, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul B, recurenta - inculpată -, în stare de arest asistată de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 119/2008, emisă de Baroul A - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor aleși să ia contact cu recurenții - inculpați aflați în stare de arest în vederea pregătirii apărării, potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală.
Se depun la dosar de către apărătorii aleși împuternicirile avocațiale, iar din partea domnului avocat motive de recurs și practică judiciară.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții inculpați, - și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Prin încheierea atacată s-a menținut starea de arest a inculpaților cu motivarea că în cauză nu a intervenit nicio modificare atâta timp cât nu a început cercetarea judecătorească și nu s-a administrat nicio probă, iar inculpații în acest cadru procesual pot influența cercetarea judecătorească în interesul lor și ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, apreciind că încheierea nu este motivată.
Se susține de apărătorul recurenților inculpați că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în situația în care inculpații nu sunt audiați nu se poate înlocui măsura arestării preventive. Codul d e procedură penală prevede și dreptul la tăcere al inculpaților, aceștia putând să nu fie audiați niciodată, astfel că acesta nu poate constitui un motiv de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive solicitate.
Pe de altă parte domnul avocat arată că prin încheierea din 25 septembrie 2008, Tribunalul Argeșa menținut starea de arest pentru toți inculpații, aceștia fiind asistați de același apărător desemnat din oficiu deși aveau interese contrare. în acest sens este declarația inculpatei de la urmărirea penală care îl incriminează pe inculpatul că ar fi falsificat un buletin. Există o practică omogenă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care statuează că în momentul în care doi sau mai mulți inculpați care au interese contrare, în care unul săvârșirea faptei iar celălalt îl incriminează pe acesta, apărarea nu poate fi asigurată de către același apărător. Astfel, prin încheierea din 25 septembrie 2008 a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților, această încheiere fiind lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, chiar dacă aceasta nu a fost recurată. La termenul din 30 octombrie 2008 a formulat cerere de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților, cerere ce a fost respinsă cu motivarea că apărătorul din oficiu a pus concluzii pentru toți inculpații în favoarea acestora, iar aceștia au avut interese comune în legătură cu starea de arest, întrucât doreau să fie judecați în stare de libertate, însă se arată de avocat că legiuitorul nu a făcut distincție când trebuie să fie desemnat apărător diferit în condițiile în care există interese contrare, iar menirea judecății este de aplicare a legii și nu de interpretare a acesteia.
De asemenea, arată că potrivit art. 3002Cod procedură penală instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și raportat la art. 160 Cod procedură penală în condițiile în care se constată că o măsură este nelegală, instanța are obligația de a dispune revocarea acesteia. Nu se poate susține că dacă o persoană este arestată nelegal și nu a declarat recurs, acesteia trebuie să i se mențină această măsură.
Totodată, arată că potrivit art. 3001Cod procedură penală, orice judecător de la instanța de fond poate să constate că o măsură a fost luată ilegal anterior, cu referire la măsurile de propunere sau de prelungire a arestării și să dispună revocarea măsurii arestării.
În concluzie, se solicită de avocat, admiterea recursului, să se constate nulitatea absolută a ambelor încheieri și să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea inculpaților de a nu părăsi țara, existând astfel și o garanție a instanțelor pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că inculpații nu sunt recidiviști, au familii, au copii minori în întreținere, faptele de care aceștia sunt acuzați nu sunt săvârșite cu violență. Solicită ca instanța să aibă în vedere că măsura arestului preventiv este o măsură excepțională prevăzută de procedura penală, inculpații sunt arestați de aproximativ 6 luni, iar trecerea timpului atenuează acel pericol social pentru ordinea publică și nu sunt dovezi certe că inculpații ar săvârși o nouă faptă sau că se sustrag sau s-au sustras de la urmărirea penală.
Avocat pentru inculpata, arată că prin încheierea din 13 noiembrie 2008 s-a motivat că inculpații nu sunt audiați și nu li se cunoaște punctul de vedere în raport de incriminările ce li se aduc, însă inculpata a dat declarație în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptelor.
S-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea inculpaților de a nu părăsi țara, cerere pe care o formulează în subsidiar, precizând că a trecut o perioadă de aproximativ 6 luni de zile de cânt inculpata se află în stare de arest, nu este recidivistă, are în îngrijire doi copii minori din care unul este grav bolnav.
De asemenea apărătoarea inculpatei apreciază că în prezent nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar motivarea încheierii atacate nu se poate răsfrânge și asupra acesteia, referindu-se la declarații și la incriminările ce i se aduc. Apreciază că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, iar cercetarea în stare de libertate este regula, așa cum prevăd și dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In concluzie, se solicită de apărătoarea inculpatei admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cât și cea din 30 octombrie 2008 așa cum a susținut și domnul avocat pentru ceilalți inculpați, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare al acestora întrucât toți inculpații au fost apărați de același apărător din oficiu.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 141 Cod procedură penală, reprezentantul parchetului pune concluzii în principal de respingere ca inadmisibile a recursurilor declarate de recurenții inculpați întrucât încheierile prin care se dispune respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și de respingere a cererii de revocare a arestării preventive nu sunt supuse recursului.
În situația în care instanța apreciază că trebuie examinate recursurile declarate de inculpați, întrucât aceștia ar fi lipsiți de posibilitatea de a supune cenzurii instanței de control judiciar încheierea atacată, reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați. Nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, cum de altfel nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sub ambele condiții prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. În cauză nu a început cercetarea judecătorească și o eventuală punere în libertate a inculpaților ar influența negativ desfășurarea cu celeritate a procesului penal și s-ar da posibilitatea să influențeze aflarea adevărului.
În ceea ce privește susținerea apărătorilor recurenților inculpați referitoare la nelegalitatea încheierii din 25 septembrie 2008, reprezentantul parchetului apreciază că nu a fost încălcat dreptul la apărare a inculpaților, la acel termen de judecată s-a discutat numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3002rap. la art. 160 și 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și nu cu privire la eventuala situație de fapt, respectiv dacă au săvârșit sau nu infracțiunile pentru care sunt cercetați. Inculpații au avut același interes cu privire la starea de legalitate, toți solicitând punerea lor în libertate, astfel că nu le-a fost încălcat dreptul la apărare iar încheierile nu sunt lovite de nulitate absolută.
Apărătorul recurenților inculpați, - și arată că recursul este formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest a acestora și nu a formulat recurs împotriva faptului că i-a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării, a spus doar ca și motivație acest aspect că s-a menținut o stare care nu era legală la un termen anterior. Recursul este formulat în termen legal și este prevăzut de legea penală.
Avocat pentru recurenta inculpată, în ceea ce privește inadmisibilitatea recursului pune aceleași concluzii ca și celălalt apărător, avocat.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate întrucât trebuie să opereze băiețelul său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și are nevoie de o intervenție chirurgicală.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate, întrucât are în întreținere 3 copii.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv precum și cererile de revocare a acestei măsuri preventive pentru toți inculpații -, fiica lui G și, născută la data de 14.06.1974, în municipiul B, domiciliată în municipiul B, sector 5,-, CNP -, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la 16.01.1974 în A, județul T, CNP -, domiciliat în B-V, județul G,-, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la 17.09.1972 în B V, județul G, CNP -, domiciliat în comuna S, sat S,-, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și -, născut la 20.02.1972 în A, județul T, CNP -, domiciliat în A,-, județul T, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și, fiul lui - și, născut la 04.12.1969 în comuna, județul G, domiciliat în B, sector 3,--110,.16ABC,.C,.10,.150, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.21D/P/2008 din 01.07.2008, întocmit de către DIICOT-Serviciul Teritorial Pitești, a fost investită cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații -, - și.
Din actul de sesizare a instanței, rezultă că inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal, art.23 alin.1 lit.a, b, c, din Legea nr.656/2002, art.291 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.413 din OUG nr.99/2006, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.279, alin.1 raportat la art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, inculpatul pentru infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.23 alin.1 lit.a, b, c, din Legea nr. 656/2002, art.25 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.25 rap. la art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 rap. la art.413 din OUG nr.99/2006, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 rap la art.279, alin.1 raportat la art.248 comb.cu art.244 pct.5 lit. b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, inculpatul pentru infracțiunile prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.23 alin.1 lit.a, b, c, din Legea nr.656/2002, art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.413 din OUG nr.99/2006, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art.33 lit. a Cod penal, - pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cu aplic art.41 alin.2 Cod penal, art. 23 alin.1 lit.a, b, c, din Legea nr.656/2002, art.25 rap. la art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 rap. la art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal, rap. la art.413 din OUG nr.99/2006, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal, rap. la art. 279, alin.1 raportat la art.248 comb. cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal, pentru infracțiunile prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.23 alin.1 lit.a, b, c, din Legea nr. 656/2002, art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.290, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.413 din OUG nr.99/2006, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.279, alin.1 raportat la art.248 comb cu art.244 pct.5 lit.b din Legea nr.297/2004, cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut, în esență, în fapt, că în perioada aprilie-mai 2008, inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat și cu acte false, au ridicat extrase de cont de la SC Central SA, ori de la -uri, după care au tranzacționat fraudulos acțiunile unor cetățeni, deținute la societăți comerciale listate pe Bursa de Valori B, pentru ridicarea banilor, folosind acte de identitate false, înșelând astfel pe părțile vătămate și cu suma de 1.384 071, 68 lei.
Pentru astfel de fapte, prin încheierea nr.50/CC din 13 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe termen de 29 de zile, iar, de asemenea, prin încheierea nr.43/CC din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a celorlalți inculpați menționați mai sus, și anume, -, pe termen de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită în cursul urmăririi penale, fiind menținută apoi în cursul judecății de instanță.
Cu privire la cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Ca urmare, a reținut instanța de fond, subzistă încă motivele avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv, în cauză neintervenind nicio modificare.
Cât timp, susține tribunalul, nu a început cercetarea judecătorească, neadministrându-se nicio probă, inculpații, în acest stadiu al procesului, pot influența cercetarea judecătorească în interesul lor, prezentând un pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de apărătorii inculpaților, de asemenea tribunalul le-a apreciat ca nefondate, respingându-le.
Impotriva încheierii au declarat recurs inculpații, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține, în esență, de către inculpații, - și că menținerea stării de arest este nelegală, întrucât încheierile anterioare, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive sau prin care s-au respins cererile de revocare a acestei măsuri, respectiv încheierile din 25 septembrie 2008 sau din 30 octombrie 2008, sunt, la rândul lor, nelegale.
In acest sens, s-a invocat faptul că deși inculpații aveau interese contrare atunci când s-a soluționat cererea de prelungire a arestării preventive sau de revocare a măsurii arestării preventive, totuși, instanțele au dispus asupra acestor cereri în prezența unui singur apărător din oficiu, încălcându-se astfel dreptul la apărare ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor încheieri.
Ca urmare, cum aceste încheieri sunt nelegale iar menținerea stării de arest s-a făcut cu încălcarea legii, aceasta nu mai poate fi menținută și în continuare prin încheierea ce face obiectul prezentei judecăți, așa cum a dispus prima instanță.
In subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, existând suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind dovezi certe că ar săvârși o nouă faptă sau s-ar sustrage de la judecată, având în vedere că inculpații nu sunt recidiviști, au familii, au copii minori în întreținere, iar faptele de care aceștia sunt acuzați nu sunt săvârșite cu violență.
Inculpații mai susțin că sunt arestați de aproximativ 6 luni, iar trecerea timpului a atenuat acel pericol social pentru ordinea publică invocat în menținerea stării de arest.
Totodată, inculpații precizează că recursul este formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest, neatacând cu recurs respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, precum și a cererilor de revocare a acestei măsuri preventive dispusă de prima instanță.
Inculpata critică, de asemenea, încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, o atare măsură fiind o măsură excepțională, cercetarea în libertate fiind regula, așa cum prevăd disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, invocă faptul că s-a depășit termenul rezonabil, trecând o perioadă de aproximativ 6 luni de când se află în stare de arest, ea, de altfel, recunoscându-și fapta în cursul urmăririi penale.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, luându-se în considerare nu numai durata mare a arestării până la această dată, dar și situația sa personală, întrucât nu este recidivistă, are în îngrijire doi copii minori, din care unul este foarte bolnav.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie menținerea arestării preventive a tuturor inculpaților-recurenți, care a fost dispusă de tribunal, prin încheierea din 13 noiembrie 2008.
Analizând criticile formulate, numai circumscrise acestui obiect dedus judecății și anume, numai cu privire la menținerea stării de arest, curtea constată că în mod corect tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, prin respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și a celor de revocare a acestei măsuri.
Potrivit art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Luând în considerare aceste temeiuri, curtea constată că, prin încheierea nr.43 din 21 mai 2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și, temeiul arestării fiind cel prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Or, acest temei se menține și în continuare, în opinia curții, pericolul concret pentru ordinea publică subzistând și în prezent, dată fiind, pe de o parte, natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, de un deosebit pericol social, cum ar fi infracțiunea de spălare de bani, înșelăciune prin transferul banilor proveniți din înșelarea părților vătămate prin tranzacționarea frauduloasă a acțiunilor unor cetățeni, deținute la societățile comerciale, în conturi deschise cu documente false, cauzându-se un prejudiciu acestor părți în sumă de 1.384.071,68 lei, la toate acestea adăugându-se constituirea într-un grup infracțional organizat.
Pe de altă parte, având în vedere astfel de fapte, pericolul concret pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu trebuie să aibă înțelesul unui pericol concret iminent, constând în posibilitatea continuării activității infracționale, ci trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de pretinsa săvârșire a unor astfel de fapte, care produc perturbații la nivelul ordinii publice prin sfidarea valorilor elementare protejate de lege, cum ar fi dreptul la proprietate, la siguranță, la securitate, stimulând în măsura în care inculpații ar fi puși în libertate, temerea colectivă că împotriva unor fapte deosebit de periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
De altfel, a acceptat în cauza Letllier vs.Franța că în circumstanțe excepționale prin gravitatea deosebită a faptelor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni sunt de natură să justifice detenția înainte de proces pe o anumită perioadă.
Ca urmare, pe aceste considerente, se impune menținerea arestării preventive a inculpaților.
In opinia noastră, celelalte critici vizând nelegalitatea încheierilor anterioare, prin care instanța s-a pronunțat asupra prelungirii sau respingerii cererii de revocare a măsurilor preventive, nu mai pot fi puse în discuție, întrucât astfel de critici vizând, de pildă, faptul că toți inculpații au fost asistați de același apărător desemnat din oficiu, deși aveau interese contrare, au fost evaluate de către instanța de fond și instanța de control judiciar, având, în consecință, autoritate de lucru judecat.
Considerăm, de altfel, că intervalele periodice, fie ele de 30 de zile și numai, prin care se statuează definitiv asupra legalității măsurii arestării preventive - fie că inculpatul a declarat recurs invocând diverse motive, fie că nu a declarat - intră în puterea lucrului judecat, așa cum am menționat și nu mai pot fi puse în discuție.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât obiectul prezentei cauze îl constituie menținerea arestării preventive și numai în raport cu această măsură, la acest moment, pot fi analizate aceste critici, și nu în raport cu alte măsuri anterioare luate cu privire la starea de libertate.
Curtea constată, totodată, având în vedere cele exprimate mai sus cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, că în cauză nu pot fi primite celelalte apărări subsidiare ale inculpaților, vizând înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara, ca o soluție alternativă.
Totodată, dată fiind complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați trimiși în judecată, corelat cu numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina lor ce se impun a fi analizate judicios de către instanțe, termenul rezonabil vizat de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere durata arestării de circa 6 luni, nu poate fi considerat ca împlinit.
Nici celelalte critici vizând situația personală a inculpaților că nu sunt recidiviști, că au familii și copii minori în întreținere, nu pot fi primite, întrucât exced obiectului cauzei cu care instanța este investită, și anume, menținerea stării de arest care poate să fie apreciată, așa cum s-a menționat, numai în funcție de subzistența sau nu în continuare a temeiurilor inițiale care au condus la luarea măsurii arestării preventive.
Curtea, totodată, constată că nu se impune a se aprecia asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive precum și asupra cererilor de revocare a acestor măsuri preventive pentru că, pe de o parte, se susține de către apărători că nu au declarat recurs împotriva modului de soluționare a acestor cereri de către instanța de fond, iar, pe de altă parte, curtea le apreciază ca fiind variante ale unei apărări având în vedere menținerea stării de arest pusă în discuție din oficiu de către instanța de fond și nicidecum cereri principale formulate în această cauză, obiectul investirii instanței în prezenta cauză, așa cum am menționat, fiind numai cel al menținerii stării de arest și nu al acestor cereri.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea încheierii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 li.tb Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, și, toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
3 decembrie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Raluca
