Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 64
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva" formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 23.07.1977 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 02.10.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de, aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent sustine ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului si casarea incheierii Tribunalului I din data de 02.10.2008 ca fiind nelegala si netemeinica.
Instanta de fond, prin incheierea recurata, a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestului preventiv in cursul judecatii, iar potrivit art.160 ind.b Cod procedura penala avea două posibilități: fie sa revoce arestarea preventiva, lucru sustinut de altfel la instanta de fond, atunci cand constata ca aceasta este nelegala, ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, fie sa mentina arestul preventiv daca constata ca temeiurile avute in vedere impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate.
Instanta de fond retine ca au existat indicii temeinice cum că ar fi comis faptele pentru care era urmarit penal si trimis in judecata si, totodata, că lasarea lui in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publica.
Cu privire la fapta, respectiv la existența unor indicii temeinice nu se face referire, in incheierea atacata, care ar fi aceste indicii. Mai mult de atat, din analiza actelor si lucrarilor dosarului se va constata ca nu exista declaratii de martori care sa sustina existenta unei infractiuni pentru care este judecat inculpatul. Astfel, nici una din tezele art.12 si 13 din Legea 678/2001 pentru care este judecat, nu sunt verificate in declaratiile de martori. Existența doar a declaratiilor partilor vatamate nu justifica mentinerea acestei masuri in conditiile in care acestea, potrivit dispozitiilor procesual penale, respectiv art.75 din Codul d e procedura penala, nu pot servi la aflarea adevarului decat numai coroborate cu fapte sau imprejurari, si rezulta din ansamblul probelor administrate in cauză.
Cu privire la aprecierea instantei de fond, că lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, de asemenea, solicita a se observa ca nu este motivat in nici un fel in ce constă acest pericol concret pentru ordinea publica, mai mult, din studierea intregului dosar rezultă că nu există probe care să demonstreze in concret acest pericol pe care l-ar prezenta faptuitorul judecat in libertate, practic, pericolul concret pentru ordinea publica nu a fost demonstrat.
Arestarea preventiva este o masura exceptionala care se impune doar in anumite conditii si in anumite cazuri, care, in speța de față, consideră că nu sunt incidente. Mai mult decât atât, dispozitiile art.5 coroborat cu art.5 ind.2 Cod procedura penala garanteaza libertatea persoanei, astfel incât orice persoană este considerata nevinovată pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penală definitiva.
Consideră că este un beneficiu de care se poate bucura si inculpatul, buna desfasurare a procesului penal se poate realiza si cu inculpatul in stare de libertate.
Față de toate cele precizate, apreciază că nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedura penala, nu exista probe care sa demonstreze că lasarea inculpatului in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, motiv pentru care solicita admiterea recursului si a se dispune judecarea acestuia in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita a se constata temeinicia si legalitatea incheierii atacate si a se dispune respingerea recursului, ca nefondat.
Considera ca in mod corect instanta de fond, la termenul din 02.10.2008, a constatat legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive si a dispus mentinerea starii de arest a inculpatului. In acest sens, in ceea ce priveste legalitatea luarii acestei masuri si a prelungirii ei succesive, instanta a constatat ca au fost respectate toate dispozitiile procedurale in materia arestarii. In ceea ce priveste temeinicia acestei masuri, instanta in mod corect a constatat că sunt intrunite in primul rând, dispozitiile prevazute de art.143 Cod procedura penala, din probele administrate pana in prezent in acest dosar in faza de urmarire penala rezultand indicii temeinice că inculpatul a savarsit faptele retinute in sarcina sa.
Cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului, urmeaza ca instanta să aprecieze acest pericol prin prisma naturii infractiunilor savarsite, a gravitatii si pericolului social al acestora și, nu in ultimul rând, prin prisma antecedentelor penale ale inculpatului. A se constata că, de la momentul luarii acestei masuri nu au intervenit alte temeiuri care să modifice temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a se dispune judecarea lui in stare de libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecata, nu va parasi nici tara si nici localitatea daca va fi obligat la aceasta masura. Se considera nevinovat.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 2 octombrie 2008 Tribunalul Iași - în dosarul nr- -, în baza art.300 indice 2 și art.160 indice b alin.1 Cod procedură penală a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art.160 indice b alin.3 Cod procedură penală tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.8U din 6 martie 2008, emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b din Codul d e procedură penală, cu ocazia verificării legalității si temeiniciei măsurii arestului preventiv, în cursul judecății, judecătorul are următoarele 2 posibilități:
- să revoce arestarea preventivă atunci când constată că aceasta este
nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut alte temeiuri noi care să justifice detenția privată;
- să mențină arestarea preventivă atunci când constată că temeiurile care
au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care impun privarea de libertate.
Verificând actele si lucrările dosarului s-a constatat că măsura arestării
preventive a fost luată față de inculpatul și ulterior prelungită, respectiv menținută succesiv, de fiecare dată respectându-se dispozițiile de procedură penală care reglementează instituția măsurii arestării preventive, ceea ce face ca respectiva măsură să fie legală.
Cu privire la temeiurile arestării instanța a constatat că la momentul luării
măsurii s-au reținut ca și temeiuri care justifică privarea de libertate a inculpatului, dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală. În fapt s-a apreciat că există indicii temeinice cum că a comis faptele pentru care era urmărit penal, fapte pentru care legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și, totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând și analizând toate actele și lucrările dosarului de față, instanța a constatat că de la data de 06.03.2008 (dată la care a fost arestat preventiv inculpatul ) și până în prezent, în cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale ar fi încetat sau că, eventual ar fi suferit vreo schimbare. Dimpotrivă, pe baza întregului material probator ce a fost administrat în prima fază a procesului penal, instanța a reținut că aceleași temeiuri există și în prezent și, mai mult, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Necesitatea menținerii detențiunii private a inculpatului este justificată și de împrejurarea că, așa cum rezultă din probele existente la dosar, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate, victime ale traficului de persoane.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
Motivând oral recursul, prin apărător, inculpatul arată că tribunalul nu a arătat în considerentele încheierii, care sunt indiciile temeinice că dânsul ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Inculpatul învederează că nu există declarații de martori care să conducă la concluzia că ar fi comis trafic de persoane, conform art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, ci doar declarațiile părților vătămate, care nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări, în sensul art.75 Cod procedură penală.
susține că nu s-a motivat în nici un fel pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate. Arestarea preventivă - arată recurentul - este o măsură excepțională, care se ia numai în anumite condiții și cazuri, care nu sunt incidente în ce-l privește.
Conchizând, inculpatul-recurent pretinde că nu sunt întrunite cerințele art.143 și 148 litera "f" Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată de - Biroul Teritorial Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1, 2 și art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 modificată și completată prin OUG nr.79/2005 și art.279 alin.1 Cod penal, fiecare aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 litera "a" și art.37 litera "b" Cod penal.
În fapt, se presupune că în cursul anului 2006, împreună cu alții, inculpatul, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a exploatat sexual mai multe tinere, minore și majore, inițial pe raza județului El este acuzat că în cursul anului 2007 și-a extins activitatea de exploatare sexuală a tinerelor în afara țării (în Germania), urmărind și obținând foloase materiale injuste. Activitatea se presupune că era în desfășurare la momentul reținerii inculpatului. este acuzat și că din noiembrie 2007 până la momentul percheziției domiciliare (5 martie 2008) a deținut fără drept în locuința sa un cu gaze marca, seria - - calibru 9 mm și muniție (46 cartușe).
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr.14 din 6 martie 2008 Tribunalului Iași, instanța constatând - la acel moment - că sunt îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală și că inculpatul se găsește în cazul de arestare preventivă de la art.148 litera "f" Cod procedură penală. Măsura arestării preventive a fost prelungită și - ulterior - menținută cu respectarea prevederilor legale. Curtea de apel constată că în prezent, astfel cum judicios a stabilit și tribunalul, este aplicabil alineatul (3) al art.160 indice b Cod procedură penală, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impunând în continuare privarea sa de libertate. Instanța de recurs reține că indiciile temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală rezultă din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate cu autorizație, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și raportul de constatare tehnico-științifică. Ca atare, cerința art.143 Cod procedură penală este îndeplinită. Se constată, în același timp că se află în cazul de arestare preventivă de la litera "f" a art.148 Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în libertate rezultând din modalitatea concretă în care se presupune că a comis faptele pentru care este cercetat (activitate infracțională de amploare, cu o lungă desfășurare în timp, din care a fost întrerupt doar prin reținerea și ulterior arestarea sa preventivă.
Curtea de apel constată că - într-adevăr - măsura arestării preventive are un caracter excepțional, legiuitorul reglementând cu strictețe condițiile și cazurile în care ea poate fi dispusă. Cerințele Codului d e procedură penală au fost respectate în ce privește arestarea preventivă a inculpatului, după cum s-a explicitat în cele ce preced. Articolul 5 Cod procedură penală, garantând libertatea persoanei și art.5 indice 2 Cod procedură penală (prezumția de nevinovăție) sunt respectate în situația recurentului. În baza art.385 indice 15 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală Curtea va respinge recursul, ca nefondat, menținând încheierea Tribunalului Iași și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, conform art.192(2) Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
23.2008.-
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu, Ciubotariu
