Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.12099/2/2009
3027/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 64
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * *
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată, ca nelegală și netemeinică.
Consideră menținerea prevenției ca nefiind utilă cauzei întrucât inculpatul și-a exprimat intenția de a acoperi prejudiciul însă nu poate realiza aceasta decât dacă este judecat în stare de libertate. Din examinarea tuturor probelor administrate în cauză și avându-se în vedere conduita inculpatului, nu rezultă că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, evident, nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală nefiind îndeplinite cumulativ așa cum cere textul de lege.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond continuarea procesului cu inculpatul în stare de libertate
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu, solicitând să fie judecat în stare de libertate. Subliniază faptul că nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, în baza art. 3001al. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 17.04.1968 în B, arestat în baza nr. 202/UP/25.09.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală), iar în baza art. 3001al. 3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură față de inculpat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 2604/P/2009 din 11.12.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 Cod penal, fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal, 8 infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 penal, 3 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal și o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul, la data de 09.09.2009, i-a oferit martorului denunțător suma de 300 de euro pentru înmatricularea unor autovehicule cu acte de proveniență false sau dovezi de achitare a taxei de poluare false, iar la data de 15.09.2009 a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule B două dosare de înmatriculare și i-a dat denunțătorului suma de 500 de euro, după obținerea certificatelor de înmatriculare ale celor două vehicule. De asemenea, inculpatul a folosit o carte de identitate falsă pe numele, având aplicată fotografia sa pentru înființarea unei societăți denumite SRL, al cărei unic acționar este numitul.
Prin încheierea din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, emițându-se nr. 202/UP/25.09.2009, în baza art.143 și art. 148 lit.1și f Cod procedură penală.
Ulterior, s-a prelungit succesiv durata arestării preventive a inculpatului, prin încheierea din 18.11.2009 Tribunalul București - Secția I Penală dispunându-se prelungirea duratei arestării cu 30 de zile, de la 24.11.2009 până la data de 23.12.2009 inclusiv.
Prima instanță a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.143 și art.148 lit.1și lit.f din Codul d e procedură penală, aceste temeiuri menținându-se și în prezent.
Astfel, a constatat prima instanță că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind reținută relevanța următoarelor probe: declarațiile martorilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, interceptate și înregistrate în prezenta cauză, înregistrări de imagini, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesele verbale de percheziții.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit.1și f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a încălcat cu rea-credință obligațiile ce îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar pentru infracțiunile reținute în sarcina sa legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea a mai reținut instanța de fond că privarea de libertate a inculpatului este necesară și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul procesual al cauzei, (neadministrând-se nicio probă în faza cercetării judecătorești, instanța de abia fiind sesizată cu rechizitoriul).
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termenul legal - inculpatul, care prin intermediul apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistența juridică, a solicitat punerea sa în libertate, pe motiv că față de probele administrate, nu rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Procedând în conformitate cu prevederile art. 3001din Codul d e procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpatul, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne în materie și de art. 5 din, în sensul că inculpatul a fost ascultat personal la luarea măsurii, acestuia i s-a asigurat asistență juridică, i s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și atât inculpatul, cât și apărătorul său au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens Curtea observă că Instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.1și f din Codul d e procedură penală, care au constituit temeiul arestării preventive inițiale, dispuse la data de 25 septembrie 2009 - având în vedere că inculpatul a încălcat cu rea-credință obligațiile ce îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar pentru infracțiunile reținute în sarcina sa legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat este acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție care sunt sancționate de legea penală cu închisoare de până la 6 ani, prezintă un grad ridicat de pericol social, iar activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este de natură să creeze puternică stare de temere în rândul membrilor comunității care se supun în mod onest raporturilor de putere impuse de aceasta.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care aceste activități ilicite legate de corupție o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestuia, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
