Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 641/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 641/R/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent fiul lui și ns. la 20 iulie 1966 - în prezent în Penitenciarul Oradea, formulat împotriva încheierii penale din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție asistat de avocat.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către avocatul inculpatului o cerere de lăsare a cauzei la urmă, după care:
Se constată că în cauză nu se prezintă nici un traducător de limbă germană.
Procurorul arată că, chiar dacă apărătorul inculpatului recurent a formulat oi cerere de lăsare a cauzei la urmă, față de lipsa unui traducător solicită amânarea cauzei.
În acest moment al dezbaterii se prezintă apărătorul inculpatului care întrebat fiind de instanță arată că, cunoaște limba germană.
Datorită indisponibilității interpreților de limbă germană și a retragerii de pe listă a celorlalți, instanța îi solicită, cu acordul procurorului și inculpatului recurent, avocatului acestuia să asigure traducerea.
În baza art. 128 Cod procedură penală, inculpatul fiind vorbitor de limbă germană instanța asigură un interpret în persoana d-lui avocat.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent arată că, citind pe scurt motivația Tribunalului Bihor nu a găsit nici un fel de motivare prin care s-a respins cererea. Cauțiunea stabilită are o valoare considerabil respectiv 50.000 lei care, crede că este suficientă și este proporțională cu fapta care se cercetează. Consideră că sunt îndeplinite prev. art. 160 ind. 2 Cod procedură penală pentru liberarea pe cauțiune și anume fapta se încadrează la limitele prevăzute deoarece inculpatul recurent este cercetat pentru tentativă. Nu există nici un pericol concret ca inculpatul să comită alte infracțiuni și nici dovezi că ar zădărnici aflarea adevărului în acest moment. S-au audiat toți martorii oculari, nu ar mai avea pe cine să influențeze. Inculpatul nu a încercat să se sustragă urmăririi, a mers de bunăvoie la Poliție, nu a făcut nici un fel de acte de a se sustrage. Este arestat de 6 luni. Consideră că din probele de la dosar nu se poate încă trage o concluzie, lucrurile sunt încă neclare, urmând să se mai facă și alte cercetări, cercetări care se pot face și cu inculpatul în stare de libertate. Sunt îndeplinite toate condițiile pentru a fi pus inculpatul în libertate, atât din punct de vedere al ansamblului probator cât și din punct de vedere al condițiilor legale. Condițiile prev. de art. 248 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, nu există nici un pericol concret, nu există nici un fel de elemente care să ne ducă la o astfel de concluzie. și simplu din gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat nu putem să tragem o concluzie asupra acesteia, Ci trebuie să mai avem și alte probe acestea nefiind la dosar.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul recurent, atât în ceea ce privește starea de arest cât și cererea de punere în libertate pe cauțiune. Inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav asupra persoanei. Deși nu avem în procedură o definiție a pericolului concret pentru ordinea publică, practica a statuat că acesta în mod concret poate să constea într-o stare de temere care ar trezi celor din jur prin faptul că o persoană care a săvârșit asemenea fapte reprobabile este cercetată în libertate. A săvârșit o infracțiune de pericol deosebit de grav. Dacă se vor lectura declarațiile, se va vedea groaza care străbate inclusiv din modul în care descriu cum au fost urmărite personal de inculpat cu mașina pe câmp. Este inoportun ca inculpatul în această fază procesuală să fie pus în libertate cu atât mai mult, cu cât din analizarea probatoriului care s-a desfășurat până în acest moment, vinovăția lui este dovedită cu privire la tentativa de omor deosebit de grav, ca atare este legal să fie judecat în stare de arest.
Avocatul inculpatului în replică arată că aspectul urmăririi nu este foarte clar, urmează să se facă o expertiză pentru a analiza urmele. Numai unii martori au afirmat acest lucru, iar martorii din apărare au afirmat că s-au evitat acele persoane. Din pozele de la dosar se va vederea diferența de lățime între urmele făcute și cele care ocolesc, iar din declarațiile martorilor rezultă că și martorii care au venit cu mașinile au circulat cu acestea pe câmp. Urmează a se stabili care urme de la cine sunt.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că se va conforma dispozițiilor instanței. Solicită să fie pus în libertate, să participe la judecată liber, să fie cu familia de sărbători. Ca urmare a detenției are probleme de sănătate, a avut incidente medicale care sunt consemnate la dosar. A fost educat creștinește, este catolic, și nu face astfel de lucruri pentru care este cercetat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art.20 raportat la art. 174-176 lit."b" cod penal, constând în aceea că în data de 12.07.2008 în jurul orei 18,30 în zona numită, între localitatea și, în partea a DJ 191 -, pe o, în timp ce fratele său, grănițuia cu un tractor o suprafață de teren, aflându-se la volanul autoturismului de teren marca cu nr. F RG, a trecut în mod intenționat peste, provocându-i fracturi costale și fractura bazinului, totodată lovindu-l și pe numitul, provocându-i și acestuia leziuni corporale.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea nr. 28 din 13 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.37/2008 de către aceeași instanța.
Prin încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2008 Tribunalul Bihor, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a reținut că inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, de asemenea și faptul că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/b Cod procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit. c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și punerea sa în libertate.
În motivare a arătat că, în cauză nu sunt probe care să conducă la concluzia că prezintă pericol pentru ordinea publică sau că ar fi încercat că influențeze pe cineva în sensul influențării procesului. De asemenea arată că măsura arestării preventive a fost luată împotriva sa nelegal și netemeinic neexistând suficiente probe în dosar care să ateste condițiile necesare pentru luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea atacată, prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 2 și art. 385 ind. 14 din codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2008 este justă.
În mod corect Tribunalul Bihora respins cererea de punere în libertate pe cauțiune în actualul stadiu de judecată nu este oportună lăsarea în libertate a inculpatului recurent, motivația primei instanțe fiind la obiect și pertinentă.
Instanța văzând și prevederile art. 160 indice 4 cu referire la art. 160 indice 2 aliniatul 1 și 2 din codul d e procedură penală precum și limitele de pedeapsă de la art. 176 Cod penal, de la 15 la 25 de ani închisoare, constată că cererea de liberare nu este admisibilă, sens în care se cuvine a fi respinsă.
Totodată, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordinea publică este, adevărat că pericolul pentru odinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că cei care concurează la înfăptuirea justiției nu acționează suficient împotriva infracționalității.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii preventive a inculpatului a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 paragraful 1 litera a) ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale respectiv inculpatul a fost arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2008, Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul -.
În baza art. 192 alin. 2 din codul d e procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și ns. la 20 iulie 1966 împotriva încheierii penale din 0 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 17.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 05.01.2009
Red. . .
Tehnored. Gref. M/ 05.01.2009/ 2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Crișan Marinela, Groza Gheorghe
