Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 643
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
-
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere aretare preventivă", promovate de inculpații recurenți, fiul lui și -, născut la data de 3 mai 1956 și, fiul lui și, născut la data de 15 noiembrie 1986, ambii aflați în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales și, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că recursul promovat de cei doi inculpați vizează încheierea de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, procedează la verificarea identității inculpaților recurenți, fiul lui și -, născut la data de 03 mai 1956 și, fiul lui și, născut la data de 15 noiembrie 1986 și, interpelați fiind, declară că își mențin recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurată și, rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Susține apărarea că în mod greșit se reține în rechizitoriul că inculpatul era liderul grupării criminale organizate și fiecare persoană care făcea parte din acest grup avea o activitate specifică. Solicită a se avea în vedere că la filele nr.40 - 41 din rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru 7 persoane, al 8-lea fiind inculpatul care nu a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003. Solicită a se observa că la fiecare referat cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive se motivează faptul că este necesară menținerea stării de arest pentru bunul mers al urmăririi penale și pentru a nu fi influențat vreun martor din acest dosar.
La momentul luării acestei măsuri au fost avute în vedere indicii suficiente, iar pe parcursul cercetării judecătorești această măsură a fost menținută, însă la momentul de față nu se mai impune a fi menținută. Fără a intra în detalii legate de teorie sau jurisprudență, consideră că dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate nu ar prejudicia cu nimic cursul firesc al cauzei, și, chiar dacă este vorba de infracțiuni destul de grave, nu se poate menține arestarea preventivă și a se îngrădi libertatea de mișcare a inculpatului, întrucât, refuză să creadă că acesta, aflat în stare de libertate, ar săvârși alte fapte. Starea normală a oricărei persoane este starea de libertate, arestarea preventivă fiind o măsură de excepție.
Reiterează cererea de admitere a recursului pentru motivele arătate solicitând instanței atunci când se va pronunța să aibă în vedere starea de sănătate a inculpatului, faptul că este căsătorit, că are 9 copii în întreținere, societate pe care o administrează cât și o locuință proprietate personală.
Nu înțelege să formuleze critici cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării perventive.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul, arată că nu se află pentru prima dată în fața Curții de Apel Iași încercând să convingă instanța că acest inculpat trebuie să fie judecat în stare de libertate.
Dacă temeiurile pe care Parchetul le-a invocat la momentul arestării și la fiecare propunere de prelungire a măsurii preventive în cele 6 ( șase) luni poate că ele au existat la momentul respectiv, la acest moment sau modificat sau poate chiar au dispărut. Dacă inițial în sarcina inculpatului s-a reținut traficul de persoane în formă continuată, traficul de minori în formă continuată și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, susține apărarea că situația din rechizitoriu acum este mult diferită față de momentul arestării. În momentul de față în sarcina inculpatului i se reține o singură faptă de proxenetism, traficul de persoane și traficul de minori, acesta fiind scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de constituire la un grup criminal organizat. Susține apărarea că acest recurs este întemeiat și se impune a fi admis.
În acest dosar mai sunt trimise în judecată două persoane pentru fapte mult mai grave decât cele reținute în sarcina inculpatului, trafic de persoane în formă continuată, traficul de minori și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, persoane care sunt judecate în stare de libertate apreciindu-se că faptele pentru care au fost trimise în judecată nu prezintă un grad de pericol pentru societate. În aceste condiții, simplul fapt că inculpatul a fost arestat și i s-a menținut din obișnuință măsura arestării preventive nu poate constitui în acest moment un motiv pentru a mai fi menținută în continuare această măsură. Susține apărarea că în acest moment temeiurile care au stat la baza arestării nu numai că sau modificat ci au dispărut.
Susține apărarea că scopul arestării nu este acela de a transforma prevenția în executare ci de a asigura o bună desfășurare a procesului penal în continuare, proces care s-a desfășurat până în acest moment cu inculpatul în stare de arest fără a exista din partea acestuia nici un fel de ingerințe din partea lui în desfășurarea procesului penal, el înțelegând să colaboreze cu organele de cercetare penală având o atitudine destul de sinceră, recunoscând ceea ce a făcut și ce nu a făcut, se află la primul contact cu legea penală, apreciind că acest inculpat judecat în stare de libertate nu este un pericol concret pentru societate. pentru societate nu rezultă din faptele ce i se rețin în sarcină inculpatului.
Pentru toate aceste motive prezentate pune concluzii de admitere a recursului.
Nu înțelege să formuleze critici cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.143 - 148 Cod procedură penală, cadrul procesual nefiind modificat așa cum s-a susținut de către apărătorii ci doar s-a nuanțat încadrarea juridică. Faptele în esență au fost reținute prin rechizitoriu, ele fiind foarte grave, califică pe cei doi inculpați ca fiind periculoși pentru societate.
Pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
În replică, avocat având cuvântul, susține că sunt dosare în care inculpați trimiși în judecată pentru fapte mult mai grave și cu un număr mult mai mare de acte materiale sunt judecați în stare de libertate și acest inculpat care a încălcat legea penală pentru prima dată nu poate fi lăsat în stare de libertate, pentru cine prezintă pericol.
În replică, reprezentantul Ministerului Public susține că potențialitatea lor de a comite fapte de același gen relevată prin perseverență infracțională și repetabilitatea actelor materiale, practic acești inculpați au avut o profesie determinată de trafica persoane de sex feminin în scopuri sexuale,din punctul său de vedere relevată noțiunea de pericol pentru ordinea publică.
În replică, avocat susține că practic prin susținerea făcută de reprezentantul Ministerului Public își contestă actul cu care a sesizat Tribunalul vorbind de perseverență și profesionalism în ceea cel privește pe inculpatul, este vorba de câte un singur act material la fiecare infracțiune reținută în sarcina lui.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune judecarea sa în stare de libertate pentru a putea să-și formuleze probe în apărare.
Declarând dezbaterile închise, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpatul.
În baza disp. art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpații și, măsură ce a fost menținută conform disp. art. 300 ind.1 alin. 3 Cod procedură penală, măsură ce va fi verificată periodic dar nu mai târziu de 60 zile.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul Iașia fost sesizat prin rechizitoriu la 6 oct. 2007 în dosarul nr. 156/D/P/2007 cu trimiterea în judecată a inculpaților:
, cercetat pentru infracțiunea prev. de art.7 al.1 din Legea 39/2003, art.12 al.1 lit. a din Legea nr.678/2001,cu aplic, art.41 al.2 Cp. art.13 al.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic, art.41 al.2 Cp. și art.33 lit. a Cod procedură penală, reținându-se că probele administrate în cauză oferă suficiente elemente, în accepțiunea art. 143 Cod procedură penală, care să susțină bănuiala legitimă că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați sunt implicați în activități ilicite legate de traficul de persoane și de minori.
Astfel, s-a reținut că, în perioada 2006-2009, inculpații și ar fi inițiat împreună cu inculpatele și constituirea unei grupări criminale organizate la care, ulterior, au aderat, și, gruparea criminala având drept scop racolarea prin frauda și înșelăciune, transportarea, găzduirea numitelor, și Anglica, ultimele două minore, pe care le-au exploatat sexual, acestea întreținând relații contra cost cu diferiți clienți racolați prin intermediul unor anunțuri de mică publicitate. Din aceasta activitate gruparea infracționala a obținut foloase materiale ilicite în suma de 1.860.100 RON.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă cu precădere din natura infracțiunilor reținute în sarcina tuturor inculpaților, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora - prin exploatarea sexuală a unor tinere, dintre care unele minore, din dorința de îmbogățire pe căi facile, dar ilicite, profitând de împrejurarea că victimele proveneau din medii sărace, cu nivel redus de educație și instrucție, de urmările produse și de faptul că cei doi inculpați deși sunt persoane apte de muncă, au ales să nu desfășoare munci licite, ci să ducă o viață parazitară, asigurându-și obținerea de venituri bănești - substanțiale - din exploatarea sexuală a unor tinere cu situații familiare dificile, situații care au favorizat și înlesnit racolarea și exploatarea acestora, dar nu în ultimul rând din rezonanță negativa în societate a comiterii unor infracțiuni de acest gen.
Prin încheierea nr. 76/14.05.2009, dată în dosar -, Tribunalul Iași, în temeiul art. 1491coroborat cu art. 136, art. 143 și art. 148 al. 1 lit. f) Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru infracțiunea prev. de art.7 al.1 din Legea 39/2003, art.12 al.1 lit. a și art. 13 al. 1 din Legea 678/2001 și art.33 lit. a Cod procedură penală, reținându-se că, potrivit art. 681Cod procedură penală, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală ar fi săvârșit faptele incriminate de normele de drept penal român, reținându-se că, în luna aprilie 2009, ar fi aderat și sprijinit grupul infracțional organizat de familia inculpatului și ar fi racolat prin înșelăciune și amenințare pe minora -, pe care a găzduit-o în locuința sa din municipiul C, după care ar fi plasat-o inculpatului să practice prostituția în folosul acestuia.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din însăși contribuția concretă a inculpatului, din vârsta victimei traficate, din metodele folosite de inculpat, respectiv de constrângere și de inducere în eroare, în vederea determinării victimei la practicarea prostituției, din faptul că a tras foloase din urma acestei activități, dar și prin prisma frecvenței sporite de comitere a unor fapte de aceste gen și a impactului deosebit al acestora în rândul societății civile.
Ulterior, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a ambilor inculpați, ultima oară la data de 11.09.2009, prin încheierea cu nr. 114, dată în dosarul nr-, când s-a apreciat că, probatoriile administrate ulterior arestării lor - unele semnificative - au consolidat bănuiala legitimă că inculpații ar fi comis faptele penale grave pentru care s-a început urmărirea penală, iar, pe de altă parte, în speță, lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele probatorii administrate în cauză: a) gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise și amploarea activităților ilicit-penale investigate; b) natura și importanța deosebită a valorilor sociale pretins lezate; c) modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională; d) consecințele grave produse și care s-ar fi putut produce; e) de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celei presupus comise de către inculpați; f) de conduita ulterioară comiterii faptei a inculpaților și de poziția procesuală oscilantă (cel puțin în parte) adoptată de unii dintre aceștia; g) de existența unor date certe în actele și lucrările dosarului din care rezultă încercări de influențare a unora din martori sau părți vătămate de către inculpații-arestați, indirect, precum și de date relative la un risc major de influențare a unora dintre părțile vătămate (unele au declarat clar că se întrucât au fost amenințate, iar inculpații, în special, sunt violenți); h) numărul destul de mare al victimelor și deci al actelor materiale impute inculpaților.
De la acest moment procesual în cauză au fost întocmite noi acte de urmărire penală, respectiv s-au administrat probatorii (a fost audiată partea vătămată - fila 74 vol. I dosar urm. pen. precum și martorii B, -, G, -, - toți clienți care au beneficiat de serviciile sexuale ale victimelor -, și, și s-au efectuat recunoașteri după fotografie - filele 139-236 vol. IV dosar urm. pen.), au fost reaudiați inculpații și - filele 625 și 627 vol. IV dosar urm. pen. a fost prezentat acestor inculpați materialul de urmărire penală, și, în cele din urmă, a fost întocmit rechizitoriul.
Tribunalul Iașia fost sesizat la data de 06.10.2009, prin rechizitoriul dat în dosarul cu nr. 156 D/P/2009, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
a)pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev. de art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că împreună cu inculpatele și, membri ai aceleiași familii, în perioada anilor 2006-2009 au înființat o grupare criminală organizată având drept scop exploatarea sexuală a unui număr de 12 tinere, majore și minore, în vederea obținerii de venituri ilicite;
- art.12 al.1 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 2006-2009, împreună cu alte persoane, prin fraudă sau amenințare și violență a racolat, transportat, găzduit și obligat părțile vătămate, și - să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți clienți racolați prin intermediul unor anunțuri date în cotidianul "Evenimentul", din această activitate obținând venituri ilicite foarte mari;
- art.13 din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal reținându-se în sarcina acestuia că, împreună cu, precum și cu alte persoane, prin fraudă sau amenințare și violență a racolat, transportat, găzduit și obligat, profitând de naivitatea specifică vârstei, părțile vătămate minore, - și - să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți clienți racolați prin intermediul unor anunțuri date în cotidianul "Evenimentul", din această activitate obținând venituri ilicite foarte mari și
- art. 329 Cod penal, reținându-se că, împreună cu inculpata, în perioada lunii august 2007 au înlesnit practicarea prostituției de către numita, aceasta acționând în deplină cunoștință de cauză, din această activitate obținând venituri ilicite.
b) pentru săvârșirea infracțiunilor:
- art.13 din Legea nr. 678/2001, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada 2008-2009 găzduit și transportat partea vătămată -, vânzând-o contra sumei de 2000 euro inculpatului în vederea exploatării sexuale a acesteia, inițial înșelând-o că îi va obține un loc de muncă legal la un salon de masaj în municipiul I;
- art. 329 Cod penal, reținându-se că, în perioada decembrie 2008-mai 2009, înlesnit practicarea prostituției de către numita, aceasta acționând în deplină cunoștință de cauză, din această activitate obținând venituri ilicite;
- art.12 al.1 lit. a din Legea nr.678/2001, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada aprilie-mai 2009, cazat-o pe partea vătămată la o locuință închiriată în municipiul C, promițându-i că o va ajuta să obțină un loc de muncă legal ca manipulator de marfă, în scopul exploatării sexuale a acesteia, obținând din această activitate venituri ilicite.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii de către acesta de infracțiunii prevăzute de art. 7 din legea nr. 38/2003, întrucât acesta nu a avut în mod clar reprezentarea existenței grupului organizat inițiat de către familia, el procedând la racolarea cvasi-întâmplătoare a minorei - și la vinderea ei către inculpații C-tin și.
Potrivit disp. art. 3001al. 1 Cod procedură. penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului (al. 2).
Însă, instanța dispune menținerea arestării preventive a inculpatului atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia (al.3).
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și actul de sesizare al instanței, tribunalul constată că de la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați și până în prezent, în cauză nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și, ulterior, la prelungirea măsurii nu mai există.
Dimpotrivă, se constată că respectivele temeiuri subzistă și în prezent, având în vedere că, în continuare, există motive verosimile de a bănui că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, având în vedere întreg materialul probator administrat până în acest moment procesual, respectiv: declarațiile părților vătămate, -, -, și, procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterii de către persoanele vătămate a persoanelor despre care ele au pretins că le-au exploatat sexual, planșele fotografice întocmite cu ocazia fiecărei recunoașteri, procesul verbal întocmit de către lucrători de poliție la data de 23 martie 2009 cu ocazia intervenirii acestora, la solicitarea persoanei vătămate, pentru aop roteja pe aceasta de acțiunile violente cu care o amenința inculpatul, declarațiile martorilor, -, -, B, -, G, -, și, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate, procesele verbale întocmite de către organele de poliție cu ocazia "monitorizării" acțiunilor ilicite derulate de cei doi inculpați, cupoanele de comandă ridicate de la redacția ziarului "Evenimentul" I, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au fost legal interceptate.
De la momentul ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive față de ambii inculpați a fost reaudiată partea vătămată și audiați martorii B, -, G, -, - toți clienți care au beneficiat de serviciile sexuale ale victimelor, și, și s-au efectuat recunoașteri după fotografie, mijloace probatorii care sunt de natură a întări acuzațiile de trafic de persoane și de minori, precum și de proxenetism, formulate în cauză.
De altfel, inculpatul, pe parcursul audierilor, a recunoscut faptul că a racolat, găzduit și a înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate, negând doar faptul că le-ar fi obligat, maltratat sau lovit.
Și inculpatul a recunoscut parțial implicarea sa, arătând faptul că deși le-a găzduit pe numitele și, nu ar fi înlesnit și practicarea prostituției de către acestea, sumele de bani primite de aceste fete, fiind doar împrumuturi. În ceea ce o privește pe partea vătămată - acesta a precizat doar că a găzduit-o o perioadă limitată de timp, după care a adus-o de la C în I doar pentru aop une în legătură cu numitul, a cărui concubină avea un salon de masa sexual.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică ce ar rezulta din punerea în libertate a fiecărui inculpat, tribunalul constată că de la momentul ultimei prelungiri a măsurii preventive nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că a dispărut acest temei al arestării sau că, cel puțin, s-a modificat.
Așa cum s-a reținut cu ocazia arestării preventive și ulterior a prelungirii măsurii preventive a fiecărui inculpat, pericolul pentru ordinea publică este dovedit în mod concret de aceleași mijloace probatorii care fundamentează și acuzațiile, și este reliefat, în primul rând de gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpați, de modalitățile și împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele (prin inducerea în eroare a victimelor cărora li se promitea ca vor lucra ca barman sau ospătar intr-un bar administrat de, ori într-un salon de masaj sau manipulator marfă în cazul inculpatului, iar apoi prin amenințări, intimidări și acte de violență fizică o parte din părțile vătămate erau exploatate sexual), de consecințele acestor fapte, mai ales asupra părților vătămate minore, dar, nu în ultimul rând, și de rezonanța deosebită în societate a unor astfel de fapte, care sunt de natură a produce o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare și dezaprobare din partea membrilor comunității, precum și un sentiment de insecuritate socială, ce impune o reacție fermă și constantă a autorităților judiciare.
Inculpații prin apărători, au invocat faptul că temeiurile arestării s-au modificat din următoarele considerente:
- s-a dispus în ceea ce-l privește pe inculpatul scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 38/2003
- s-a dispus pentru o parte din învinuiți scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 7 din legea nr. 38/2003, ceea ce înseamnă că, în cazul inculpatul se poate vorbi doar de un grup organizat alcătuit din el și inculpatele și
- urmărirea penală a fost definitivată, au fost audiate toate părțile vătămate și martorii și, astfel, nu mai pot influența ancheta sau vreuna din părți.
Analizând toate aceste susțineri tribunalul constată că sunt neîntemeiate.
Astfel, deși este adevărat că pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 din legea nr. 38/2003, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce-l privește pe inculpatul și pentru un număr 7 învinuiți, și astfel temeiurile arestării referitoare la această infracțiune s-au modificat, tribunalul constată că arestarea inculpaților nu s-a dispus și nu s-a prelungit, în principal, pentru comiterea acestei infracțiuni, care este una de pericol și nu de rezultat, ci pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, precum și pentru proxenetism.
În ceea ce privește finalizarea urmării penale, tribunalul constată că s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpaților nu numai pentru buna desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Potrivit disp. art. 136 al. 1 se poate lua măsura arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, proces care implică și faza cercetării judecătorești.
În ceea ce privește buna desfășurare a cercetării judecătorești, tribunalul constată că există date în cauză, extrase din mijloacele probatorii administrate în cauză (părțile vătămate audiate au arătat modalitățile în care au fost racolate, constrânse fizic, psihic și/sau economic la practicarea prostituției o perioadă mare de timp, influența inculpaților lăsați în libertate asupra comportamentului procesual al acestor părți vătămate fiind astfel, de necontestat), că ar putea fi afectată de lăsarea în libertate a inculpaților și.
Pentru toate aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale, și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de liberate a inculpaților și, tribunalul constată că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza disp. art. 3001al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea acesteia.
Măsura arestării preventive va fi verificată periodic, în cazul fiecărui inculpat, în conf. cu disp. art. 160 Cod procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Cum, nu s-au modificat, în mod substanțial, nici unul dintre temeiurile ce au stat la baza luării și, ulterior, a prelungiri măsurii arestării preventive a inculpatului, și având în vedere și motivele expuse pe larg mai sus, se va dispune și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de acest inculpat, ca fiind neîntemeiată.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații și.
Prin apărător, inculpatul a susținut că pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, prin rechizitoriu au fost scoase de sub urmărire penală alte 7-8 persoane, situație în care încadrarea juridică nu mai subzistă; inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care ar fi lăsat în libertate, are familia compusă din 9 copii, o societate comercială pe care o administrează și locuință proprietate personală.
Inculpatul, prin avocatul angajat, a arătat că arestarea s-a dispus pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și minori în formă continuată, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni și proxenetism iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune de proxenetism, trafic de persoane și trafic de minori, fiind scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup criminal organizat.
Apreciază inculpatul că temeiurile arestării s-au modificat sau dispărut astfel că starea de arest preventiv nu se mai impune.
Ambii inculpați au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Dispozițiile articolului 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală obligă instanța ca după înregistrarea dosarului, în cazul în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, să procedeze din oficiu la verificarea legalității și temeinicia arestării preventive.
În condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate se procedează la revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În cauză inculpații au invocat faptul că temeiurile inițiale s-au modificat în sensul că prin actul de sesizare - în cazul inculpatului - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru o infracțiune și că ambii inculpați nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării lor în libertate.
C dintâi aspect nu este de natură a concluziona că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii au încetat spre a se dispune revocarea măsurii.
Prin actul de sesizare al instanței, s-a dispus scoaterea de sub urmărire a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003 cu motivația că acesta nu a avut în mod clar reprezentarea existenței grupului organizat inițiat de către familia și că a procedat la racolarea întâmplătoare a minorei - și la vinderea ei către inculpații cât și.
Arestarea preventivă s-a dispus, în principal, pentru infracțiunea de trafic de persoane, art. 12 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 678/2001; trafic de minori - art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 - pentru ca ulterior prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de "proxenetism" prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În ceea ce privește temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive pentru inculpatul, s-a reținut în mod corect că acestea subzistă pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina lui, condiții care între timp nu s-au schimbat, iar faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt aceleași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența altor infracțiuni.
Critica vizând încadrarea juridică - respectiv inexistența infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003 nu poate fi examinată în această fază procesuală, fiind de atributul exclusiv al instanței fondului care raportat probatoriului ce se va administra în faza cercetării judecătorești să procedeze contrar normelor procesual penale.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor.
Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și de însuși pericolul social al infracțiunilor bănuit a fi comise, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, neputând fi avute în vedere numai date legate de persoana inculpaților după cum s-a susținut în criticile formulate.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" astfel că măsura menținerii stării de arest este conformă scopului instituit prin art. 5 din CEDO.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile declarate de inculpații și se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și deținuți în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți
