Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENAL Nr. 644
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect menținere arestare preventivă", promovate de inculpații recurenți, fiul lui G și, născut la data de 9 martie 1991 și -, fiul lui și -, născut la data de 02 august 1990, ambii aflați în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat și, asistat de avocat ( ambii apărători fiind desemnați din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este primul termen de judecată, că recursul promovat de cei doi inculpați vizează încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, procedează la verificarea identității inculpaților recurenți, fiul lui G și, născut la data de 9 martie 1992 și -, fiul lui și -, născut la data de 02 august 1990 și, interpelații fiind, cei doi inculpați declară că își mențin recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, această măsură poate fi înlocuită cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut că a lovit partea vătămată, dar nu când aceasta era căzută la pământ așa cum se reține în rechizitoriu, că lăsat în libertate ar putea să-și facă apărările, că nu există posibilitatea de a influența partea vătămată sau martorii.Apreciază apărarea că perioada petrecută după gratii la o vârstă atât de fragedă îi este suficientă pentru al determina ca în viitor să mai comită asemenea fapte. Oficiul neachitat.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurată și, rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministrului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați ca fiind nefondate, urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Susține procurorul că temeiurile care au impus arestarea preventivă a celor doi inculpați subzistă și în momentul de față, impunând în continuare privarea lor de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, și regretă fapta comisă.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate angajându-se că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în baza disp. art. 160 raportat la art. 300 ind.1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații -, -, și -.
În baza disp. art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpați.
Față de inculpatul - măsura a fost menținută în temeiul disp. art. 300 ind. 1 alin. 3 cu referire la art. 160 ind. "h" alin. 3 Cod procedură penală.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, au fost respinse cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1197/P/2009 din 12 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat la această instanță sub nr. 7324/99/12.10.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 08.09.1987 în comuna, județul I, CNP -;, fiul lui G și, născut la data de 09.03.1991 în I, județul I, CNP -;, minor, fiul lui și, născut la data de 26.10.1991 în comuna, județul I;, fiul lui și -, născut la data de 02.08.1990 în I, județul I, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 29.01.1986 în I, județul I, CNP -, cu toții aflați în Arestul IPJ I, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, în forma co-autoratului, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) Cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 25/26.07.2009, după ce au ieșit de la discoteca organizată la căminul cultural din satul și comuna, județul I, au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, în vârstă de 18 ani, din satul -, comuna Șcheia, județul I, căreia i-au produs astfel leziuni deosebit de grave: un hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral și șoc hipovolemic, sindrom confuzional post-traumatic, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în primejdie. S-a subliniat că toți inculpații au acționat simultan, exercitând acte de violență asupra victimei, astfel încât acțiunea fiecăruia s-a completat cu acțiunea celorlalți, existând un deplin acord subiectiv, iar acțiunile lor reunite au anihilat total puterea de apărare a victimei, determinând producerea leziunilor grave; faptul că unul sau altul dintre inculpați a avut o contribuție mai mare în exercitarea violențelor, este lipsit de relevanță sub aspectul calității de coautor al fiecăruia.
Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 114/28.07.2009 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin încheierea penală nr. 128/31.07.2009 a Curții de Apel Iași, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor pe o durată de 19 zile, începând cu data de 29.07.2009 și până la data de 16.08.2009, respectiv pe o durată de 20 de zile în cazul inculpaților majori, și, din data de 29.07.2009 la data de 17.08.2009.
Măsura preventivă a fost prelungită succesiv de Tribunalul Iași, prin încheierea penală nr. 128/14.08.2009, pentru 19 zile (din 18.08.2009 la 05.09.2009), în cazul inculpaților majori și pentru 20 de zile în cazul inculpatului minor (din 17.08.2009 la 05.09.2009); prin încheierea penală nr. 135/28.08.2009 pentru o durată de 20 de zile, din 06.09.2009 la 25.09.2009, pentru toți inculpații; prin încheierea penală nr. 155/23.09.2009 pentru o durată de 20 de zile, calculată din data de 26.09.2009, pentru toți inculpații, măsura urmând să expire în data de 15.10.2009.
Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 160 raportate la art. 3001alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, și cu observarea prevederilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală în cazul inculpatului minor, tribunalul constată că temeiurile care au stat la baza luării și apoi a prelungirii măsurii preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Instanța constată că, de la luarea măsurii arestării preventive, nu au apărut date noi, de natură a oferi o altă perspectivă asupra temeiurilor de fapt și de drept, în înțelesul art. 136, art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, care au determinat detenția temporară a inculpaților. Dimpotrivă, elementele de fapt existente la momentul luării măsurii preventive au fost suplimentate cu noi acte de urmărire penală (confruntări, expertiză serologică etc.), ce au permis detalierea, rafinarea și fundamentarea acuzațiilor inițiale prin întocmirea rechizitoriului. În plus, toți inculpații, cu excepția inculpatului, prealabil trimiterii în judecată, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, și-au asumat o poziție procesuală de recunoaștere și regretare a faptelor. Legat de contribuția inculpatului, tribunalul constată că, independent de refuzul acestuia de a-și recunoaște implicarea în evenimentele violente petrecute în comuna în noaptea de 25/26.07.2009, probele deja administrate în cauză (declarațiile părților vătămate, ale co-inculpaților, expertiza serologică) furnizează suficiente indicii care să îl plaseze alături de ceilalți inculpați, la locul și momentul exercitării violențelor împotriva părții vătămate.
Cât despre pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate, instanța apreciază că acesta este unul cert și actual, rezultând din însăși gravitatea deosebită a faptelor de care sunt suspectați. Se poate considera că, lăsarea în libertate a inculpaților, bănuiți ca autori ai unor fapte atât de grave, precum încercarea de suprimare a vieții unui alt tânăr, prin lovirea cu pumnii și picioarele chiar când se afla căzut la pământ, ar recrea starea de pericol eliminată prin hotărârea de luare a măsurii preventive, în înfrângerea scopurilor urmărite prin art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Se are în vedere și faptul că leziunile descrise în cuprinsul expertizei medico-legale a victimei denotă cu obiectivitate că asupra părții vătămate s-a acționat cu o brutalitate excesivă, iar rezultatul vătămător s-a putut produce pe fondul unor lovituri deosebit de puternice, aplicate în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale corpului. Se poate conchide că, în ipoteza lăsării în libertate, în acest moment procesual, prin revenirea în mediul din care au fost extrași prin luarea măsurii preventive, s-ar re-activa riscul de tulburare a ordinii publice eliminat prin decizia de arestare.
Revenind la scopul generic al măsurii preventive, care trebuie privit și în lumina principiului de bază stipulat în art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul apreciază că măsura preventivă se impune a fi menținută din rațiuni de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal. Astfel, menținerea inculpaților în stare de arest la dispoziția instanței va contribui la asigurarea unei maxime celerități a judecății și va permite efectuarea în bune condiții a actelor de cercetare judecătorească ce implică prezența obligatorie a inculpaților.
Cu privire la durata privării de libertate, tribunalul observă că simpla trecere a unei perioade relativ scurte de timp (mai puțin de trei luni de zile) nu este de natură să diminueze rezonanța asupra gradului de pericol public a faptelor deduse judecății, despre care se poate presupune că au fost comise de către cei inculpați.
Tribunalul apreciază că, raportat la natura și complexitatea cauzei, derivând din numărul mare al inculpaților și al actelor materiale subsumate faptei penale cercetate, valoarea deosebită ocrotită de legea penală (dreptul la viață, ocrotit inclusiv de Art. 1 CEDO), bănuit a fi fost lezată prin acțiunile imputate inculpaților, se impune menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Cu privire la apărările bazate pe conduita sinceră și cooperantă instanța arată că pozițiile procesuale vor fi apreciate la dezlegarea fondului, fără a putea avea o înrâurire aparte pe tărâmul măsurilor preventive. Nici alegațiile în legătură cu situația familială a inculpaților, deocamdată fără acoperire explicită în actele dosarului, nu pot prevala asupra comandamentelor de ordine publică, mai sus arătate, ce impun cu necesitate menținerea în continuare a măsurii arestării preventive. Cât despre solicitările de evaluare a contribuțiilor avute în concret de fiecare dintre inculpați la producerea rezultatului vătămător, tribunalul consideră că aceste aspecte sunt încă premature, de vreme ce țin de esența actelor de cercetare judecătorească și de aflare a adevărului în lumina probelor administrate în cauză. Important în planul măsurilor preventive este că, în acest moment al procedurilor, percepția asupra evenimentelor violente ce fac obiectul judecății de față este aceea că toți cei cinci inculpați par să fi acționat solidar, sub imperiul unei coeziuni morale și materiale. Această împrejurare exclude deocamdată orice aprecieri individuale legate de fondul cauzei și de gradul concret de implicare a fiecărui presupus agresor la primejduirea vieții victimei.
Față de cele ce preced, luând act în cuprinsul art. 3001alin.1 Cod procedură penală, că măsura arestării preventive este legală și deopotrivă temeinică, instanța va dispune în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților, urmând ca în cazul inculpatului minor verificarea de legalitate și temeinicie a măsurii preventive să fie făcută în cel mult 40 de zile, conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, vor fi respinse cererile inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Trebuie adăugat doar că eliberarea inculpaților în acest stadiu al procesului, datorită ansamblului circumstanțelor cauzei prezentate de parchet și necontestate de către inculpați, prezintă un grad ridicat de pericol de tulburare a ordinii de drept în comunitățile rurale restrânse din care fac parte acuzații și partea vătămată, deopotrivă cu familiile și apropiații acestora. În plus, instanța este lipsită de elemente palpabile și relevante care să îi permită concluzia că obligațiile complementare, subsumate măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea, ar fi în măsură să oferă suficiente garanții asupra bunei desfășurări a judecății.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații și - care au solicitat înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea având în vedere comportamentul sincer al acestora, lipsa antecedentelor penale cât și contribuția în calitatea lor de autori la săvârșirea faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost menținută măsura nu mai subzistă și alte temeiuri noi nu sunt.
Pe de altă parte, infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată (tentativă la omor calificat - art. 20 raportat la art. 174,175 lit. "i" Cod penal) este aceeași pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării neschimbându-se elementele constitutive pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acesteia este același.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" astfel că măsura menținerii arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin art. 5 al convenției.
Criticile formulate în recurs, dar examinate și de instanța fondului privind comportamentul, conduita procesuală a inculpaților, cât și inexistența antecedentelor penale, vor constitui temei al verificărilor cu prilejul judecății fondului cauzei.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile declarate de inculpații și - vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți
