Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE Nr. 647

Ședința publică de la 19 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 3: Ion Dincă

GREFIER: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.76/CC/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.

Procedura îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea primei instanțe este temeinică și legală, existând probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea instanței soluția.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 76/CC din 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 1491alin.10 p Cod Penal s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și în consecință s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, respectiv din data de 16.06.2008 până la 14.07.2008.

Prima instanță a reținut că prin ordonanța din 16.06.2008,Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și port ilegal de cuțit, prev. de art 20 p, raportat la art. 174, 175 lit.i p, și art. 1/1 pct.1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit.b p, fapta constând în aceea că în noaptea de 15/16.06.2008, în loc public, inculpatul a agresat partea vătămată, lovindu-l în zona toracelui, cauzându-i leziuni care necesită 65 zile de îngrijiri medicale, punând în pericol viața victimei.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. S-a mai constatat că pentru infracțiunile de care inculpatul este acuzat, pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și având în vedere modalitatea în care a acționat inculpatul, în loc public, atacând partea vătămată cu un cuțit, într-o zonă vitală, s-a apreciat că cercetarea inculpatului în stare de libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii penale nr. 76/CC/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.06.2008.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă la omor calificat și port ilegal de armă.

În cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.

Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.76/CC/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.76/CC/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 19 Iunie 2008.

Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,

aflat în

Președinte secție

Grefier

Red.AN/20.06.2008

Tehnored AJ/23.06.2008

Prima instanță: Trib.- T -

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Timisoara