Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 648/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații - și în stare de arest din penitenciarul Aiud asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata celor doi inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii Tribunalului Sibiu și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea ei cu oricare altă măsură.
Solicită a se observa că în cauză termenul rezonabil prevăzut de CEDO a fost depășit, lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu ar periclita judecata în cursul procesului penal.
Cu privire la inculpatul - solicită a se reține că acesta este singurul întreținător al familiei sale.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații - și ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală. În mod corect instanța a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați, care au fost condamnați la pedepse de 2 și respectiv 3 ani închisoare, în cauză fiind incidente dispozițiile paragrafului 5 CEDO.
Având ultimul cuvânt, inculpatul - solicită admiterea recursului, judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și garantarea dispozițiilor art. 23 din Constituția României.
Având ultimul cuvânt, inculpatul e solicită a fi pus în libertate arătând că a recunoscut săvârșirea faptei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Din actele și lucrările aflate la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- din data de 21.10.2009 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui - și, născut la data de 11.12.1979 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M, nr. 418, jud. Sibiu, CNP -, (mandat arestare preventivă nr. 1/23.02.2009 emis de Judecătoria S în dosar nr-);
-, fiul lui și, născut la data de 5.06.1977 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M, nr. 418, jud. Sibiu, CNP -, (mandat arestare preventivă nr. 2/23.02.2009 emis de Judecătoria S în dosar nr-);
-, fiul lui și, născut la data de 23.09.1981 în loc. M, jud. Sibiu, domiciliat în loc. M,-, jud. Sibiu, CNP -, preventivă nr. 3/23.02.2009 emis de Judecătoria S în dosar nr-).
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul -, precum și cererile de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpați, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, instanța a apreciat că și cerința pericolului concret pentru ordinea publică - pretinsă de art. 148 lit. f C.P.P.- este întrunită în cauză și aceasta luând în considerare modul și împrejurările prezumate de comitere a faptelor (pe timp de noapte, sub influența băuturilor alcoolice, cu violență, de trei persoane împreună, înarmați cu bâte, de fier), de natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise (împotriva unor reprezentanți ai autorității statului), urmările cauzate victimelor, persoanele inculpaților (de ex. inculpatul a fost condamnat tot pentru fapte comise cu violență, contra persoanei).
De asemenea, tribunalul a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și față de complexitatea cauzei, de probatoriul ce se va administra în dosar la cererile inculpaților (cereri formulate doar în faza apelului) și având în vedere totodată că de la data arestării inculpaților și până în prezent termenul rezonabil al arestării nu a fost depășit - iar aceasta prin raportare la persistența motivelor de a-i bănui pe inculpați că au comis faptele pentru care sunt cercetați, la gravitatea faptelor și pedepsele pe care le riscă inculpații ( astfel cum s-a evidențiat de judecătorii europeni în cauza Tomasi contra Franței), la necesitatea administrării unei probațiuni complete în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Împrejurările de ordin familial sau personal invocate de inculpați nu pot fi analizate la acest moment, din perspectiva art. 300/2
C.P.P.În plus, s-a reținut, față de dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că măsura lipsirii de libertate este legală arunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțate de către un tribunal competent.
Față de soluția de condamnare, chiar nedefinitivă, avându-se în vedere că până la acest moment nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 rap. la art. 160b C.P.P. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de cei trei inculpați.
În raport de prevederile art. 139.C.P.P. tribunalul a apreciat că nici cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu pot fi primite iar aceasta având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, aceste temeiuri nu s-au modificat și nici măsura arestării inculpaților nu a fost luată cu încălcarea prevederilor legale.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații - și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor inculpații - și au criticat încheierea atacată, susținând lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil prevăzut de CEDO a fost depășit.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurenți, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursurile sunt nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv faptele pentru care au fost trimiși inculpații în judecată fiind infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat, atât de împrejurările în care se susține că s-ar fi comis fapta - noaptea, de către mai multe persoane înarmate cu și de fier, asupra unor polițiști comunitari aflați în timpul serviciului - cât și de urmările produse prin aceasta, respectiv leziunile cauzate prin violență părților vătămate.
Susținerea inculpaților, în sensul că a fost depășit termenul rezonabil al privării preventive de libertate nu este întemeiată. Termenul rezonabil al detenției preventive se apreciază raportat la complexitatea cauzei, ori prezenta cauză are o natură complexă având în vedere că sunt trimiși în judecată trei inculpați învinuiți de săvârșirea de infracțiuni împotriva a două părți vătămate.
Din perspectiva CEDO, existența unei hotărâri de condamnare nedefinitivă, pronunțate de un tribunal independent, constituie un temei justificat pentru detenția inculpatului.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, legal și temeinic Tribunalul Sibiua menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și împotriva încheierii penale din 21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 180 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. ȘF
Dact. SL/2 ex./28.10.2009
A și
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
