Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 652/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 652/
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații (fiica lui și, născută la 20.03.1961 în comuna Județul V, CNP -, domiciliată în G,-, -. 3 ) și G (fiul lui și, născut la data de 15.06.1973 în mun. P, jud. P, CNP -, domiciliat în G,-, -. 3) în prezentdeținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 30.10.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns recurenții - inculpați și G, în stare de arest, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat precizează că o asistă și pe inculpata, în substituirea domnului avocat.
Inculpata este de acord să fie apărată la acest termen de domnul avocat, dat fiind faptul că domnul avocat este în campanie electorală.
Întrebați fiind recurenții precizează că își mențin recursurile formulate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat învederează că cei doi inculpați sunt practic soți, fiind împreună de peste 15 ani și acesta este de fapt motivul principal care a dus la arestarea lor în urmă cu mai bine de 1 an de zile, septembrie 2007, pretinzându-se că ei s-ar fi asociat la un grup infracțional organizat și, ca grupul să fie cât mai compact, au fost trimiși în judecată și alți doi fii ai inculpatei, care figurează în această cauză ca și inculpați.
Arată că în mai mult de un an de zile de arest preventiv instanța de judecată n-a fost în stare să administreze probatorii suplimentare care să evidențieze participarea inculpaților în mod nemijlocit la săvârșirea infracțiunilor.
Ei sunt arestați preventiv pentru fapte de autorat, de asociere, de organizare unui grup infracțional și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată cu consecințe deosebit de grave constând în aceea că ar fi înșelat încrederea mai multor parteneri de afaceri prin emiterea de file CEC fără acoperire și prin prejudicierea acestora.
Ori, s-a stabilit, încă de la urmărirea penală și s-a confirmat și în instanță, că cei doi inculpați nu au fost implicați în negocierea cu părțile vătămate, n-au semnat instrumente de plată și nu s-a făcut dovada că s-ar fi ocupat de valorificarea mărfii. Probele existente, și care constau în transcrieri ale înregistrărilor convorbirilor telefonice, nu evidențiază discuții care să pună clar în lumină implicarea lor în comiterea acestei fapte.
Pe de altă parte, în măsura în care organele de urmărire penală monitorizau activitatea lor, le interceptau și le înregistrau convorbirile telefonice, aveau cunoștință de acte infracționale în curs de derulare, este nefiresc cum întreaga activitate infracțională fost lăsată să se desfășoare, marfa să fie ridicată, să fie valorificată, să dispară și să nu se recupereze măcar un leu din prejudiciu.
Cu alte cuvinte s- lăsat să se deruleze toată activitatea, au fost lăsați să plece, să fugă cele două persoane care erau administratore ale societății prin care s-a derulat activitatea comercială. și sunt fugiți cu acordul evident al organelor de urmărire penală, cel puțin acord tacit, fiindcă au fost aduși, au fost audiați și nu s-a luat față de ei nici o măsură preventivă.
Pentru cei doi inculpați de față, de la data arestării, se menține arestarea preventivă pe considerentul că cei doi prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu s-ar fi împlinit un termen rezonabil al arestării preventive.
Arată că, dacă 14 luni nu au semnificația unui termen rezonabil, în condițiile în care sunt arestați, iar persoanele care au semnat filele CEC și care au ridicat marfa au fost lăsate să plece și nici măcar nu au avut bunul simț să vină ca martori în fața instanței de judecată când au fost citați, este evident că se poate vorbi de o inechitate în această cauză.
Solicită să se efectueze un act de echitate și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, cu măsura de a nu părăsi localitatea. Este o măsură preventivă extrem de restrictivă, foarte eficientă pentru atingerea scopului penal.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și punerea lor în libertate.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de cei doi inculpați sunt nefondate. Menținerea arestării preventive se face verificând dacă subzistă temeiurile arestării preventive. Față de faptul că cercetarea judecătorească este realizată fără să intervină alte elemente care să ducă la modificarea temeiurilor arestării preventive, consideră că nu este de natură să ducă la înlocuirea măsurii arestării preventive și corect a procedat instanța reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f p Cod Penal, față de numărul de acte materiale comise, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, forma continuată de săvârșire și urmarea produsă și de altfel, dosarul nu a rămas în pronunțare datorită lipsei apărătorului ales.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta, arată că doamna procuror are dreptate când spune că nu s-a schimbat nimic, pentru că nu avea ce să se schimbe. Din probele din dosar rezultă că și sunt autorii. Dacă mulți dintre cei, care la urmărirea penală i-au indicat din planșele foto pe unul dintre ei, în fața instanței, au negat și au spus că au fost "ajutați" de anchetatori să-i indice. Din moment ce autorii și sunt liberi și ea este arestată, împreună cu toată familia, atunci se pune întrebarea dacă are parte de un proces corect. De la început nu a existat nici o probă, decât presupuneri, indicii, dar nu se vorbește de o probă certă. Arată că suntem în Uniunea Europeană și nu se mai fac arestări la comandă și că de 8 ani este infractorul de serviciu al Poliției G, fiind scoasă în fața comunității, iar acum cercetările s-au extins și asupra familiei sale. Consideră că nu este dreptate și că nu suntem în "drept penal inchizitorial" când patronul este crezut înaintea "iobagului". Se consideră nevinovată și solicită să fie pedepsiți cei vinovați.
Recurentul G arată că de un an și 3 luni de zile sunt arestați și au fost audiați peste 50 de martori. La fiecare ședință se face referire la art. 143.C.P.P. că subzistă.sau că se presupune. De un an și 3 luni de zile stă la pușcărie doar pentru că sunt presupuneri. Arată că este bolnav de diabet și nu e corect ca și să fie liberi și ei să stea la pușcărie. Consideră că nu reprezintă un pericol.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 1.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160balin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, menținerea aretării preventive a inculpaților ,G și B.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, G și B.
În dezvoltarea motivelor de recurs apărătorii aleși ai inculpaților au susținut că probele administrate în cauză nu fac dovada vinovăției lor și că înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate fără exista o autorizație emisă în condiții legale, astfel că ele nu pot fi folosite ca mijloace de probă.
Inculpații au invocat și susținut că măsura arestării preventive a depășit o durată rezonabilă și că se impune revocarea acestei măsuri sau înlocuirea ei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, au susținut că adevărații autori ai infracțiunilor sunt și, care au fost lăsați în libertate, astfel că nu se impune nici în cazul lor menținerea măsurii arestării preventive,
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpații, G și B au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul cu nr. 11/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-T, Biroul Teritorial Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal precum și a dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal în cazul inculpatei.
În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, împreună cu, au constituit un grup infracțional organizat, grup la care au aderat și alte persoane și, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de achiziționare de mărfuri, prin folosire de nume și calități mincinoase și folosire de file CEC fără acoperire, au indus în eroare pe reprezentanții legali ai unui număr de 13 societăți comerciale, cauzându-le un prejudiciu total de 693.112,90 lei.
Împotriva inculpaților s-a luat în cursul măririi penale măsura arestării preventive în temeiul art. 143 și 148 lit. f Cod proc. Penală, reținându-se că din probele administrate în cauză, rezultă indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că pentru ambele infracțiuni pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și că, datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, a numărului mare de acte materiale, a valorii mari a prejudiciului cauzat dar și a sentimentului de neîncredere pe care astfel de fapte îl creează asupra persoanelor care desfășoară activități comerciale, lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând cauza, Curtea constată că se mențin indiciile temeinice care confirmă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată,aceste indicii rezultând nu numai din interceptarea convorbirilor telefonice -așa cum se susține în motivele de recurs -ci și din alte probe administrate până în acest moment, respectiv: declarațiile date de reprezentanții legali ai societăților comerciale prejudiciate, copiile facturilor emise de aceste societăți,copiile filelor CEC emise de SC SRL și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, martorii audiați în cursul cercetării judecătorești nu au relatat aspecte care să conducă la reținerea altei situații de fapt, de cât cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Cât privește apărarea inculpaților, în sensul că interceptarea convorbirilor telefonice a fost efectuată fără a exista o autorizație emisă în condiții legale, aceasta este o chestiune care nu poate fi examinată în prezentul recurs, deoarece competența de a se pronunța asupra legalității probelor revine instanței investită cu soluționarea fondului cauzei.
Nu se poate reține că numiții și sunt principalii autori ai infracțiunilor și principalii beneficiari ai sumelor de bani obținute din vânzarea mărfurilor, atâta timp cât din probele administrate în cauză, rezultă că aceștia au acționat ca angajați ai SC SRL G, sub conducerea și coordonarea inculpaților și G.
De asemenea, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, care presupune efectuarea unei ample activități, de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că nu poate fi primită favorabil critica formulată de inculpați, în sensul că măsura arestării preventive ar fi depășit o durată rezonabilă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu deplina respectare a dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și impun în continuarea privarea de libertate, în mod corect prima instanță, având în vedere dispozițiile art.3002în referire la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.38515pct. 1 lit. Cod procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiica lui și, născută la 20.03.1961 în comuna Județul V, CNP -, domiciliată în G,-, -. 3 ) și G (fiul lui și, născut la data de 15.06.1973 în mun. P, jud. P, CNP -, domiciliat în G,-, -. 3) în prezentdeținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 30.10.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații și G la câte 100 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./17.11.2008
Tehnored.T:/2 ex./17.11.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
