Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 654/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.654/R/2009
Ședința publică din 23 OCTOMBRIE 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice președinte secție penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE este reprezentat prin procuror
, din cadrul Serviciul Teritorial Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înala C de Casație și Justiție- Serviciul Teritorial Cluj, împotriva Încheierii penale din data de 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, detinut in Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, av., din Baroul Brașov, inculpatul, aflat în stare de arest, detinut in Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj și inculpatul, aflat în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar. Se prezintă de asemenea, apărătoarea desemnată din oficiu pe seama inculpatului, avocat, din cadrul Baroului C, cu împuternicirea avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului, învederează instanței că, președinta de azi, a completului de judecata, a participat si la soluționarea dosarului nr-, în care Curtea de Apel Cluja pronunțat decizia penala nr. 531/R/2009, dosar cu același obiect ca și cel supus judecății în ședința de azi. Lasă la aprecierea instanei dacă acest aspect poate fi considerat motiv de incompatibilitate, însă întrebat fiind, declară că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a președintelui completului de judecată.
Apărătoarele inculpaților si, arată că nu doresc sa formuleze cereri de recuzare a președintei completului de judecată.
Președintele instanței învederează apărătorilor inculpaților că aspectul invocat nu constituie motiv de abtinere, in cauza fiind de respectat dispozițiile recursului în interesul legii privind compatibilitatea judecătorului de a soluționa recursul inculpatului având același obiect, ca la un termen anterior, în spetă, recurs impotriva încheierii de liberare provizorie sub control judiciar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Cluj, la data de 20 octombrie 2009 și rejudecând cauza, a se dispune, în conformitate cu dispozițiile art.3002rap.la art.160 pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, care au fost trimiși în judecată pentru comiterea infractiunilor de detinere si trafic de droguri de M risc. Tribunalul Cluj, la data de 20 octombrie 2009, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării inculpatilor de a nu părăsi localitatea, apreciind că în cauză s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică diminuându-se prin faptul că inculpații au avut o atitudine sinceră și că sunt incidente dispozițiile art.16 din Legea 143/2000. Probele administrate în cauză în faza de cercetare judecătorească confirmă existența indiciilor temeinice că inculpatii au comis infractiunile pentru care au fost trimiși in judecată. Raportat la gravitatea si natura infractiunilor, modalitatea de comitere, felul în care inculpații au ințeles să procure drogurile de M risc sunt aspecte care întăresc convingerea că pericolul concret pentru ordinea publică pe care persoana inculpaților l-ar prezenta odata cu punerea în libertate, subzista în continuare.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că în sustinerea recursului, procurorul a mentionat că de la momentul arestarii, nu s-a schimbat nimic si că persoana inculpaților prezintă în continuare un pericol pentru ordinea publică, însă aceste sustineri sunt contrazise de probele dosarului. Solicita a se avea în vedere că de la data arestării inculpatului, 23 martie 2009, în cauză au fost administrate probe, inculpații au fost audiati și la termenul din 20 octombrie s-a luat declaratia martorului, care a arătat că a fost în casă când s-au porționat drogurile, inculpatul a plecat la B, martorul impreună cu inculpatul fiind cei care s-au ocupat de vânzarea drogurilor si încasarea contravalorii acestora. In aceste conditii, apreciază că nu se mai poate vorbi de existența vreunui pericol pentru ordinea publică pe care persoana inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică. Dimpotrivă, arată că fata de martorul se poate discuta despre acest pericol, cu atât mai mult cu cât acesta se află în stare de libertate. In niciun caz nu se doreste transpunerea vinovăției inculpatului către o alta persoană, insă așa cum a arătat mai sus, consideră că de la data arestării, în dosar au intervenit schimbări majore, modificându-se structura infracțiunii. Inculpatul este o persoană tânără si faptele sale sunt mai mult consecința anturajului si a teribilismului vârstei. Starea de arest preventiv de 7 luni, constituie deja un termen rezonabil de lipsire de libertate, termen în care inculpatul a putut să reflecteze îndeajuns asupra consecințelor activității sale, astfel încât solicită a se avea in vedere si dispozitiile art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Apărătorul inculpatului, in baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc.penală, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale pronuntată de Tribunalul Cluj. Instanta de fond a apreciat că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, înlocuind aceasta masura cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. Nu contesta subzistența prevederilor art. 143 Cod proc.penală însă de la data arestarii, incupatul a recunoscut comiterea infractiunii, a colaborat cu organele de urmărire penală si, nu în ultimul rând, persoana inculpatului nu poate fi încadrată in profilul tipic al traficantului de droduri.Temeiurile arestării s-au schimbat cu privire la art.148 lit.f pr.pen. Nu exista date la dosar că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică; cele 7 luni petrecute în stare de arest preventiv au fost suficiente pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor comise. Solicita a se avea in vedere si declarația martorului din data de 20 octombrie 2009, declaratie care schimbă cursul infractiunii si pune semne de întrebare legat de persoana inculpatului si gradu de participare la comiterea infractiunii.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanta de fond a argumentat juridic corect încheierea penală atacată cu recurs si a dat eficiență acestei etape procedurale. Raportat la data la care s-a luat măsura arestului preventiv, demersurile efectuate în cauza până la această dată, atitudinea inculpatului si persoana acestuia, apreciază că durata arestului preventiv se apropie de termenul rezonabil, în concordanță cu prevederile art. 5 paragrafu 3 din CEDO. Solicita a se avea în vedere declaratia martorului de la termenul din 20 octombrie 2009 si atitudinea sincera de care înculpatul a dat dovada, si faptul că acesta beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr. 143/2000.Inculpatul este o persoană tănârâ si odata lăsat in libertate doreste să demonstreze că se poate reintegra in societate, să muncească si să devină chiar un militant impotriva consumului si vânzării de droguri. La dosarul cauzei nu exista indicii temeinice că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, nici că ar încerca influențarea martorilor. Achiesează concluziilor formulate anterior de ceilalți avocați, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și dorește să fie pus în libertate pentru a-și continua studiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, pentru a-și continua studiile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate și că nu va influența martorii. Totodata arata ca doreste să-și continue studiile
CURTEA
Prin încheierea penală din 20.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.139 alin.1 pr.pen. raportat la art.145 pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și -, născut la data de 21.12.1985 în municipiul B, jud. B, de cetățenie română, necăsătorit, studii: liceul, student la Universitatea din C-N - Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din municipiul C-N, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale,. în municipiul B,-,.3, jud. B, CNP: -,
-, fiul lui - și -, născut la data de 28.04.1987 în municipiul C-N, jud. C, de cetățenie română, necăsătorit, studii: liceul, student la Universitatea din C-N - Facultatea de Științe Economice din municipiul C-N, la Facultatea de Științe Economice, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale,. în municipiul C-N,-,.48, jud.C, CNP: - și,
-, fiul lui și -, născut la data de 03.09.1989 în municipiul C-N, jud. C, de cetățenie română, necăsătorit, studii: liceul, student la Universitatea din C-N - Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale,. în municipiul C-N,-,.48,jud.C, CNP: -, în prezent toți trei aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C-N fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații și și respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul.
S-a dispus punerea în libertate celor trei inculpați, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Inculpatul, locuiește în municipiul B,-,.3, jud. B,
Inculpatul, locuiește în municipiul C-N,-,.48, jud.C,
Inculpatul locuiește în municipiul C-N,-,.48,jud.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, și au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la secția de poliție conform programului de supraveghere întocmit de către acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpaților, și ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație:
- să nu se apropie de nici unul dintre coinculpați cercetați în cauză și să nu comunice cu aceștia sau cu martorii din prezenta cauză direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților, și că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.26/C/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a dispus în temeiul art.1491alin.9-11.pr.pen. raportat la art.150 pr.pen. și art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o durată de 29 zile începând cu data de 27 martie 2009 și până la data de 24 aprilie 2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.22/C/27.03.2009, nr.23/C/27.03.2009 și nr.24/C/27.03.2009.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2008, inculpații au vândut și oferit spre consum diferite cantități de droguri de risc (rezină de cannabis), mai multor persoane pe raza municipiului C-
Măsura arestării preventive a inculpaților, a fost prelungită prin încheierea penală nr.37/C/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25.04.2009 și până la data de 24.05.2009, în temeiul art.155, art.156 și art.159 pr.pen. și prin încheierea penală nr.49/C/21.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 25.05.2009 și până la data de 08.06.2009 inclusiv, în temeiul art.155, art.159 pr.pen. Temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive de către instanța de judecată au fost verificate și confirmate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor privind luarea și prelungirea acestei măsuri.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.49D/P/2008 din data de 29 mai 2009 și înregistrat la data de 02 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și art.16 din Legea 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și art.16 din Legea nr.143/2000.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160 pr.pen. respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, s-au modificat până în prezent, cu referire în special la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, modificări care sunt de natură a impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate și punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, în cauză sunt întrunite condițiile arătate la art.143 alin.1 pr.pen. existând suficiente indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, respectiv transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc, declarațiile martorilor și nu în ultimul rând declarațiile inculpaților, nefiind de făcut comentarii din punct de vedere juridic pe această temă.
În ceea ce privește însă condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.pen. mai precis pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpații, au avut o poziție constantă, recunoscând faptele ce li se impută. Ba mai mult, cu ocazia declanșării cercetării judecătorești inculpații au avut o atitudine sinceră recunoscând întrutotul faptele comise astfel cum au fost descrise în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.49 D/P/2008 din data de 29 mai 2009, atât în fapt cât și în drept.
Din punct de vedere al pericolului concret pentru ordinea publică acesta nu trebuie să se confunde sub nici un aspect cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; însă nu înseamnă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Mai mult, instanța a apreciat că în cadrul verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu trebuie omise dispozițiile art.136 alin.8 pr.pen. referitoare la scopul măsurii arestării preventive, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, viața, antecedentele și alte situații privind persoana față de care a fost luată măsura. Așadar, implică cercetarea și evaluarea unui complex de date care privesc persoana infractorului, respectiv: starea psihofizică și structura biologică, particularitățile psihice ale persoanei acestuia, ambianța socială, precum și comportarea avută înaintea și după săvârșirea infracțiunii.
Ori, în cauză toți trei inculpații au avut o conduită ireproșabilă până la comiterea faptelor reținute în sarcina lor pe care de altfel aceștia le-au recunoscut în totalitate, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței, având după comiterea infracțiunilor o atitudine concretizată de o deplină sinceritate, întreg probatoriul administrat până în această fază procesuală fiind în totalitate însușit de ei și nu în ultimul rând este important de menționat faptul că unii martori din prezenta cauză au încercat să ia legătura cu ei la locul de detenție, însă inculpații au refuzat întâlnirea cu aceștia, concretizându-se astfel fără nici un dubiu că inculpații nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, aspecte confirmate de martorul audiat de instanță la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009.
Totodată, instanța a reținut că nu trebuie neglijată nici incidența dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 reținută de procuror în actul de sesizare în ceea ce îi privește pe inculpații și, raportat la faptul că aceștia au formulat denunțuri penale împotriva altor persoane, denunțuri ce au fost confirmate de către organele de urmărire penală având în vedere că în baza acestora s-au declanșat acțiunile penale de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și respectiv Serviciul Teritorial Satu -M, reliefând încă odată împrejurarea că inculpații au fost pe deplin sinceri și au colaborat cu organele de urmărire penală. Totodată, instanța va reține că inculpatul este cercetat în stare de libertate, deși este acuzat de comiterea acelorași infracțiuni ca și inculpații arestați, iar în favoarea sa nu s-au reținut de către organul de urmărire penală și dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000.
În ceea ce privește durata arestării preventive, aceasta nu va putea fi apreciată că a depășit limitele rezonabile având în vedere criteriile de apreciere din perspectiva jurisprudenței, respectiv complexitatea cauzei, însă în speță, instanța a apreciat că perioada de 7 luni de zile de arest preventiv al inculpaților, și este suficientă pentru a se putea concluziona că și-a produs efectul, respectiv inculpații conștientizează gravitatea faptelor lor și manifestă o atitudine de totală responsabilitate în raport cu acestea.
Este bine stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind art.5 că privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanță, atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și judecate insuficiente pentru protejarea interesului personal sau public care impune detenția, situație care nu mai este prezentă în speță, cercetarea judecătorească putând continua și cu inculpații în stare de libertate. Altfel spus, într-un astfel de context în care avem de a face cu tineri aflați în pragul majoratului, practic niște copii, cu atitudini procesuale mai mult decât adecvate, reținerea față de unii a incidenței art.16 din Legea nr.143/2000, cu efecte juridice substanțiale asupra eventualului regim sancționatoriu incident, și cu o stare de privare de libertate semnificativă anterioară, de 7 luni, evident că putem considera că "s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului", fără individualizări legislative a elementelor ce pot conduce la astfel de modificări de temeiuri, fiind astfel de trecut în revistă aspecte de ordin obiectiv, printre care fără echivoc și cele ce au fost anterior expuse.
Așadar, instanța a concluzionat că numai în acest mod se pot acorda și conotații de ordin practic, concret, principiului conform căruia judecarea cauzelor penale se realizează cu învinuiții în stare de libertate și numai în caz excepțional în stare de privare de libertate.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj.
În susținerea recursului s-a arătat că încheierea prin care s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de incupații intimați, și este netemeinică, deoarece, în primul rând subzistă indiciile temeinice ce au stat la baza arestării preventive, iar, în al doilea rând, pericolul concret ce l-ar presupune lăsarea în libertate a inculpaților nu s-a diminuat prin faptul că inculpații au avut o atitudine sinceră și în favoarea lor s-au reținut dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, referitor la reducerea limitelor pedepsei legale aplicabile.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform art.3856alin.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților intimați, prima instanță la termenul de judecată din 20 octombrie 2009, în cursul cercetării judecătorești, a constatat că inculpații intimați, și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev.și ped.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. în favoarea ultimilor doi inculpați, reținându-se disp.art.16 din Legea nr.143/2000.
În mod greșit însă prima instanță a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au modificat, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților s-a diminuat; pentru a concluziona astfel, prima instanță a avut în vedere că atât în cursul urmăriri penale, cât și în timpul cercetării judecătorești inculpații intimați au avut o poziție constantă, recunoscând faptele de care sunt acuzați.
Curtea apreciază că argumentul primei instanțe nu poate fundamenta concluzia reținută, deoarece pericolul concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților nu a fost declanșat în momentul arestării de nerecunoașterea faptelor de către inculpați, ci a fost determinat de existența elementelor obiective referitoare la gravitatea faptelor, modul de comitere, numărul persoanelor implicate și rezonanța socială; argumentarea adoptată de către prima instanță ar duce astfel la o concluzie - ce nu poate fi primită - că măsura arestării preventive s-ar impune menținută pe toată perioada în care un inculpat s-ar prevala de dreptul la tăcere.
În al doilea rând, prima instanță și-a întemeiat soluția de înlocuire a arestării preventive pe disp.art.136 alin.8 pr.pen. referitoare la criteriile ce trebuie avute în vedere în momentul alegerii unei măsuri preventive față de un inculpat dat, criterii referitoare la scopul legal al măsurilor preventive, gradul de pericol social al faptei, de sănătatea, viața, antecedentele și alte situații privind persoana supusă măsurii; în acest sens instanța s-a raportat în special la împrejurarea că inculpații au refuzat să ia contact la locul de detenție cu martorii din dosar care i-au vizitat; o asemenea atitudine este însă regula în ceea ce privește comportamentul procesual și nu prezintă relevanță asupra impactului public al faptei, ci doar asupra răspunderii penale individuale a inculpatului.
Așadar se observă că primele considerente reținute de instanța de fond se referă la împrejurări preexistente comiterii faptei și luării măsurii preventive ca atare nu pot fi valorificate drept elemente survenite ulterior, care să justifice concluzia că a intervenit o schimbare a temeiurilor arestării; același regim îl prezintă și afirmația că celor doi inculpați intimați și li s-a reținut în favoare, cu ocazia întocmirii rechizitoriului disp.art.16 din Legea nr.143/2000, referitoare la reducerea pedepselor aplicabile.
Apreciind asupra subzistenței temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților intimați, Curtea constată că, în primul rând, nu se contestă indiciile temeinice din care rezultă comiterea infracțiunilor de trafic de droguri și de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu, inculpații recunoscând comiterea faptelor. În al doilea rând, analizând dacă subzistă cazul de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. este necesară reiterarea stării de fapt reținută în actul de sesizare al instanței. Astfel, faptele constau în aceea că la începutul lunii octombrie 2008 inculpatul a procurat 100 grame de hașiș de la din B, și a vândut-o inculpaților și, cu prețul de 2.000 lei, care, la rândul lor, au consumat o parte, iar cealaltă au vândut-o mai multor consumatori; în acest mod s-a procedat în cursul lunii decembrie 2009, doar că vânzarea a avut loc de astă dată către mai mulți consumatori din C N; în luna februarie inculpatul împreună cu inculpatul, și s-au deplasat în O de unde au cumpărat 20-30 de pungulițe cu marihuana; primul inculpat a încasat bani de la mai multe persoane pentru a le procura droguri, iar la sfârșitul lunii februarie 2009 inculpatul i-a virat în cont suma de 1.600 lei ca să procure din Spania 2 kg de hașiș.
Din prezentarea activității inculpaților intimați rezultă că aceștia și-au diversificat în timp atât cercul de persoane cărora le vindeau drogurile, cerc care a devenit din ce în ce mai M, fiind alcătuit în special din studenți, cât și locurile din care își procurau cantități din ce în ce mai mari, cooptând și alte persoane pentru a-i ajuta, în final încercând să cumpere o cantitate considerabilă - 2 kg din Spania.
Ca atare, la dosar există date suficiente de natură a contura pericolul social al lăsării în libertate a inculpaților, pericol constând în rezonanța negativă ce ar fi declanșată în comunitate, în special în rândul persoanelor cărora inculpații le distribuiau drogurile, persoane ce ar fi încurajate să continue obținerea de droguri pentru consum, dacă cei care le distribuiau ar fi puși în libertate, fapt ce ar fi perceput ca o lipsă de reacție eficientă a organelor judiciare în stoparea traficului și consumului de droguri, fenomen ce a luat amploare.
Acest pericol concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, cauza aflându-se în stadiul cercetării judecătorești în cursul căreia urmează să fie audiați mai mulți martori, în special consumatorii care au cumpărat drogurile de la inculpați, sens în care scopul bunei desfășurări a judecății ar avea de suferit dacă, inculpații ar fi lăsați liberi; controlul judiciar nu ar fi de natură să împiedice realizarea acestui risc.
De asemenea, pericolul concret nu poate fi apreciat că s-a diminuat din cauză că martorul cu ocazia audierii și-a asumat un rol mai pronunțat în distribuirea drogurilor pentru că acestea au fost totuși procurate de către inculpații intimați, sens în care nu poate fi privită ca discriminatorie menținerea arestării acestora față de restul persoanelor implicate ce se află în stare de libertate.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.d pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe care o casează în întregime și rejudecând, se vor respinge cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-N pentru inculpații și și mun.B pentru inculpatul.
În baza art.3002raportat la art.160bproc.pen. se va menține starea de arest a inculpaților, și.
Se va stabili suma de 50 lei onorariu partial, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat, ce se va achita din, Baroului de avocați
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, și pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-N pentru inculpații și și mun.B pentru inculpatul.
În baza art.3002raportat la art.160bproc.pen. menține starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la 21.12.1985 în B;, fiul lui și, născut la 28.04.1987 în C-N;, fiul lui și, născut la 03.09.1989 în C-N, aflați în Penitenciarul Gherla.
Stabilește suma de 50 lei onorariu partial, pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat, ce se va achita din, Baroului de avocați
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATORI, GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MB
03.11.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Valentin Chitidean
