Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 658/
Ședința publică de la 6 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 108/2009, emisă de Baroul Constanța - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Traducerea susținerilor recurentului inculpat a fost asigurată de dna, traducător autorizat de limbă.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Sarcina judecătorului este ca, in conformitate cu art. 300/2 rap. La art. 160/b cod pr. penală, să verifice dacă este legală și oportună măsura arestării preventive. Art. 136 al. 1 cod pr. penală, tratează distinct reținerea si arestarea preventivă. Apreciază că, ordonanța de reținere a inculpatului este lovită de nulitate, temeiul fiind art. 148 cod pr. penală, fără a se indica nici o literă, ceea ce echivalează cu lipsa dreptului la apărare al inculpatului. La luarea măsurii arestării preventive inculpatul a fost asistat de același avocat ca și Ferat, deși interesele lor sunt contrare, fiind autorul faptelor, sens în care invocă nulitatea prev. de art. 197 alin. 2 cod pr. penală.
Solicită să se observe că nu există autorizație in ceea ce privește investigatorii sub acoperire, iar procesele verbale încheiate sunt nule. In procesul verbal din 4.08.2009, investigatorul sub acoperire arată că urma să fie aduse spre vânzare 4 Kg. de heroină, ce urmau să fie transportate in Italia printr-o firmă a inculpatului. Au fost interceptate convorbiri telefonice pe teritoriul Turciei, fără autorizație. In art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 se discută de punerea în vânzare de droguri, aceasta fiind o infracțiune proprie furnizorului. Transferul proprietății nu a avut loc pentru a putea fi vorba de infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Nu există nici o probă care să creeze o aparență rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune. este de 20 de ani în România și are o afacere, iar pericolul pentru ordinea publică nu are nici o justificare. Nu s-a examinat oportunitatea menținerii arestării preventive, nu sunt motive sub aspectul indiciilor temeinice.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Arată că, anterior a mai pus concluzii cu privire la nulitatea ordonanțelor și își menține concluziile. De la ultima menținere a mai intervenit doar o declarație a inculpatului care nu schimbă cu nimic situația acestuia.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său și crede în hotărârea care se va lua.
Dna, traducător autorizat de limbă solicită onorariul de 120 lei.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Constanțaa menținut arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 3002rap. la art. 160 cod pr. penală.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 97 din data de 16.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos.pen. nr- s-a dispus admiterea propunerii formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Constanța.
În baza art. 1491. Pr. Pen. raportat la art. 143 alin. 1 Pr. Pen. și art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23.02.1955 în loc. - Turcia, posesor al pașaportului seria L nr. 16462 eliberat în Turcia, pe o perioadă de 29 zile, de la data de 16.08.2009 la data de 13.09.2009 inclusiv.
În baza art. 151. Pr. Pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatului.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
La luarea măsurii arestării preventive instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod Pr. Pen. și este incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod Pr. Pen.
La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive cât și asupra oportunității menținerii acesteia în conformitate cu disp. art. 300/2 tribunalul C.P.P. reține că aceasta a fost luată în condiții de legalitate, fiind temeinică și de asemenea că se impune menținerea acesteia în raport de următoarele considerente:
În cauză sunt în continuare incidente dispozițiile art. 143. Pr. Pen. conform cărora măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală chiar dacă în fața instanței inculpatul nu recunoaște faptele pentru care este acuzat și pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Tribunalul are în vedere și prevederile art. 68 ind. 1. Pr. Pen. în raport de care indiciile temeinice pot fi reținute atunci când datele existente justifică presupunerea rezonabilă că persoana față de care se desfășoară urmărirea penală a săvârșit fapta.
Din actele de urmărire penală efectuate până la acest moment instanța reține că în cauză sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, raportat la datele ce reies din procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire la datele de 03.08.2009, 04.08.2009, 14.08.2009, 15.08.2009, procesul verbal de prindere în flagrant din data de 15.08.2009, rezultatul analizelor de laborator efectuate de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul de Combatere a Organizate C din care rezultă că probele ridicate în data de 15.08.2009 cu prilejul prinderii în flagrant conțin heroină, declarațiile martorei, declarațiile inculpaților și.
Chiar dacă inculpatul, în declarația sa dată în fața instanței în ședința publică din data de 3.11.2009, inculpatul a susținut că nu are cunoștință de modalitatea în care a ajuns cantitatea de droguri în sediul firmei sale și că nu a intenționat să vândă heroină investigatorului sub acoperire la acest moment procesual se observă că inculpatul nu a oferit o explicația plauzibilă a modului în care drogurile ar fi putut ajunge în sediul firmei sale, în timp ce constatările făcute de investigatorul sub acoperire în data de 15.08.2009 vin să susțină presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei.
În procesul verbal din data de 15.08.2009 investigatorul sub acoperire a descris întâlnirea cu inculpatul. Se arată de investigatorul sub acoperire că inculpatul, după o primă discuție în sediul firmei, i-a cerut să plece pentru câteva minute, timp în care inculpatul urma să vină cu drogurile. După câteva minute, inculpatul a revenit în sediul firmei având asupra sa o sacoșă din material plastic, iar din această sacoșă inculpatul i-a arătat investigatorului sub acoperire două pachete ce conțineau o substanță cu aspect și miros specifice heroinei.
Deși inculpatul că ar fi cunoscut conținutul celor două pachete, date fiind relatările investigatorului sub acoperire, lipsa unei explicații obiective a inculpatului privind modul în care au ajuns cele două pachete în sediul firmei, ținând seama și de declarațiile inculpatului care recunoaște că după prima întâlnire cu investigatorul sub acoperire a părăsit sediul firmei ( chiar dacă invocă o altă motivație ), că înainte de a pleca din sediul firmei în interior nu se afla sacoșa cu cele două pachete conținând heroină, instanța apreciază că sunt în continuare îndeplinite cerințele impuse de art. 143. Pr. Pen.
Instanța apreciază că este în continuare incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen. întrucât inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și iar prin lăsarea în libertate se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni cu un impact social puternic negativ, atât din punct de vedere al percepției publice, dar și prin consecințele asupra sănătății populației. În sarcina inculpatului se reține că ar fi încercat să comercializeze o cantitate mare de droguri, adusă din Turcia, care face parte din categoria drogurilor de mare risc, iar din datele existente rezultă disponibilitatea sa de a comercializa o cantitate mai mare de droguri ( inițial înțelegerea cu investigatorul sub acoperire viza cantitatea de 4 Kg de heroină, din care pentru început fusese adusă doar cantitatea de 1 Kg ).
determină dependența în mai mare măsură decât alte droguri, astfel încât consecințele consumului de heroină se manifestă mai pregnant, atât din punct de vedere al stării de sănătate al persoanei consumatoare ( care este afectată fizic și psihic ), dar și prin potențialul criminogen ridicat al heroinei, dat fiind că instalarea dependenței și prețul ridicat al drogului determină consumatorii să fie predispuși la comiterea de infracțiuni prin care să-și procure drogurile.
În atare situație, periculozitatea faptei de trafic de heroină este crescută prin aceea că produce atât efecte directe în plan infracțional, dar și efecte indirecte care se manifestă la nivelul consumatorilor de heroină.
Natura activității infracționale a inculpatului, a substanței traficate, impactul negativ asupra sănătății persoanelor care consumă droguri de felul celor vândute de inculpat, rezonanța socială generată de comiterea acestui gen de fapte, contextul social caracterizat prin proliferarea activităților de trafic de droguri, ce impune o reacția rapidă a organelor judiciare pentru stoparea infracțiunilor de trafic de droguri îndreptățesc concluzia pericolului concret pentru ordinea publică produs prin comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului și lăsarea acestuia în libertate.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive corespunde și scopului acestei măsuri, astfel cum este reglementat de art. 136 Cod pr. Penală, urmărindu-se asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal prin continuarea cercetării judecătorești și stabilirea certă a activității infracționale a inculpatului, iar lămurirea acestor aspecte s-ar putea realiza în mai bune condiții prin menținerea măsurii arestării preventive, dat fiind și specificul infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul.
Împotriva încheierii din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, în temeiul art. 3002cod pr. penală rap. 160 cod pr. penală, instanța trebuie să verifice legalitatea și temeinicia și a măsurii reținerii, iar din acest punct de vedere ordonanța de reținere a sa este lovită de nulitate pentru că nu se indică litera de la art. 148 cod pr. penală ce s-a avut în vedere, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului său la apărare.
În privința luării măsurii arestării preventive, inculpatul recurent a arătat că la momentul judecării respectivei măsuri față de el a fost asistat de același apărător ca și coinculpatul, cu care are interese contrare, fiindu-i astfel afectate interesele, prin asistență juridică necorespunzătoare, ceea ce atrage nulitatea măsurii în conformitate cu prevederile art. 197 al. 2 cod pr. penală.
Pe fondul cauzei, inculpatul recurent a susținut că nu există indicii temeinice de vinovăție, în ceea ce -l privește și, cu atât mai puțin probe, în condițiile în care activitatea investigatorilor sub acoperire și interceptările convorbirilor telefonice nu au fost autorizate potrivit legii, iar infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi săvârșită decât de furnizorul drogurilor, iar față de el nu a operat transferul de proprietate a acestora, lipsindu-i calitatea de furnizor.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheieri din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate de îndată a inculpatului recurent.
Examinând încheierea recurată în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probelor administrate în cauză până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Omisiunea indicării în concret a cazului avut în vedere la luarea măsurii reținerii inculpatului recurent nu este de natură să afecteze dreptul la apărare al acestuia, în condițiile în care ordonanța procurorului din 15 august 2009 precizează infracțiunea pentru care este cercetat penal, în calitate de învinuit, ca fiind aceea prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu descrierea situației de fapt, menționându-se că sunt probe și indicii temeinice de vinovăție.
Raportat la datele explicite ale ordonanței de reținere rezultă, cu evidență că, învinuitul a fost în deplină cunoștință de cauză cu privire la învinuirile aduse și în măsură să-și facă apărarea corespunzătoare.
Drept urmare, curtea constată că este neîntemeiată critica privind nulitatea ordonanței de reținere a inculpatului recurent, emisă la 15.08.2009 de procuror și o va înlătura ca atare.
Împrejurarea că la momentul când s-a judecat propunerea de arestare preventivă a inculpatului recurent, acesta a fost asistat din oficiu de avocatul care a asigurat asistență juridică la urmărirea penală coinculpatului, nu este în opinia curții de natură să atragă nulitatea măsurii arestării preventive, în conformitate cu art. 197 alin. 2 cod pr. penală, câtă vreme textul menționat se referă la neasistarea inculpatului de un apărător, atunci când acest lucru este obligatoriu potrivit legii.
Chiar dacă între cei doi coinculpați există interese contrare, aspectul că în anumite faze procesuale au avut același apărător din oficiu ar putea atrage nulitatea actelor respective în condițiile art. 197 alin.1 cod pr. penală, însă numai dacă se dovedește vătămarea adusă, ori o atare situație nu există în cauză. Rezultă deci, că nu este întemeiată nici această critică a recurentului.
Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul, curtea constată că există la momentul prezent indicii temeinice, în sensul art. 681cod pr. penală, dar și probe pe baza cărora să se presupună rezonabil că, inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și care sunt susceptibile de a fi încadrare juridic în prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 republicată.
Pentru considerentele expuse, curtea reține că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început analiza probelor și a încadrării juridice a faptelor nu se poate face în acest cadru procesual pentru că ar însemna să se anticipeze, fie și parțial, judecata pe fond a cauzei, ceea ce excede analizei temeiniciei și legalității măsurii preventive luată față de inculpatul recurent.
Constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului și că în urma examinării din oficiu, nu s-au identificat alte motive de reformare a încheierii recurate, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./ 12.11.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
