Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 659/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 659/R/MF.
Ședințapublică din 27 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 11 septembrie 1967 și, fiica lui și, născută la data de 17 noiembrie 1969, ambii deținuți, în prezent, în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați, în stare de arest astfel: asistat de avocat și, asistată de avocat, conform delegației avocațiale, depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului pentru recurenții inculpați.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului să ia legătura cu recurenții inculpați, întrucât aceștia se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat, apărător ales al recurenților inculpați susține că a declarat recurs deoarece încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică. Solicită casarea încheierii atacate și revocarea măsurii, și în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Susține că, la luarea măsurii s-au avut în vedere dispozițiile art. 143
raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța de fond considerând că, inculpații lăsați în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, și că, există indicii că aceștia au săvârșit o faptă penală.
Arată că, la instanță, după admiterea și administrarea probelor situația de fapt s-a schimbat considerabil în sensul că părțile vătămate și-au modificat consistent declarațiile. Redă din încheierea tribunalului unde s-a reținut că pericolul pentru ordinea publică rezultă din faptele săvârșite și din multitudinea actelor materiale, dar susține că nu s-au avut în vedere art. 138 Cod procedură penală. S-a reținut în sarcina inculpaților că, au angajat mai multe părți vătămate minore, atât cu acordul lor cât și al inculpaților, pentru a se prostitua. Dar părțile vătămate au fost angajate cu contracte de muncă și cu acordul Direcției. S-a mai arătat în continuare că, din partea Protecției Victimelor de Persoane au venit două persoane în domiciliul inculpaților, unde au consiliat una dintre părțile vătămate minore. Dar, toate aceste autorități au acordat girul lor, activității inculpaților.
Mai susține că, starea de pericol ține și de factori subiectivi, respectiv persoana fiecărui inculpat, în parte, de vârsta acestora, de contribuția infracțională precum și de antecedente penale.
Precizează că, părțile vătămate au fost audiate și nu există riscul ca inculpații să se sustragă de la procesul penal.
Inculpații au un copil student la politehnică, care se află în situația de a nu se putea întreține singur.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate.
Susține că, cele consemnate în încheierea atacată cu privire la faptul că, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv, corespund realității. Până la acest moment nu s-au modificat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră că părțile vătămate fiind audiate din declarațiile acestora rezultă că sunt nevinovați.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât copilul nu se poate întreține singur.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, în temeiul art.160 rap. la art.3002proc.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 11.09.1967 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,-,.55,.A,.21, județul A, CNP - și, fiica lui - și, născută la data de 17.11.1969 în Pitești, județul A, domiciliată în Pitești,-,.55,.A,.21, județul A, CNP -.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.15/D/2008 din 15.08.2008, întocmit de către - Biroul Teritorial Argeș, a fost investit cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații și.
Din actul de sesizare al instanței rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.329 alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal și inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiuni prev. și ped. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.329 alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal.
Prin rezoluția nr.9/2008 din 20 mai 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale fată de învinuiții și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore și proxenetism, constând în aceea că soții au racolat minorele, și la sfârșitul anului 2007, le-au cazat și sub pretextul că le asigură un loc de muncă la clubul de noapte & LI 2003 Pitești le racola clienți și le obliga să se prostitueze în scopul obținerii de câștiguri financiare ilicite.
Prin ordonanța nr.15/D/P/30.06.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuiților și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001 și de art.329 alin.1, 3.penal.
Prin ordonanța nr.11/2008 din 21.07.2008 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpați și pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002, constând în aceea că în perioada 2007-2008, inculpații au determinat tinere minore și majore să se prostitueze pentru ei, obținând foloase materiale de peste 250.000 lei, acumulând 2 apartamente, un teren, un autoturism și în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bunuri conduceau activitatea clubului de noapte, creditând activitatea acestui club cu suma de 135.804 lei.
Prin încheierea de ședință nr.54/CC din 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul penal nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 01.07.2008 și până la 29.07.2008, iar prin încheierea de ședință nr.57/CC din 24 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală în dosarul penal nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2008 până la data de 28.08.2008, inclusiv.
Datorită gravității faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, s-a mai constatat că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 proc.pen. și art.148 lit.f, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu acest aspect, tribunalul a considerat că pericolul concret nu poate fi dovedit prin probe direct, ci doar prin împrejurări care conduc la concluzia logică în ce privește existența acestui pericol.
Astfel, tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor și posibila reacție a inculpaților lăsați în stare de libertate împotriva părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a ținut seama și de impactul infracțiunilor comise asupra comunității și sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpaților.
Pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată, tribunalul a constatat că se impune menținerea acestei măsuri față de ambii inculpați.
S-a invocat de către inculpați prin apărător că părțile vătămate, chiar minore, aveau contracte de muncă legal încheiate cu societatea administrată de inculpați (acte depuse la dosarul cauzei), iar practicarea prostituției s-a făcut cu acordul părților vătămate, nefiind constrânse în niciun fel de către inculpați și având acces la apartamentul inculpaților (cheie proprie și fiind în posesia unui telefon mobil).
de minori prevăzut de art.13 din Legea nr.678/2001 este incriminat ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere. Se prezumă de către legiuitor că, în aceste situații, victima fiind o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil. victimei se datorează în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață, posibilităților reduse de a se apăra, situației familiale, lipsa educației, lipsa oportunităților de angajare, fapt ce o plasează într-o situație de inferioritate, care a fost exploatată de către traficanții inculpați.
Tribunalul a reținut că întrucât victimele de persoane sunt minore, denotă în plus pericolul pentru pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în stare de libertate.
Împotriva încheierii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, care au susținut, în esență, că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, astfel că au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și să se dispună judecarea lor în libertate.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art.3856alin.3 proc.pen. Curtea reține următoarele:
Din probele dosarului, Curtea apreciază că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul au fost respectate dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările în care au fost săvârșite faptele, perioadele îndelungate de timp în care acestea s-au derulat și din faptul că de comiterea acestor fapte au luat la cunoștință un număr mare de persoane, Curtea apreciază că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul au fost respectate cerințele art.148 lit.f proc.pen.
Totodată, Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin în continuare, existând în mod cert date din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din caracterul continuat al infracțiunilor pe o perioadă mare de timp, din numărul mare al persoanelor care au luat cunoștință de comiterea faptelor, precum și din numărul mare al părților vătămate, multe dintre acestea fiind minore.
Important de reținut este că inculpatul a avut o contribuție decisivă și substanțială la săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată și anume aceea de a determina tinere minore și majore să se prostitueze în favoarea sa în Pitești, prin intermediul barului de noapte pe care-l patrona, iar atitudinea sa necooperantă de-a lungul procesului penal, întărește convingerea instanței de recurs că în mod corect, tribunalul a apreciat cu privire la acest inculpat că subzistă în continuare temeiul prev. de art.148 lit.f proc.pen.
În mod netemeinic, însă, tribunalul a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatei, întrucât în opinia Curții se apreciază că, în speță, se impune a nu mai fi menținută arestarea preventivă a acestei inculpate, urmând ca aceasta să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu consecința punerii sale în libertate, dacă nu este arestată în altă cauză.
Astfel, probele dosarului formează convingerea instanței că inculpata a avut o contribuție infracțională redusă în raport cu cea a inculpatului, soțul său și, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate în cauză, la săvârșirea pretinsei infracțiuni de trafic de persoane aceasta nu a folosit forme de constrângere.
În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate care declară că au acceptat de bunăvoie să se prostitueze datorită stării materiale precare pe care o aveau, însă partea vătămată a declarat că inculpatul a fost cel care i-a aplicat două palme într-o situație în care nu a respectat programul de lucru, fapt confirmat și de partea vătămată.
Totodată, Curtea reține că starea de detenție preventivă a inculpatei, prelungită excesiv, ar impieta asupra dezvoltării fizice și psihice a fiului său, major aflat în întreținere, fiind în continuarea studiilor (student anul I).
Curtea notează și faptul că acesta nu poate avea sprijin nici din partea celuilalt părinte al său, respectiv inculpatul, care de asemenea, se află în stare de arest preventiv în această cauză.
Referitor la situația juridică a inculpatei, se rețin ca incidente dispozițiile art.136 alin.6 proc.pen. în sensul că oricând în cursul procesului penal se impune a fi aleasă o altă măsură preventivă, avându-se în vedere cerințele acestui text și anume nu numai gradul de pericol social al infracțiunii, dar și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea această inculpată dacă ar fi lăsată în libertate în raport de circumstanțele personale și împrejurările în care aceasta a comis fapta (prin contribuția mai redusă la comiterea infracțiunilor), sănătatea, vârsta și lipsa antecedentelor penale. Or, știut fiind că starea de arest este una de excepție, ea putând fi luată doar în cazuri excepționale și observând că nu se poate reține o stare de primejdie ce ar putea fi creată de inculpată, având în vedere și datele personale ale acesteia și faptul că soțul său, coinculpat în cauză rămâne în detenție, Curtea apreciază că procesul penal se poate desfășura în condiții normale cu inculpata în stare de libertate.
În baza textului de lege menționat, Curtea constată că în cauză nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpatei, ci înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, cu consecința arătată de a fi pusă de îndată în libertate, dacă nu este arestată în altă cauză.
Instituind o astfel de măsură, evident, Curtea va obliga în baza art.145 alin.11lit.a, b, c, d și art.145 alin.11lit.c proc.pen. pe inculpată să respecte obligațiile prevăzute de lege și anume: să se prezinte la instanța de judecată de câte ori este chemată; să nu își schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței de judecată; să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora și martori; să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit infracțiunile pretinse; să nu se deplaseze la clubul de noapte " & LI 2003 Pitești", unde se pretinde a fi comise faptele reținute în sarcina sa.
Totodată, în baza art.145 alin.22proc.pen. se va atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.21proc.pen. se va dispune comunicarea prezentei încheieri, inculpatei, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește aceasta - Poliția Municipiului Pitești, jandarmeriei, poliției comunitare din Municipiul Pitești, organelor competente a elibera pașaportul, organelor de frontieră în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse prin prezenta decizie.
Drept urmare, în baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. se va admite recursul inculpatei, casându-se în parte hotărârea atacată numai cu privire la această inculpată față de care se va înlocui măsura arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile expuse anterior.
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
, în baza art.189 și art.192 alin.2 proc.pen. Curtea va obliga pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpata, fiica lui - și, născută la data de 17 noiembrie 1969 în Pitești, județul A, domiciliată în Pitești,-,.55,.A,.21, județul A, CNP -, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, pe care o casează în parte, în sensul că, în baza art.139 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpata este obligată:
- să se prezinte la instanța de judecată de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe domiciliul fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora și martori;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit infracțiunile pretinse;
- să nu se deplaseze la clubul de noapte " & LI 2003 Pitești", unde se pretinde a fi comise faptele reținute în sarcina sa.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală, se atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse de organul judiciar, se poate lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11 septembrie 1967 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,-,.55,.A,.21, județul A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
dr.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./15.12.2008
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea apreciez că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, motiv pentru care se impune ca ea să fie menținută, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpații și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.
Tribunalul a apreciat corect că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că, în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 proc. pen. și art.148 lit.f, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu acest aspect, tribunalul a considerat just că pericolul concret nu poate fi dovedit prin probe direct, ci doar prin împrejurări care conduc la concluzia logică în ce privește existența acestui pericol.
Or, menținerea arestării preventive se impune a fi circumscrisă și prevederilor art.136 alin.2 Cod pr.penală, care fac trimitere la realizarea scopului măsurilor preventive vizând buna desfășurare a procesului penal ce trebuie urmărit și prin liberarea provizorie acordată.
Astfel, o bună desfășurare a procesului penal, nu poate fi asigurată decât prin urmărirea de fiecare dată într-o cauză penală a realizării scopului acesteia, instituit în art.1 Cod pr.penală, în al cărui alin.2 este vizată contribuția procesului penal la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca atare, nu se poate ajunge, la împlinirea acestui scop a funcției sale preventive, în cazul acestor infracțiuni trafic de persoane și proxenetism de o deosebită periculozitate socială, cu rezonanțe atât de negative la nivelul comunităților locale, dacă organele judiciare nu acționează suficient de ferm și exigent în astfel de cauze, cel puțin prin menținerea inculpatului în stare privativă de libertate pe o perioadă mai mare până a se ajunge la limitele unui termen rezonabil al detenției preventive prevăzute de legea internă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Numai în acest mod se poate ajunge, la prevenirea, combaterea și atenuarea acestui fenomen infracțional, de o recrudescență deosebită și de o mare amploare.
Or, punerea în libertate a acestora, nu poate contribui la realizarea scopului procesului penal, așa cum s-a menționat vizând apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, ce nu poate fi disociat de scopul măsurilor preventive.
Așa fiind, pe aceste considerente, motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Prin urmare, în baza art. 38515pct.1, lit. b și art. 304 alin. 4 Cod procedură penală formulez opinie separată în sensul că, va fi respins, ca nefondat recursul declarat de inculpata,cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind de acord cu opinia majoritară, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
