Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 66
Ședința publică din 05 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 13 din 03.02.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate. Din materialul probator efectuat în cauză rezultă că există serioase dubii cu privire la încadrarea juridică corectă. De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată, administrându-se toate probele în timpul urmăririi penale, astfel încât nu mai există temerea că inculpatul dacă ar fi pus în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului, ar influența martorii din lucrări, sau ar altera probe. Mai mult, nu mai există ecou în societate față de fapta sa, iar în comunitate, aceasta a fost percepută ca o răfuială între tineri. Față de antecedentele penale ale inculpatului arată că acesta a mai săvârșit fapte penale dar în minoritate și nu atrag starea de recidivă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta subzistă în continuare. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală coroborat cu art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită fiind mai mare de 4 ani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Arată că își însușește concluziile apărătorului din oficiu.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 13 din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, s-a espins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin avocat.
În conformitate cu disp. art. 3001pct. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 al. 1 lit. i Cod penal, în prezent deținut în Arestul
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 29 ianuarie 2010 fost trimis în judecată inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor calificat", prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în dimineața zilei de 10 decembrie 2009 în jurul orelor 4,30 inculpatul, în timp ce se deplasa pe - Națională din B și fiind în stare de ebrietate, a avut o discuție contradictorie cu partea vătămată, în vîrstă de 41 ani, împrejurarea în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracică-spate, cauzându-i leziuni traumatice grave cu plăgi înțepat-tăiate pulmonare și hemopneumotorax, iar în lipsa îngrijirilor medicale se putea instala decesul imediat.
medico-legali au stabilit că leziunile cauzate de inculpat au pus în primejdie viața victimei.
Prin încheierea de ședință nr. 85 din 16 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșanis -a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în temeiul art. 143, 148 lit. f raportat la art.1491Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, măsură prelungită prin încheierea nr. 4 din 7 ianuarie 2010 pentru o durată de 30 de zile, urmând să expire la data de 12 februarie 2010. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că din actele dosarului de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor oculari, au rezultat indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, recunoscută chiar de inculpat cu ocazia audierilor în fața instanței și a procurorului, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare și față de natura infracțiunii, de consecințele acesteia și de ecoul pe care săvârșirea unei asemenea fapte îl are în societate, s-a apreciat că fapta prezintă pericol concret pentru ordinea publică și este dat cazul prevăzut art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 3001alin. l Cod proc.pen. după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru astfel de infracțiuni, pericolul concret pentru ordinea publică dar și reacția ce trebuie manifestată de organele juridice, pentru a se preveni săvârșirea altor fapte de același gen, nu s-au modificat și nici nu au dispărut, impunându-se menținerea în continuare a stării de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe considerentul că măsura arestării preventive este greșită, solicitând punerea sa în libertate. Motivele de recurs au fost dezvoltate oral de către apărător în fața instanței și sunt arătate în practicaua hotărârii.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 29 ianuarie 2010 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal constând în aceea că în dimineața zilei de 10 decembrie 2009 în jurul orei 04:30, în timp ce se deplasa pe strada - Națională din mun. B, în stare de ebrietate a avut o discuție contradictorie cu partea vătămată în vârstă de 41 de ani împrejurare î care în public i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracică-spate, cauzându-i leziuni traumatice grave cu plăgi înțepat tăiate pulmonare și hemopneumotorax, iar în lipsa îngrijirilor medicale se putea instala imediat decesul. De asemenea din concluziile medico-legale a rezultat că viața părții vătămate a fost pusă în primejdie.
Probele reținute de către Parchet în sarcina inculpatului constau în declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate precum și cu raportul de constatare medico-legală nr. 17/D din 04.01.2010 întocmit de SML B, fotografiile judiciare și planșele foto.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 85 din 16 decembrie 2009 Tribunalului Botoșani în temeiul art. 143, 148 lit. f raportat la art.1491Cod procedură penală pe o perioadă de 29 zile, măsură prelungită prin încheierea nr. 4 din 7 ianuarie 2010 pentru o durată de 30 de zile, urmând să expire la data de 12 februarie 2010.
Potrivit art. 3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității, Curtea constată că aceasta apreciat just existența indiciilor temeinice, așa cum sunt definite în cuprinsul art. 681Cod Procedură Penală, care conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată. Aspectele privind încadrarea juridică a faptei țin de fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul recursului declarat împotriva încheierii de menținere a arestării preventive.
De asemenea, s-a apreciat în mod corect că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea stării de pericol trebuie avută în vedere atât rezonanța faptei în societate, cât și existența unei necesități obiective de privare de libertate a inculpatului, privare fără de care nu ar putea fi atins scopul procesului penal.
În concret, pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală, fără a se identifica sau suprapune cu pericolul social al faptei penale presupune, pe de o parte, o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o sumă de elemente care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor mai exact din modul în care inculpatul, fără a avea vreun conflict anterior cu partea vătămată, a urmărit- aplicându-i mai multe lovituri de cuțit, lăsând-o fără ajutor.
Administrarea tuturor probelor în timpul urmăririi penale și trimiterea inculpatului în judecată nu constituie o cauză de reducere a pericolului concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică. De altfel, inculpatul nu a fost arestat în temeiul art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală în sensul că ar exista indicii că a încercat să influențeze martorii, părțile sau să distrugă, să altereze mijloace de probă.
În consecință, Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpatului se situează pe coordonatele legalității și este justificată, pe de o parte de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolări inculpatului de comunitatea din care face parte. Modalitatea în care inculpatul a acționat, lovind victima de mai multe ori cu cuțitul, punându-i în primejdie viața, constituie împrejurări de natură să conducă la menținerea inculpatului în arest pentru protejarea comunității, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și îl va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 141 Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1989, împotriva încheierii nr. 13 din 03.02.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile către Baroul Suceava
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. IT
Tehnored. BC
3ex/05.02.2010
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
