Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1068/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.673
Ședința publică de la 12 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nedelcu Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Podar Viorel
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a celui pe care îl apără, având în vedere faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Mai arată că, lăsat în libertate, inculpatul nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu reprezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și de menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în corect, instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura si gravitatea faptei comise de inculpat, omor deosebit de grav, prin fapta săvârșită, inculpatul a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere poziția sinceră de recunoaștere și regret pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.174-175 lit.c și art.20 raportat la art.174-175 lit.c și art.176 alin.1, lit.b din Cod penal, reținându-se că, în seara de 3 ianuarie 2009, a lovit în mod repetat pe părinții săi - și, producându-le leziuni traumatice în urma cărora a decedat.
Inculpatul a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/05.01.2009, (emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală), reținându-se a fi întrunite condițiile art. 136, 143, 146, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491, art.151 Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind de 29 de zile, de la 05.01.2009 până la 02.02.2009, inclusiv.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 5 ianuarie 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
Astfel, îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei este neîndoielnică, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat, în principal, de natura și gravitatea faptei, precum și datele personale ale inculpatului (comportamentul violent), care - lăsat în libertate - ar putea încerca să-și omoare și mama, creând, în mod real, o tulburare a ordinii publice.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Astfel, în opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În plus, în condițiile în care există indicii temeinice că recurentul săvârșit faptele pentru care este cercetat și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea - potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală - îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./4.06.2009
Ex.2
Red.--
Președinte:Nedelcu AntoanetaJudecători:Nedelcu Antoaneta, Oprescu Mihai, Podar Viorel
