Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 677/
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurenții inculpați, - în stare de arest și asistați de apărătorul ales al acestora - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă în dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurenții inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și nemenținerea măsurii arestării preventive, apreciind că, în cauză s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Se susține că, la dosarul cauzei nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia că cei trei inuculpați sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor, neexistând nici un mijloc de probă care să conducă la această concluzie.
Se solicită a se avea în vedere că față de inculpați s-a dispus prin hotărâre definitivă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, moment la care s-a apreciat că aceștia nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Ulterior, la luarea măsurii arestării preventive de către instanța de judecată, s-a avut în vedere ca temei al arestării dispozițiile art.148 lit."f" și lit."c" Cod procedură penală.
Se arată că, referitor la dispozițiile art.148 lit."c" Cod procedură penală, judecătorul a stabilit că nu este incident în cauză și aceasta în raport de declarația martorului dată în fața instanței de judecată care a susținut în cursul urmăririi penale că ar fi fost solicitat de către inculpatul pentru a-i suprima viața părții vătămate.
Înlăturarea acestui temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, ar reprezenta o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri față de inculpați, astfel încât, sunt îndeplinite condițiile impuse dea art.139 Cod procedură penală, pentru revocarea măsurii preventive.
Referitor la incidența în cauză a disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, se relevă că, acest temei a stat la baza arestării inițiale a inculpaților, moment la care s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modul în care au acționat inculpații și, în raport de acestea, insecuritatea creată pentru comunitate.
Aceste aspecte, nu mai pot motiva menținerea măsurii arestării preventive întrucât o instanță a apreciat prin hotărâre definitivă, că acest pericol pentru ordinea publică, raportat la elementele precizate de instanța de fond, nu mai subzistă, nefiind posibil să se rețină din nou ca temei al arestării, dispozițiile art.148 lit."f" Cod procedură penală.
Se face trimitere și la comportamentul procesual al inculpaților care, după ce au fost puși în libertate și s-a dispus rearestarea, s-au prezentat singuri la organul de poliție.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Totodată, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Se solicită a se avea în vedere că temeiurile avute în vedere la rearestarea inculpaților și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive au fost mai fost analizate, apreciindu-se prin hotărâri definitive că în mod corect, s-a dispus atât luarea cât și menținerea măsurii arestării preventive.
Se susține că, la dosarul cauzei există indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din modul în care au acționat inculpații, urmările grave care s-au produs, aspecte care au condus la crearea unui impact negativ asupra populației.
Avocat, apărător ales al recurenții inculpați, având cuvântul în replică, precizează că toate probatoriile administrate în cauză sunt chestiuni care au existat la arestarea inițială a inculpaților.
De asemenea, arată că, audierea martorilor cu identitate protejată nu sunt probe certe că inculpații se fac vinovați de infracțiunea reținută în sarcina lor.
Consideră că măsura arestării nu poate fi luată din nou întrucât cu trecerea timpului, rezonanța negativă se estompează.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt,achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din data de 11/11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și.
Totodată, în baza art.139 al.1 în ref. la art.1451cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.60/P/2008 din data de 23.06.2009 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.20 cod penal rap. la art.174-175 lit. i cod penal și art.323 al.1 cod penal, - și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.26 cod penal rap. la art.20 cod penal rap. la art.174-175 lit. i cod penal, art.323 al.1 cod penal și art.279 al.1 cod penal.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpații prin încheierea de ședință din 09.07.2009 a Tribunalului Constanța ce a fost menținută prin decizia penală nr.418/P/14.09.2009 a Curții de Apel Constanța, în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond.
S-a apreciat că, la acest moment procesual, când cercetarea judecătorească se află în desfășurare, subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive la data de 09.07.2009.
Din elementele dosarului reiese că în continuare există indicii temeinice ale comiterii infracțiunilor pentru care fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată și este cercetat, în sensul disp.art.143 al.1 cod procedură penală, în referire la art.681cod procedură penală și art.5 par.1 lit. c CEDO și anume din datele existente în cauză ar rezulta presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis respectivele fapte ce li se rețin în sarcină, iar datele aflate la dosar sunt apte să susțină menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, cu atât mai mult cu cât perioada de timp scursă, nu a depășit un termen rezonabil.
S-a stabilit că, nu se poate reține în continuare cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. c cod procedură penală, și aceasta față de depoziția martorului, audiat în mod nemijlocit de către judecător, dar rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. f cod procedură penală, deoarece fiecare dintre inculpați este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea în prezent un pericol concret pentru ordinea publică.
punerii în libertate a inculpaților, în acest stadiu procesual ar rezulta din natura și gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările concrete în care se reține în rechizitoriu că s-ar fi acționat, prin utilizarea unei arme de foc, din care s-a tras de mai multe ori, la ore târzii din noapte și în loc public, într-un cartier de blocuri de locuințe, cauzându-i-se victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoragie internă și externă, în zone vitale ale corpului, necesitând pentru vindecare un an de zile de îngrijiri medicale, impactul social puternic negativ, sentimentul de neliniște, de teamă, de insecuritate ce s-ar crea, în prezent, în rândul colectivității că persoane cercetate pentru astfel de fapte, prin utilizarea de arme, ar putea fi lăsate în stare de libertate.
Soluția este de altfel în acord și cu exigențele art.52cod procedură penală și art.6 par.2 din CEDO și cu jurisprudența CEDO, potrivit cu care, fiecare inculpat beneficiind într-adevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate, în anumite împrejurări particulare au prioritate în protejarea precumpănitoare a ordinii publice față de interesul individual.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, conform art.139 al.1 în ref. la art.1451cod procedură penală, s-a constatat că nu sunt satisfăcute cerințele acestui text de lege, nefăcându-se dovada că au intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale.
Intervalul de timp scurs, nu conduce în mod automat și la inexistența temeiurilor inițiale, fiind necesar a se reține și alte criterii precum gravitatea faptelor, pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, rezonanța socială negativă, valorile sociale deosebit de importante lezate și ocrotite de normele penale.
Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații, - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, apreciind în mod eronat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora.
În acest sens se relevă că, la dosarul cauzei nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia că cei trei inculpați sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor, neexistând nici un mijloc de probă care să conducă la această concluzie.
Se solicită a se avea în vedere că față de inculpați s-a dispus prin hotărâre definitivă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, moment la care s-a apreciat că aceștia nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Ulterior, la luarea măsurii arestării preventive de către instanța de judecată, s-a avut în vedere ca temei al arestării dispozițiile art.148 lit."f" și lit."c" Cod procedură penală.
Se arată că, referitor la dispozițiile art.148 lit."c" Cod procedură penală, judecătorul a stabilit că nu este incident în cauză și aceasta în raport de declarația martorului, dată în fața instanței de judecată care a susținut în cursul urmăririi penale că ar fi fost solicitat de către inculpatul pentru a-i suprima viața părții vătămate.
Înlăturarea acestui temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, ar reprezenta o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri față de inculpați, astfel încât, sunt îndeplinite condițiile impuse dea art.139 cod procedură penală, pentru revocarea măsurii preventive.
Referitor la incidența în cauză a disp.art.148 lit."f" Cod procedură penală, se relevă că, acest temei a stat la baza arestării inițiale a inculpaților, moment la care s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modul în care au acționat inculpații și, în raport de acestea, insecuritatea creată pentru comunitate.
Aceste aspecte, nu mai pot motiva menținerea măsurii arestării preventive întrucât o instanță a apreciat prin hotărâre definitivă, că acest pericol pentru ordinea publică, raportat la elementele precizate de instanța de fond, nu mai subzistă, nefiind posibil să se rețină din nou ca temei al arestării, dispozițiile art.148 lit."f" Cod procedură penală.
Se face trimitere și la comportamentul procesual al inculpaților care, după ce au fost puși în libertate și s-a dispus rearestarea, s-au prezentat singuri la organul de poliție.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că, din materialul probator administrat în cauză, până la acest moment procesual, există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, aspect stabilit și de către instanțele care s-au pronunțat anterior asupra menținerii măsurii arestării preventive și în raport de care nu au intervenit elemente noi care să conducă la o altă concluzie.
Este reală susținerea inculpaților potrivit cu care elementele inițiale în raport de care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, nu mai pot fi avute în vedere, la acest moment pentru a se aprecia asupra acestui aspect, și avem în vedere aici, gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și modalitatea în care au acționat ci, trebuie avute în vedere dacă mai subzistă acele elemente care au fost avute în vedere de judecător atunci când a dispus rearestarea inculpaților.
că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților subzistă și în prezent, și rezultă din declarațiile martorilor audiați sub identitate protejată, și constă în insecuritatea pentru comunitate determinată de posibilitatea dovedită pe care o au inculpații de a-și procura arme și de a le deține în condiții nelegale și pericolul creat prin aceasta pentru populație.
că, până în prezent nu au fost audiați martorii cu identitate protejată, astfel încât, aspectele extrase de judecător și care au fundamentat arestarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă, astfel încât, în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive.
că, este legală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în baza unuia dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, înlăturarea unuia dintre acestea neavând relevanță asupra celuilalt.
În raport de aceleași considerente apare ca fiind nefondată și cererea acestora de inlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate și, întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate care să conducă la reformarea încheierii, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații, - și.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata a câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurenții inculpați la plata a câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.și tehnored.Jud.-/ 2 ex.
Data: 18.11.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
