Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.68/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, deținut în Arestul G împotriva încheierii pronunțată la 25 ianuarie 2008 de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. Didel - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se identifică traducătorul autorizat de limbă engleză cu seria - nr. - eliberat de Poliția Mun. G la data de 24 noiembrie 2004, CNP -, domiciliată în G,-, - 3,. 1,. 2 cu nr. de autorizație: 12691 eliberată de Ministerul Justiției - Direcția Publicitate Mobiliară Notari Publici, Executori, și Interpreți.
Curtea pune în vedere inculpatului că i s-a asigurat un traducător de limbă engleză care a fost identificat.
Recurentul inculpat precizează că ar fi preferat un traducător de limba olandeză deoarece are oarece dificultăți în înțelegerea limbii engleze, dar dacă apărătorul său ales este de acord cu această modalitate de interpretare atunci nu are nici o obiecție.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului ales că s-au depus toate diligențele, făcându-se toate eforturile pentru a i se asigura un traducător de limbă olandeză însă, aceștia nu au avut posibilitatea să ajungă în timp util, dat fiind și timpul foarte scurt, acest lucru nu s-a putut realiza.
Av. Didel precizează că, în principiu este de acord cu acest impediment, în schimb ca apărător nu ar vrea să fie o modalitate pur și simplu formalistă de a soluționa această situație. A solicitat și instanței de fond asigurarea unui interpret de limbă olandeză pentru ca inculpatul să înțeleagă ceea ce se discută și să poată avea și obiecții și dorește să nu se transfere responsabilitatea pe umerii săi pentru că el acordă asistență juridică inculpatului și nu poate să hotărască în numele său. Nu este de acord cu interpretul de limbă engleză deoarece și la instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați una dintre criticile aduse a fost desemnarea unui interpret de limbă olandeză și solicită desemnarea unui interpret de limbă olandeză întrucât inculpatul întâmpină dificultăți la înțelegerea limbii engleze.
Curtea pune în vedere apărătorului ales al inculpatului că datorită faptului că s-au depus eforturi substanțiale pentru a se asigura desemnarea unui interpret de limbă olandeză, însă acest lucru nu a putut fi realizat a fost nevoită să asigure un interpret de limbă engleză în acest timp scurt, nu o să se folosească o terminologie juridică pe care inculpatul nu va putea să o înțeleagă corect.
Curtea pune în vedere recurentului inculpat, că în această fază procesuală nu se intră pe fondul problemei, nu se stabilește vinovăția și că operează prezumția de nevinovăție până la finalizarea procesului. În această fază se discută numai cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat este de acord cu interpretul desemnat de instanță în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Didel precizează că recursul declarat vizează nelegalitatea încheierii de menținere a arestării preventive pronunțată de instanța de fond întrucât nu au existat la dosarul cauzei hotărârile în baza căreia s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea arestării preventive de la Tribunalul București. În mod expres a solicitat instanței de fond acest lucru cât și desemnarea unui interpret de limbă olandeză, cereri respinse și a trecut la dezbaterea chestiunii privind menținerea arestării preventive.
Solicită să se constate că deși s-a formulat în mod expres cererea pentru atașarea la dosar a hotărârilor respective pentru ca Tribunalul Galați să verifice dacă arestarea a fost dispusă în mod legal aceasta a fost respinsă. La acel moment nu a avut cum să facă referire la motivele care au determinat arestarea preventivă și ulterior prelungirea, reprezentantul parchetului nu a văzut acele hotărâri ca apoi, instanța de fond să le obțină prin fax, atașându-se la dosar doar hotărârea de arestare preventivă, în condițiile în care această cerere a fost respinsă.
Consideră că, din acest punct de vedere hotărârea este nelegală pentru că instanța de fond nu putea să analizeze și să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei hotărârii fără dosarele care au stat la baza arestării și prelungirii arestării preventive.
Invocă al doilea motiv de recurs și anume, solicită să se constate că potrivit dispozițiilor Codului d e procedură penală privind dreptul la apărare și folosirea unui interpret în cadrul procesului penal dacă o persoană nu este cetățean român și nu cunoaște limba română i se desemnează un interpret.
Invocă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care este obligatoriu pentru statul român unde se arată în mod expres că "celui reținut sau arestat i se aduc de îndată, la cunoștință temeiurile și motivul pentru care s-a dispus reținerea sau arestarea sa în limba pe care o înțelege". Deci dacă inculpatul pe care îl apără a arătat că are dificultăți în înțelegerea limbii engleze practic este un pur formalism ceea ce a făcut instanța de fond. O eventuală motivare că instanța de fond ar fi avut un timp insuficient pentru a găsi un traducător de limbă olandeză nu crede că automat poate să înfrângă disp. art. 6 din CEDO pentru că, în primul rând vizează dreptul la apărare, garantat, fundamental chiar prin Constituția României.
Invocă al treilea motiv de recurs vizavi de cererea de atașare a dosarelor de la Tribunalul și Curtea de Apel București formulată la instanța de fond pentru a se vedea că la momentul în care recurentului inculpat i s-a adus la cunoștință învinuirea, s-a pus în mișcare acțiunea penală și i s-a luat declarație de inculpat acesta nu a fost asistat de apărător desemnat din oficiu sau apărător ales, ori instanța de fond nu avea cum să verifice această susținere. La fila 178 există procesul-verbal din 29 noiembrie 2007 prin care i s-a adus la cunoștință învinuirea, la fila 180 există declarația acestuia și este semnată de un av. din cadrul Baroului
Precizează că la momentul când a verificat dosarul acea delegație nu mai era, apărând ulterior - fila 134 dosar urm.pen. cu data de 3 decembrie 2007, în condițiile în care audierea și aducerea la cunoștință a învinuirii, punerea în mișcare a urmăririi penale și audierea învinuitului, în calitate de inculpat s-au realizat la 29 noiembrie 2007. Solicită să se verifice delegația sa - fila 240 dosar urm.pen. depusă la data de 3 decembrie 2007, astfel că în aceeași zi, apărătorul din oficiu a depus delegația sa cu data de 3 decembrie 2007 și nu 29 noiembrie 2007.
Consideră că la acel moment inculpatul nu a fost asistat de un apărător ales sau desemnat din oficiu iar acele declarații au fost semnate ulterior de un astfel de avocat.
Invocă al patrulea motiv de nelegalitate al încheierii prin care solicită să se constate că instanța de fond atunci când a dispus menținerea arestării preventive s-a bazat de probe care au fost nelegal adminJ.
Invocă dispozițiile art. 64 aliniat ultim Cod proc.pen. care prevăd că "mijloacele de probă adminJ. în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal". Cu privire la declarațiile luate învinuiților și care au fost arestați în Olanda precizează că aceștia au fost audiați la data de 30 noiembrie 2007, pe teritoriul Olandei de către autoritățile olandeze.
Potrivit principiului teritorialității legii procesual penale române se aplică pe teritoriul României deci acte întocmite de către autorități judiciare dintr-un alt stat, potrivit legislației statului străin nu pot fi folosite în cadrul procesului penal din România fiind o singură excepție și anume art. 159 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală unde se arată în mod expres că "pe baza unei Comisii Internaționale, statul român poate să mandateze un alt stat să îndeplinească în locul și în numele său unele activități judiciare privitoare la un anumit proces-penal". Invocă și art. 160 din legea sus menționată unde se arată "înregistrări telefonice, audierea de persoane ".
Privind audierea celor doi învinuiți s-a solicitat de către autoritățile române prin Comisie Internațională - fila 161 dosar urm.pen.(vol.II) din data de 6 decembrie 2007 să se înainteze declarațiile care au fost obținute în urma audierii celor doi învinuiți și. Cu alte cuvinte, întâi au fost luate declarațiile acestora în Olanda de autoritățile olandeze și la aproape o săptămână statul român a cerut statului olandez declarațiile care au fost luate și nu statul român a solicitat și a împuternicit prin acea Comisie autoritățile din olanda să efectueze acele audieri care s-au făcut cu încălcarea principiului teritorialității al legii procesual penală, respectiv încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 159 din Legea nr. 302/2004.
Aceeași chestiune este și în situația interceptărilor telefonice făcute de către autoritățile olandeze ale celor doi învinuiți pe teritoriul Olandei, potrivit legii olandeze încă din luna mai sau aprilie 2007 iar cererea pentru așa zisa Comisie este datată 6 decembrie 2007, după aproape J de an. Consideră că este nelegal procedeul prin care Parchetul General a cerut autorităților olandeze probele pe care ei le-au obținut în baza legii olandeze, pe teritoriul Olandei și le-au introdus în acest dosar și se solicită să se mențină arestarea preventivă pe niște probe adminJ. ilegal. Singurul care putea să administreze probe era procurorul sau prin delegare de către polițiști sau aplicarea art. 159 din Legea nr. 302/2004 - Comisia Internațională fiind limpede că toate aceste înregistrări telefonice care au fost reținute ca indicii temeinice împotriva inculpatului că ar fi săvârșit această infracțiune sau cel mult, că avea cunoștință de faptul că în acel container se afla o cantitate de droguri.
Solicită să se constate că toate aceste probe au fost adminJ. în mod ilegal și nu trebuie să se țină seama de ele. Curtea de Apel Bucureștia înlăturat la cererea sa probe adminJ. ilegal până la momentul constatării și nu le-a avut în vedere și se referă la probele de la filele 67-69, 73-75 dosar urm.pen. convorbiri telefonice care au fost pur și simplu înregJ. de autoritățile olandeze și traduse de un polițist, nu de un traducător autorizat.
Invocă al cincilea motiv de recurs care se referă la faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut arestarea ca legală și temeinică deoarece există indicii temeinice întrucât acesta a cunoscut că în containerul sosit din de Sud, având ca destinatar societatea inculpatului din G exista acea cantitate de droguri.
Inculpatul este trimis în judecată pentru asocierea la un grup de crimă organizată dar cum se poate vorbi despre acest lucru când acesta a declarat că nu s-a asociat cu nimeni iar ceilalți doi învinuiți au dat declarații care, în opinia sa, au fost obținute în mod ilegal. Rezultă din înregistrările efectuate de autoritățile române din 6,7 și 8 noiembrie 2007 că la momentul când vaporul a plecat din de Sud și în apropiere de 6 noiembrie 2007 s-a apropiat de apele teritoriale ale Belgiei, inculpatul a primit un plic cu conosamentul acelui container, pe care l-a refuzat deoarece marfa nu-i aparținea. Mai mult, inculpatul a sunat și a trimis un fax la proprietarul containerului prin care refuză primirea containerului întrucât nu îl comandase, comanda sa fiind diferită de ceea ce urma să primească. În aceste condiții, Parchetul General solicită livrarea supravegheată din portul în România a cantității de 10 kg de marihuana în ciuda faptului că inculpatul s-a opus. Nu se poate afirma că introducerea în țară a drogurilor s-a realizat ca urmare a voinței inculpatului.
Ulterior, se începe urmărirea penală și pentru trafic de droguri internațional însă atâta timp cât vaporul cu care a fost transportat containerul nu aparținea statului român, proprietarul containerului nu era cetățean român, a parcurs apele teritoriale altui stat iar inculpatul este cetățean olandez nu înțelege de ce statul român trebuie să judece o faptă prin care nu s-a adus atingere vreunei valori ocrotite de legea penală română.
Referitor la traficul de droguri care se presupune că s-ar fi desfășurat atunci când vaporul a intrat în apele teritoriale ale României până în portul C, unde a fost oprit de asemenea, nu se poate vorbi de faptul că inculpatul a comis această faptă deoarece a refuzat primirea containerului. Există acele înregistrări efectuate de Parchetul General în care lui i se dau telefoane din Olanda, printre care și ceilalți doi învinuiți când inculpatul afirmă că nu primește nici un container iar aceștia își pun problema de a întoarce transportul pentru că inculpatul l-a refuzat deoarece actele nu sunt în regulă. Aceste infracțiuni deduse judecății sunt comise cu intenție directă dar inculpatul nu a urmărit nici un moment să introducă acel container în România ca urmare a refuzului.
Solicită să se constate că este departe de a se concluziona că în acest moment ar mai putea fi dispusă menținerea arestării preventive. Precizează că inculpatul este căsătorit în România cu un cetățean român, are un copil minor, nu are antecedente penale și timp de 25 de ani s-a ocupat de transporturi navale. Consideră că acesta a fost folosit de către cei doi cetățeni olandezi pentru ca acest container să ajungă în România și nu se poate afirma că în această cauză există indicii temeinice cum că inculpatul ar fi cunoscut că în acel container se aflau droguri întrucât la momentul refuzului acesta a explicat că, sosindu-i actele prin e-mail a constatat că nu era ceea ce a comandat, respectiv veste de salvare, parâme, ancore etc.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Galați și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind cel direct interesat să se afle adevărul în această cauză.
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că a înțeles ceea ce s-a discutat în proporție de 80 % și s-a căsătorit în Olanda acum 3 ani și J iar de 2 ani și Jav enit în România.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că există contradicție între concluziile puse și cererea formulată în finalul acestora, în sensul că, deși se invocă nelegalitatea hotărârii de menținere a stării de arest se solicită înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În legătură cu primul motiv susținut precizează că scopul pentru care instanța trebuie să desemneze un interpret este acela ca persoana respectivă să înțeleagă ceea ce se întâmplă, constatându-se din discuția purtată între inculpat și interpret că acesta înțelege ceea ce i se spune iar faptul dacă înțelege sau nu care sunt instituțiile juridice aplicabile este un aspect care excede atribuțiilor instanței, fiind eventual atribuția apărătorului care trebuie să explice inculpatului în ce stadiu procesual se află sau ce anume se întâmplă în fața instanței de judecată. În ceea ce privește strict efectiv limba în care se desfășoară procesul deducem că acesta prin traducere liberă înțelege ce se întâmplă. Nu este de acord cu primul motiv de nelegalitate invocat în raport cu încheierea instanței de fond.
În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate invocat solicită să se constate că instanța de fond și instanța de recurs nu reprezintă o instanță de control care să cenzureze hotărârile anterior pronunțate ele având autoritate de lucru judecat și sunt supuse unor căi de atac expres prevăzute de lege, instanța de fond în prezenta cauză trebuia doar să aprecieze asupra legalității măsurii arestării preventive și nu asupra legalității hotărârilor anterioare iar legalitatea măsurii presupune doar verificarea probelor aflate la dosarul cauzei și a incidenței art. 143, respectiv art. 148 Cod proc.pen. lucru pe care putea să-l facă și fără existența acelor hotărâri la care s-a făcut referire.
Precizează că al treilea motiv de nelegalitate este legat de cel de-al doilea, respectiv mijloacele de probă au fost, pe de o parte, verificate de instanța care a luat măsura și ulterior a menținut-o, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că în acest moment nu se judecă fondul cauzei ci instanța verifică doar legalitatea măsurii arestării preventive, legalitate care se apreciază prin prisma art. 143 Cod proc.pen. adică aceste probe adminJ. trebuie analizate atât ca indicii cât și ca mijloace de probă și consideră că acestea constituie indicii temeinice în prezenta cauză. Urmează ca instanța de fond să apreciere în ce măsură eventualele nulități pot sau nu fi acoperite cu ocazia cercetării judecătorești, stabilind care este timpul de nulitate raportat la aceste probe.
În legătură cu al patrulea motiv de nelegalitate solicită să se constate că, cel puțin infracțiunea de trafic de droguri s-a consumat pe teritoriul României deoarece transportul a fost depistat pe teritoriul țării și acesta este momentul consumării infracțiunii iar în raport cu criteriile oferite de art. 30 Cod proc.pen. se găsesc cel puțin 3 asemenea criterii care permit soluționarea acestei cauze din punct de vedere al competenței.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea stării de arest și corect au fost avute în vedere probele la care s-a făcut referire cu ocazia luării acestei măsuri.
Av. Didel, în replică, precizează că aceste indicii temeinice reținute prin hotărârea de menținere trebuie avute în vedere de instanțe atunci când se analizează legalitatea arestării preventive. Dacă s-ar constata de către instanță că aceste critici aduse de apărare sunt fondate, în sensul că audierea celor doi învinuiți din Olanda și cu înregistrările telefonice au fost adminJ. cu încălcarea legii procesual penale din România se poate afirma că sunt probe împotriva inculpatului, în condițiile în care ele au fost obținute în mod ilegal. Susține că legalitatea vizează și modalitatea în care au fost adminJ. probele.
Arată că instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați nu putea să analizeze legalitatea și temeinicia măsurii luată de o altă instanță fără să aibă în vedere motivarea acesteia. Susține că nu a invocat în fața Curții de Apel București că aceste mijloace de probă au fost în totalitate adminJ. ilegal întrucât, la acel moment nu a avut posibilitatea să le vadă, parte din ele apărând ulterior, în luna ianuarie 2008 când s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că are aproximativ 30 de ani de când lucrează în acest domeniu, că în general a avut grijă de fiecare lucru și fiecare persoană și se pare că cineva din Olanda este implicat în acest transport de droguri despre care nu a avut nici o cunoștință și nu a fost el cel care a primit drogurile și nu este eliberat întrucât este considerat un om periculos. A îndeplinit toate procedurile care se fac în mod regulat pentru a se face o comandă.
La sfârșitul lunii iulie a dat un apel telefonic în Olanda, convorbirea respectivă fiind înregistrată, dorind să oprească comanda respectivă deoarece documentele nu păreau a fi în ordine, materialele și prețurile nu erau conform comenzii inițiate, mai mult decât atât, factura era emisă de altă companie și nu de compania la care efectuase comanda. În ceea ce privește apelurile din Olanda a explicat și poliției olandeze venite în B, cele două apeluri sunt înregJ. de autoritățile române și niciodată nu a avut șansa să explice cam ce-ar fi cu acele apeluri. Aceste apeluri fie că sunt legale sau nu sunt apeluri pe tematică de afaceri.
că își poate recăpăta libertatea deoarece compania merge destul de rău și se află în situația în care trebuie să concedieze pe cei 4 angajați ai săi. Nu are de ce să plece în Olanda întrucât nu are nici un motiv și mulțumește instanței pentru faptul că a fost ascultat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2008, dată în dosar nr- al Tribunalului Galați în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Totodată s-a respins ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Au fost reținute drept temei al arestării disp. art. 146 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, fără a proceda la o analiză a fondului cauzei, tribunalul a constatat că la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, în sensul că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Astfel, s-a apreciat ca fiind relevante: procesul verbal de constatare a infracțiunii, înscrisurile întocmite de autoritățile belgiene competente, întocmite și transmise în baza cererii de comisie rogatorie internațională, raportul de analiză a drogurilor nr. 428-1/2007 întocmit de autoritățile competente din Belgia, procesul verbal din data de 29 noiembrie 2007 și planșa fotografică anexă, întocmit de organele de urmărire penală române cu ocazia efectuării controlului asupra containerului în care a fost descoperită cantitatea de 1172 kilograme cannabis; adresa nr. -/DA din 29 noiembrie 2007 a laboratorului de analiză și profil al drogurilor, procesele-verbale de investigații întocmite de către organele de poliție judiciară delegate; procesul-verbal întocmit cu ocazia reținerii corespondenței inculpatului și înscrisurile anexate acestuia; procesele-verbale de percheziție domiciliară și corporală; procesele-verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului.
Tribunalul a apreciat că nu poate fi primit punctul de vedere exprimat de inculpat prin intermediul apărătorului ales, în sensul că măsura arestării preventive este nelegală, întrucât primează prezumția de nevinovăție a inculpatului, deoarece, la acest moment, instanța nu analizează și nu stabilește vinovăția inculpatului, ci doar verifică dacă, se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpat, fiind evident că inculpatul este prezumat nevinovat până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. De altfel, conform dispozițiilor art. 143 și art. 1491Cod procedură penală, măsura preventivă se poate dispune când există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nefiind vorba de stabilirea vinovăției inculpatului.
De asemenea, Tribunalul nu a primit nici apărările formulate de apărătorul ales al inculpatului, în sensul că nu se poate proceda la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive decât în prezența unui interpret de limbă neerlandeză, întrucât, atât din actele dosarului (proces-verbal de interceptare a convorbirilor telefonice - filele 252, convorbire în limba engleză și 264 - volumul I, convorbire în limba română) cât și susținerile inculpatului în fața instanței, acesta este cunoscător de limbă engleză și română.
În ceea ce privește susținerile inculpatului prin apărător, că se impune solicitarea dosarului de arestare preventivă a inculpatului, Tribunalul a apreciat că la acest moment, urmărirea penală fiind finalizată, fiind întocmit actul de sesizare al instanței, fiind indicate temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpat - fiind atașată la acest moment încheierea prin care s-a dispus măsura - se poate aprecia asupra menținerii stării de arest a inculpatului, fiind vorba de o altă fază a procesului penal.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, Tribunalul a apreciat că acesta rezultă din împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele, modalitatea de comitere, cantitatea mare de droguri de risc presupus a fi traficate și nu în ultimul rând din gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte, cu rezonanță internațională și din amploarea deosebită a acestora.
Pentru aceste considerente, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatându-se că măsura ca fiind legală și temeinică. Pe cale de consecință, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de înlocuire a acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință, respectiv municipiul
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o prin apărătorul său, pentru nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei încheieri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală apreciind că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului - recurent, constatând totodată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel cauza care face obiectul dosarului nr- este complexă, inculpatul fiind cercetat și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 202/D/P/2007 din 22 ianuarie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc, trafic internațional ilicit de droguri de risc și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și trafic internațional ilicit de droguri de risc și trafic internațional ilicit de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în cursul anului 2007 inculpatul împreună cu învinuiții, și alții, a constituit un grup infracțional organizat în scopul transportării într-un container a cantității de 1172 kg cannabis (marijuana), drog de risc provenind din de Sud, punctul de plecare al containerului fiind de Sud cu destinația Olanda, cu tranzitarea mai multor țări ( de Sud, Belgia, Turcia, România).
Sarcina inculpatului consta, conform acuzării, în asigurarea intrării și tranzitării României a cantității de droguri sub aparența unui import legal de mărfuri, activitatea fiind desfășurată prin intermediul "" SRL G al cărui asociat unic este inculpatul.
Existența indiciilor de vinovăție a fost analizată în concret atât la luarea efectivă a măsurii preventive cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia de către prima instanță care a constatat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală întregite cu cele ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Actele atașate de organele de urmărire penală efectuate de autoritățile judiciare competente olandeze în cadrul procedurii de tragere la răspundere penală a învinuiților și, chiar dacă, conform celor susținute de apărare, nu respectă condițiile de fond și de formă cerute de cooperarea internațională în materie penală, se circumscriu noțiunii de indicii temeinice prevăzută de art. 143 Cod procedură penală și de art. 681Cod procedură penală, declarațiilor celor doi învinuiți precum și interceptările telefonice efectuate anterior datei de 7 noiembrie 2007 de autoritățile străine coroborat cu restul probatoriului administrat, astfel cum a fost reținut de prima instanță, constituie date de natură să justifice bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății, severitatea sancțiunii prevăzută de legiuitor (închisoare de la 3 la 15 ani pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, închisoare de la 10 la 20 ani pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și închisoare de la 5 la 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003) reliefând gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Deși datele care caracterizează persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, integrat din punct de vedere social, în vârstă de 48 ani, asociat unic la "" SRL G) ar conduce la concluzia că poate fi judecat în stare de libertate, datele care caracterizează faptele deduse judecății, prin gravitatea lor pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a acestuia creează o stare de insecuritate a cetățenilor, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, fiind de notorietate recrudescența fără precedent a infracțiunilor de acest gen cu consecințe deosebit de grave pentru populație, cu precădere a celei tinere.
Așadar, se constată că în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului în condițiile art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, nefiind nicicum întrunite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea constată că lipsa unui interpret în limba maternă a inculpatului nu constituie temei al nulității invocate de apărare atât timp cât în tot cursul urmăririi penale i s-a asigurat un interpret în limba olandeză, iar în fața primei instanțe, inculpatul a beneficiat de un interpret de limba engleză, limbă vorbită de acesta, urgența procedurii care nu statua asupra fondului cauzei, făcând imposibilă desemnarea unui interpret în limba olandeză întrucât pe raza Curții de APEL GALAȚI nu este acreditat un asemenea interpret, iar cei de pe raza altor curți de apel aflându-se în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, astfel cum s-a întâmplat și în recurs.
De asemenea, faptul că la dosarul cauzei nu a fost atașat dosarul în care s-a dispus arestarea preventivă, soluție menținută în recurs, nu constituie temei al nulității încheierii recurate, atât timp cât Tribunalul Galați nu avea cum în lipsa unui temei legal să cenzureze încheierea din data de 30 noiembrie 2007 dată în dosarul nr- al Tribunalului București (atașată în copie la dosarul cauzei), prima instanță fiind investită la termenul din 25 ianuarie 2008 să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în sensul constatării dacă la acea dată subzistau ori nu temeiurile avute în vedere la momentul arestării.
În egală măsură nu poate fi primită în această fază procesuală solicitarea apărării privind înlăturarea unor probe pe considerentul că ar fi fost adminJ. în mod ilegal, și nici a competenței statului român în judecarea faptelor reținute în sarcina inculpatului, atât timp cât cercetarea judecătorească nu s-a declanșat, judecătorul fondului fiind în măsură să analizeze și să se pronunțe asupra acestor chestiuni.
Pentru toate aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală în referire la art. 141 Cod procedură penală cu consecința obligării recurentului în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și der, cetățean olandez, născut la data de 9 decembrie 1959 în - Olada, CNP -, în prezent deținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către interpretul autorizat a sumei de 40 lei cu titlu de onorar interpret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12 februarie 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
