Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 682/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în prezent în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de apărătorii aleși avocat și, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură.
În susținerea motivelor de recurs, avocat arată că în mod greșit instanța de fond a făcut o individualizare negativă a inculpaților, motivând că toți au antecedente penale, în realitate numai inculpatul are antecedente penale, fiind reabilitat.
De asemenea, greșit s-a motivat că depășirea termenului rezonabil se datorează apărătorului inculpaților și a cererilor de liberare formulate. Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, magistratul trebuia să analizeze și posibilitățile alternative la măsurii arestării.
În ceea ce privește cererile de liberare formulate de recurenții inculpați, apărătorul acestora apreciază că inculpații au fructificat un drept legal și constituțional, motivarea magistratului fiind contrară legii și practicii.
Totodată, se apreciază de apărătorul recurenților că în mod greșit instanța de fond a reținut că se mențin temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării cu toate că inculpații sunt arestați de 2 ani și De altfel, instanța de fond nu a avut în vedere situația fiecărui inculpat în parte, sens în care arată că inculpatul a muncit a avut carte de muncă, a fost taximetrist, nu are antecedente penale.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie formulată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile admisibilității acesteia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu cea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivare, arată că odată cu trecerea timpului pericolul social s-a diminuat, iar perioada de când inculpații sunt arestați s-a transformat în executarea pedepsei.
Pe de altă parte, arată că depășirea termenului rezonabil este invocată în multe decizii
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Trebuie avut în vedere faptul că inculpații sunt arestați pentru infracțiuni grave și anume trafic de persoane, fiind vorba de părți vătămate minore și majore, iar trecerea timpului nu a schimbat cu nimic pericolul social.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are familie, mama sa este bolnavă, anul trecut a avut un deces în familie, iar luna aceasta are parastas.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, este arestat de 2 ani și 4 luni și apreciază că nu prezintă pericol public, are 2 copii minori, are un copil ce trebuie operat pe coloană.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are trei copii, nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Argeșa dispus, printre altele, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în com, jud A, CNP -, domiciliat în com, sat, jud A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, jud A și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, jud D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, jud D, toți trei aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, în temeiul dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Astfel, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod de procedură penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, în cauză se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f) Cod de procedură penală, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, date fiind circumstanțele faptelor, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
A fost scoasă în evidență multitudinea actelor materiale, întinse pe o perioadă mare de timp și desfășurate pe o arie largă, ce include și elemente de extraneitate, numărul mare al părților vătămate și urmările produse asupra acestora, caracterul organizat al activității infracționale dezvoltate de inculpați, dar și foloasele materiale semnificative dobândite de aceștia în urma exploatării persoanelor care le-au căzut victime.
S-a mai observat că doi din cei trei inculpați au antecedente penale: inculpatul posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 123/5.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni pentru același gen de infracțiuni, a beneficiat de suspendarea executării pedepsei, dar a continuat să săvârșească fapte antisociale, iar inculpatul are la activ mai multe condamnări, una dintre ele fiind tocmai pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 123/5.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 787/11.12.2001 a Tribunalului Argeș.
În interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală sus-amintită, inculpatul a mai săvârșit și alte infracțiuni cu violență, prevăzute de art. 189 alin.1, 2, 3 Cod penal, art. 211 alin. 1, 2 lit. c) alin. 3 lit. a) Cod penal, art. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1, 2 Cod penal.
De asemenea, prin sentința penală nr. 68/6.02.2007 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 5065/29.10.2007 a, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin. 1 și 257 alin. 1 cu art. 37 lit. a) Cod penal.
A fost subliniat modul inuman prin care inculpații au înțeles să se raporteze la părțile vătămate, transformate în veritabile unelte vorbitoare, în folosul exclusiv al grupului infracțional creat de aceștia.
Acest dispreț față de valorile sociale ocrotite de legea penală, unit cu desconsiderarea până la degradare a unor ființe umane, l-au convins pe judecătorul fondului de pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
că unele din părțile vătămate au dat dovadă de o moralitate îndoielnică nu i s-a dat o pondere însemnată în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, din moment ce, prin infracțiunile incriminate în Legea nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să ocrotească, între altele, și libertatea persoanelor destinatare ale legii.
Nici apărarea cu privire la depășirea termenului rezonabil al stării de arest nu a fost primită, pentru că derularea acestui proces, de o complexitate deosebită, a necesitat eforturi îndelungi și susținute din partea instanței, pentru a asigura readministrarea materialului probator strâns în faza de urmărire penală, în condiții de publicitate și în mod nemijlocit.
De asemenea, prelungirea procesului s-a datorat și amânărilor determinate de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales al inculpaților, cauza fiind amânată chiar la acest termen, din acest motiv.
S-a apreciat că întârzierea procedurii este în bună măsură imputabilă și inculpaților care, pe tot parcursul procesului, de la data sesizării instanței cu rechizitoriul, au formulat mai mult de zece cereri, prin care solicitau liberarea lor provizorie, acest aspect ducând la o continuă trecere a dosarului de la o instanță la alta.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au solicitat casarea, cu consecința punerii lor în libertate, pe motiv că instanța de fond a făcut o caracterizare negativă a lor, motivând că toți au antecedente penale deși, în realitate, numai inculpatul are antecedente penale, în timp ce este reabilitat.
Au susținut recurenții că magistratul trebuia să analizeze și posibilitățile alternative la măsurii arestării, iar cererile de liberare au fost formulate de recurenții - inculpați fructificând un drept legal și constituțional.
Inculpații sunt arestați de 2 ani și J, iar instanța de fond nu a avut în vedere situația fiecărui inculpat în parte; inculpatul a muncit, a avut carte de muncă, a fost taximetrist, nu are antecedente penale.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor ce-i sunt aduse, cum și a cazurilor de casare la care se referă art. 385/9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, curtea reține următoarele:
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 79D/P din 7 septembrie 2007 al Ministerului Public - Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, alături de alți coinculpați, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore și de proxenetism, de constituirea unui grup infracțional și de spălare de bani, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. 1, 2 lit. a), art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr.678/2001, art. 329 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 41 alin 2 Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, în condițiile art. 33 lit. a) Cod penal.
În concret, se reține în sarcina lor o amplă activitate infracțională, desfășurată într-un grup organizat, ce s-a constituit pe relații de familie, majoritatea inculpaților aparținând "clanului ", din care fac parte infractori versați, cu puternice legături în lumea interlopă.
Inculpații și escu - se ocupau cu exploatarea tinerelor supuse traficului în Pitești, în apartamentul al cărui proprietar este, le supravegheau pe victime în permanență și le însoțeau în locațiile în care se consumau partidele de sex, ținând o evidență strictă a banilor încasați din prostituție și aplicându-le corecții, când considerau că acestea au "produs" prea puțin.
La rândul lor, inculpații și - exploatau victimele atât în Pitești, cât și în Spania și Italia.
Inculpatul se ocupa de cazarea victimelor și stabilirea domiciliului lor în P, la domiciliul său, până când li se eliberau acestora pașapoarte de către D, activitate de care se ocupa același inculpat.
Uneori, inculpatul îl ajuta pe să le racoleze sau să le transporte pe victime la Pitești.
În adevăr, modul în care erau tratate victimele era de o cruzime înfiorătoare; ele erau răpite ori "cumpărate" de la alți proxeneți, violate și bătute, obligate să doarmă în grajd și să mănânce resturi, forțate să se prostitueze și să fure bani de la "clienți", controlate corporal, pentru a nu ascunde banii obținuți din practicarea prostituției.
Din veniturile astfel obținute, inculpații au dobândit bunuri imobile de o valoare însemnată, apartamente și case.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea nr. 77 CC din data de 14 august 2007 Tribunalului Argeș, temeiul luării ei fiind art. 148 lit. f) Cod de procedură penală.
Deși poziția celor în cauză a fost de negare a tuturor acuzațiilor, probatoriul propus de procuror pledează în mod convingător în defavoarea acestora.
Tot astfel, circumstanțele personale ale inculpaților și -, care au mai suferit anterior condamnări penale, unele pronunțate pentru același gen de fapte (proxenetism), justifică hotărârea adoptată de judecătorul fondului, potrivit căreia nicio altă măsură preventivă nu ar fi aptă, chiar și după 2 ani de detenție preventivă, să realizeze scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât multe din amânările suferite de proces s-au datorat înseși conduitei inculpaților care, prin cererile formulate în mod repetat, la intervale scurte de timp, au acționat deliberat în scopul determinării prelungirii procedurii.
Alta este situația inculpatului, față de care durata rezonabilă a arestului preventiv a expirat, fiind necesară înlocuirea detenției cu o altă măsură preventivă, mai blândă, ce ar putea să îndeplinească scopul despre care am făcut vorbire.
Este de observat, din acest punct de vedere, că inculpatul sus-numit a desfășurat, în cadrul grupului infracțional, o activitate mult mai restrânsă comparativ cu ceilalți doi inculpați, și -, că el se află la primul conflict cu legea penală și că are în întreținere doi copii minori.
Faptul că, anterior arestării, inculpatul desfășura o activitate remunerată, având un loc de muncă stabil, împreună cu celelalte circumstanțe care-i caracterizează persoana, la care am făcut mai sus referire, ne determină să credem că timpul petrecut în arest preventiv, de peste 2 ani, l-a făcut pe acesta să înțeleagă gravitatea acuzațiilor ce-i sunt aduse, iar riscul ca el să se sustragă cercetărilor s-a diminuat simțitor întrucât, chiar și în cazul pronunțării condamnării, pedeapsa la care acuzatul se poate aștepta nu poate depăși cu mult perioada deja executată în arest preventiv.
Deducerea acestei perioade din pedeapsa privativă de libertate este de natură să-l facă pe cel deținut să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă din tentația sustragerii discutate.
În situații de acest gen, în mod constant a stabilit, prin hotărârile pronunțate, că eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie dispusă, dacă se pot obține din partea lui garanții suficiente care-i asigură prezența în toate fazele procesuale.
Cum în speță nu există alte circumstanțe privitoare la caracterul celui în cauză, la moralitatea sa, la domiciliu, profesie, resursele de care dispune, relațiile de familie, care să confirme existența unui pericol de sustragere de la judecată, cu majoritatea voturilor membrilor completului de judecată se concluzionează că detenția provizorie nu se mai justifică, ea putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în temeiul art. 139 Cod de procedură penală.
De aceea, recursul declarat de inculpatul va fi privit ca fondat și va fi admis, potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală.
Se va casa în parte încheierea atacată, înlăturându-se dispoziția de menținere a arestului preventiv.
Va fi adoptată măsura prevăzută de art. 145 Cod de procedură penală.
Se vor impune recurentului - inculpat obligațiile prevăzute de alin. 1/1 al art. 145 din cod, cum și cele prevăzute de alin. 1/2 lit. c) și f) ale aceluiași articol, de natură a preveni orice încercare de a se împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Se vor menține, în rest, dispozițiile hotărârii recurate.
Celelalte două recursuri se vor respinge ca nefondate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din cod, pentru considerentele deja expuse.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 07.04.1969, în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul D, în prezent aflat în PENITENCIARUL D E Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată.
Înlătură dispoziția de menținere a arestării preventive cu privire la acest inculpat.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe durata măsurii, inculpatul este obligat să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 1/1 lit. a) - d), respectiv:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție, respectiv Poliția orașului P, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura și
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Impune inculpatului să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. lit. c și f Cod procedură penală și anume: să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiei acestora, coinculpați și de martori, să nu desfășoare activitatea de taximetrie în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
O copie a prezentei decizii se va comunica inculpatului și instituțiilor prev. de alin. 2/1 al art. 145 Cod procedură penală.
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor care le revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 07.04.1969, în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din 14 august 2008, emis de Tribunalul Argeș dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, toți aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, pe care îi obligă la câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./02.12.2009
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, opininez în sensul respingerii recursului formulat de inculpatul, ca nefondat, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind de acord cu opinia majoritară referitoare la respingerea, ca nefondate, a recursurilor inculpaților, și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii, îndeplinirea în continuare, a cerințelor articolului 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală sunt argumente în favoarea legalității și temeiniciei hotărârii recurate.
În altă ordine de idei, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, ele impunând și pentru viitor privarea de libertate.
În continuarea acestei opinii, pericolul potențial în raport de reacția opiniei publice, rezonanța faptei de care este acuzat, găsindu-și corespondent și în starea de neliniște și sentimentul de insecuritate create în rândul comunității din care face parte inculpatul.
O eventuală punere a sa în libertate ar continua suspiciunea pasivității organelor judiciare abilitate să restabilească ordinea de drept încălcată.
Menținerea detenției preventive este în acord cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală, fiind astfel exclusă orice altă măsură preventivă.
Concluzionând, în baza argumentației ce precede, apreciez că încheierea recurată este legală și temeinică.
Judecător,
-
Red.
Tehnored.:
3 ex.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
