Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 686/R-MF
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursurile penale declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în com, jud A, CNP -, domiciliat în com, sat, jud A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, jud A și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, jud D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, jud D, detinuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 02 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns inculpații, și, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților inculpați depune la dosar un act medical.
Avocat, pentru recurenți și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, apreciază că încheierea din 02 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș este netemeinică. Arată că încheierile motivate de instanța de fond în această cauză sunt identice. În rechizitoriu parchetului se precizează că partea vătămată minoră a fost răpită de inculpatul - în 2006, fapt ce nu este adevărat, deoarece în acea perioadă acesta era plecat din țară. Prezintă instanței pașaportul din care rezultă că inculpatul nu se afla în țară în acea perioadă. Mai precizează că inculpatul stă arestat în baza mărturiei lui care a declarat că a fost răpită de către acesta în iulie 2004, fapt contrar realității, deoarece acesta era arestat preventiv. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și dispozițiile art. 148 lit. f cod procedură penală și nu există probe că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și nu sunt probe sau indicii din care să rezulte vinovăția inculpaților. Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestora sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și de asemenea, la dosar sunt probe și indicii din care rezultă vinovăția inculpaților.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este bolnav și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este recidivist, are 3 copii minori, soția fără serviciu și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 2 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, printre altele, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cei trei inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți coinculpați, fiind suspectați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a, art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 și art.25 lit.c din Legea nr.656/2002, în condițiile art.33 Cod penal.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 14 august 2007, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală.
In raport de starea de fapt și de drept, tribunalul a apreciat că în cauză se menține temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare menținerea acesteia.
De asemenea, s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică, în cadrul lăsării în libertate a inculpaților, rezultă din pericolul social ridicat al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, caracterul continuat al infracțiunilor pe o perioadă lungă de timp, dar și de faptul că, anterior, inculpații au mai fost condamnați pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte și sunt cercetați în alte cauze similare.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs cei trei inculpați, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, și că nu sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte vinovăția lor.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpații, membri ai aceleiași familii, sunt trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, fiind acuzați de comiterea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, proxenetism, de constituirea într-un grup infracțional și de spălare de bani.
Pentru toate aceste fapte de a căror săvârșire sunt suspectați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării lor în libertate, este dat, atât de gravitatea faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații, dar mai ales de rezonanța negativă ce s-ar crea în cadrul opiniei publice care ar percepe ca pe o amenințare atât a ordinii de drept, în general, dar și ca o amenințare a siguranței personale, faptul că inculpați constituți în grup infracțional, bănuiți de săvârșirea unor fapte de o deosebită periculozitate, sunt lăsați liberi fără să primească o ripostă adecvată și proporțională cu pericolul faptelor imputate din partea justiției.
Este adevărat că inculpații au fost arestați în luna august 2007, dar cu toate acestea, nu se poate susține că s-a depășit un termen rezonabil al menținerii arestării preventive. In raport de complexitatea deosebită a cauzei, dar și de comportamentul inculpaților, curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune cel puțin pentru o perioadă de timp.
De asemenea, curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive în cauză, nu încalcă prevederile art.5 paragraf 1 din Convenție.
Este adevărat că detenția unei persoane este o măsură atât de gravă, încât este justificată numai dacă alte măsuri mai puțin severe au fost considerate insuficiente pentru a garanta interesul individual sau public, care impune ca o anumită persoană să fie privată de libertate.
Raportându-ne la circumstanțele cauzei, prin prisma disp.art.136 alin.8 Cod pr.penală, dar și art.5 din Convenție, avându-se în vedere și principiul proporționalității referitor la gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații și scopul măsurilor preventive, curtea apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură mai blândă și nici atât revocarea măsurii arestării preventive. Această situație se impune și pentru faptul că, inculpații au suferit anterior condamnări pentru fapte similare iar concomitent judecății, sunt cercetați penal pentru asemenea fapte.
Pe cale de consecință, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, județul A și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul D, împotriva încheierii din 2 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
16 2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Elena
