Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 2985/2/2009
710/2009
Decizia penală nr. 688
Ședința publică din 14 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții - inculpați și, împotriva încheierii din data de 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurenților - inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, considerând-o netemeinică și nelegală și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate.
Consideră că nu există probe la dosarul cauzei în sensul că inculpații din prezenta cauză prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel apărarea apreciază că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen. mai ales că aceștia nu recunosc săvârșirea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate potriv. disp. art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. și men ț inerea încheierii instan ței de fond ca fiind temeinică și legală.
Sus ț ine că sunt îndeplinite prevederile art. 143.pr.pen. fa ță de probele administrate în faza de urmărire penală, precum ș i cele două condi ții cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. existând date că, lăsați în stare de libertate, inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere fapta reținută în sarcina inculpaților, modalitatea de comitere și perioada lungă de timp în care a fost traficat minorul.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat potriv. art. 192 alin. 2 pr.pen.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că a luat copilul pentru a-l crește, iar timp de 12 ani mama naturală a acestuia nu l-a mai văzut. Susține că a primit împuternicire din partea acesteia pentru a pleca în străinătate. De asemenea, arată că a înscris copilul la școală în Spania.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că mama naturală a copilului intenționa să-l abandoneze, astfel că au l-au adoptat. Arată că la vârsta de 8 ani ai copilului a mers să ia procură din partea mamei pentru a pleca cu acesta în străinătate. De asemenea, arată că în Spania copilul a fost îngrijit și a mers la școală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților (fost ) și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpata împreună cu soțul ei l-au exploatat pe minorul A, în vârstă de 8 ani, prin obligarea acestuia la practicarea cerșetoriei, în mai multe localități din Spania, în perioada 2003-2005.
A mai reținut instanța de fond că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au dispărut și justifică în continuare menținerea măsurii privative de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând punerea în libertate și arătând că nu există probe din care să rezulte că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază recursurile declarate în cauză ca fiind nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Curtea reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În speță, Curtea reține că măsura arestării preventive este legală și temeinică, alegerea măsurii preventive având la bază criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală.
De asemenea, în cauză sunt întrunite dispozițiile art.143 Cod procedură penală, existând indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă, conform art.681Cod procedură penală, că inculpații au comis fapta ce i se reține în sarcină, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate, verificări în baza de date a, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.
Și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ în cauză, atât cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, cât și cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport cu gravitatea faptei comise, dată în special de regimul sancționator sever stabilit de legiuitor, modalitatea și împrejurările comiterii faptei și anume profitând de inocența unui minor, încercând să obțină venituri ilicite prin exploatarea minorului, ca și perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Mai mult, Curtea arată că, față de vârsta și calitatea de așa-ziși părinți, se impunea ca inculpații să conștientizeze urmările nefaste ale faptelor comise asupra propriului copil și să nutrească alte sentimente față de acesta.
Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, să respingă recursurile celor doi inculpați, ca nefondate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 lei fiecare, din care câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu,pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red.
Dact./01.06.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
