Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 690/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, inculpatul asistat de apărător ales avocat, inculpatul asistat de apărător ales avocat -.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat - solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că încheierea recurată este netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a soluționat mai întâi menținerea măsurii arestării preventive și a respins cererea de liberare sub control judiciar ca fiind o anexă. Mai arată că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, au fost audiați deja 14 martori, inculpatul se află în arest preventiv de aproximativ 16 luni de zile care e mai mult decât suficient. Face trimitere la spețe CEDO (Toth contra Austriei) și arată că nu s-a dovedit că sunt probe că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, impunându-se înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat achiesează la concluziile avocatului ales al inculpatului și solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că durata de arest preventiv a inculpatului este una excesivă, de peste 1 an de zile, fără un motiv imputabil inculpatului, starea de arest nu mai corespunde scopului pentru care a fost creată, iar punerea în libertate a acestuia nu ar influența cercetarea judecătorească. Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă, condițiile de la art. 148 nu C.P.P. sunt îndeplinite, temeiurile inițiale de la arestare nu au cum să se mențină și nu se știe care a fost implicația fiecărui inculpat. Învederează instanței că doar o simplă declarație a unui coinculpat nu poate servi ca probă, neexistând nici o interceptare telefonică. Depune la dosar copia minutelor din două dosare unde în cauze mult mai grave a dispus punerea în libertate a inculpaților.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, cauza este una complexă, termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit iar cererea de punere în libertate sub control judiciar și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate nu se justifică.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
-, născut la 23.10.1963, în localitatea T, județul T, fiul luiLepădat și, cu domiciliul în T,-,. 3,. 13, județul T, CNP -, cetățenie română, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
- ROSANA, născută la data de 5.12.1980, fiica lui - si, domiciliata in C- - 4,. 9 jud. D, cetățean R, CNP -, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui si, nascut la data de 29.10.1959 in -Turcia, domiciliat in com. nr. 19 jud.D, cetatean, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Tribunalul Timiș, deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, se constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de lată parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, tribunalul a apreciat că, deși, din punct de vedere formal, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea fiind admisibilă în principiu, din analiza pe fond a cererii, în baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. a respins-o respinge ca neîntemeiată, apreciind că, raportat la complexitatea cauzei, la împrejurarea că proba testimonială nu a fost epuizată, există pericolul ca, odată lăsat în libertate, inculpatul să încerce influențarea martorilor și să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a apreciat că, în cauză, se impune menținerea stării de arest a inculpatului, astfel încât, liberarea provizorie sub control judiciar apare ca inoportună.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, prin apărător ales și susținută de către acesta, tribunalul a apreciat, de asemenea, că măsura apare ca inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, menținerea inculpatului în stare de arest preventiv se impune în continuare, motiv pentru care, în baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii penale din 19.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți și, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.06.2009, sub nr-.Recursurile nu au fost motivate în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați prima condiție privind temeinicia, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpații sunt judecați în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol (160 ), liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpaților, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Întrucât cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ în mod corect prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată, cea de a doua condiție nefiind îndeplinită.
Faptul că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost analizată în considerentele și dispozitivul încheierii recurate dupa analiza privind măsura arestării preventive nu este de natură să producă vreo sancțiune,deoarece o cerere de liberare provizorie sub control judiciar presupune existența măsurii arestului preventiv legal și temeinic, temeiurile care determină arestarea preventivă și temeiurile liberării provizorii sunt distincte. motiv pentru care a înlăturat apărările inculpatului.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu s-a ținut cont de vârsta acestuia, situația familială, lipsa antecedentelor penale, deoarece aceste aspecte au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală raportat la prezenta cauză.
Pentru aceste motive a respins și solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 19.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, punct. 1 lit. b) C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red /26.06.2009
Dact P 2.ex./30.06.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 690/
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, punct. 1 lit. b) C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. pe fiecare inculpat-recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
