Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 692/R/MF
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca Elena
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.03.1994, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 4344/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de libertate și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că a trecut o perioadă de timp de când este arestat, este minor și are probleme de sănătate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile de care a ținut seama instanța de judecată la luarea măsurii arestării se mențin în continuare. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor pedepsită de codul penal cu mult mai mult decât 4 ani cât cere art. 148 lit. f teza a-I-a Cod procedură penală. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din săvârșirea infracțiunii și din faptul că acesta manifestă tendința de a comite fapte anti sociale, chiar după infracțiunea de omor, nefiind arestat imediat, inculpatul a lovit o altă persoană și a sustras prin violență un telefon mobil altei persoane.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a suferit de nici o boală și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 4 2009, Tribunalul Vâlceaa menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.03.1994, în or. H, jud. V, domiciliat în comuna, sat, jud. V, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că subzistă în continuare temeiurile pentru care măsura arestării preventive a fost luată, astfel că a fost menținută.
S-a constatat astfel că, față de gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, chiar dacă acesta nu ar putea influența negativ cercetarea judecătorească dat fiind vârsta sa fragedă, față de tulburările psihice pe care le prezintă inculpatul și care sunt confirmate de raportul de expertiză medico legală psihiatrică, există pericolul ca, lăsat în libertate, inculpatul să săvârșească noi fapte antisociale.
În altă ordine de idei, tribunalul a mai reținut că, din punctul de vedere al scopului și tipurilor de măsuri preventive, legea română nu face distincție între minori și majori, permițând organelor judiciare să ia aceleași măsuri, cu același conținut și în aceleași condiții atât față de minori, cât și față de majori. Este știut însă că este instituit un regim special cu privire la reținerea și arestarea preventivă a inculpaților minori, prin care i se asigură, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani, drepturi proprii și un regim special de detenție preventivă în raport de particularitățile vârstei lor.
S-a concluzionat că măsura preventivă răspunde scopului legal statuat în art. 1 Cod procedură penală, având în vedere că din expertiza medico legală psihiatrică rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări psihice, existând probabilitatea că lăsat în libertate acesta ar săvârși alte fapte prevăzute de legea penală.
Tocmai starea de minoritate a inculpatului, accentuată de tulburările psihice, denotă că acesta are o percepție diferită asupra consecințelor faptelor sale în comparație cu adultul.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
Ca motive de recurs, sunt invocate starea precară a sănătății, durata arestării preventive și faptul că este minor.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
În analizarea legalității și temeiniciei soluției adoptate de judecătorul fondului, curtea reamintește dispozițiile art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, referitoare la subzistența temeiului avut în vedere la luarea măsurii preventive.
Aceasta trebuie realizată pornind de la acuzația ce i se aduce inculpatului, precum și temeiul arestării preventive.
Inculpatului i se impută că în ziua de 19.05.2008 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate de unde i-a sustras un telefon mobil iar în data de 18.10.2009 a lovit-o cu bâta în cap pe numita, provocând-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat 8-10 zile timp de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Așadar, emeiul arestării sale îl reprezintă dispozițiile,art.148 lit.f Cod procedură penală.
În raport de acestea, în opinia curții, judecătorul fondului, în mod judicios, a menținut arestarea preventivă.
Astfel, existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii, îndeplinirea în continuare, a cerințelor articolului 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală sunt argumente în favoarea legalității și temeiniciei hotărârii recurate.
În altă ordine de idei, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, ele impunând și pentru viitor privarea de libertate.
În continuarea acestei opinii, curtea mai relevă pericolul potențial în raport de reacția opiniei publice, rezonanța faptei de care este acuzat, găsindu-și corespondent și în starea de neliniște și sentimentul de insecuritate create în rândul comunității din care face parte inculpatul.
O eventuală punere a sa în libertate ar continua suspiciunea pasivității organelor judiciare abilitate să restabilească ordinea de drept încălcată.
Menținerea detenției preventive este în acord cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală, fiind astfel exclusă orice altă măsură preventivă.
În fine, o detenție provizorie de aproximativ 3 luni nu poate fi considerată nerezonabilă, în raport de complexitatea cauzei.
Concluzionând, în baza argumentației ce precede, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariul avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.03.1994, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 04 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr.- - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./03.12.2009.
Jud.fond.:.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
