Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 694
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 08 2008 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., substituind pe av., inculpatul și, în stare de arest preventiv, asistați de av, apărător ales. Lipsește inculpatul recurent însă pentru acesta se prezintă av. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. depune la dosar delegația de substituire, substituind pe av., apărătorul ales al inculpatului.
, inculpații arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av., pentru inculpații, și solicită admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Iași la data de 08 2008, iar în rejudecare solicită revocarea măsurii de arest preventiv și punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul Iași pe numele acestora.
Consideră că încheierea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
S-a creat o confuzie între cele două dispoziții de drept penal și anume: instituția încetării de drept a măsurii de arest preventiv, prevăzută de dispozițiile art. 140 din Codul d e procedură penală și instituția privind expirarea durate de arest preventiv, prevăzută de dispozițiile art. 160 al.1 și art. 300 ind.1 din Codul d e procedură penală.
Sub nici o formă nu a susținut în fața instanței de fond, și solicită a se avea în vedere, în acest sens notele de concluzii scrise depuse cât și înscrisurile atașate în susținerea concluziilor formulate, faptul că măsura de arest preventiv, în care se află inculpații ar fi încetat de drept. Susținerile făcute la acel termen se refereau la dispozițiile art. 160 al.1 și la faptul că durata arestării preventive a inculpaților a expirat la data de 14 noiembrie 2008.
Ultima încheiere prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii de arest a inculpaților, din 11 noiembrie 2008, fost atacată cu recurs de către inculpați, iar în cadrul soluționării recV. în fața instanței de control judiciar, a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, iar Curtea de APEL IAȘIa suspendat judecarea cauzei și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției invocate.
În acest context actul procedura prin care s-a dat ordin de ținere a inculpaților în stare de arest preventiv a fost prin încheierea din data de 10 octombrie 2008. Încheierea din data de 11 noiembrie 2008, prin care s-a dispus prelungirea măsurii de arest preventiv a inculpaților nu este definitivă, astfel încât consideră ca fiind lovită de nulitate ultima măsură de prelungire a duratei arestului preventiv.
De altfel, în considerentele încheierii de ședință din data de 08 noiembrie 2008 instanța a reținut că" durata arestării preventive a inculpaților, urmează să expire la data de 14 noiembrie 2008, raportat la dispozițiile deciziei nr. 25 din data de 02 iunie 2008 ICCJ" dată în recursul în interesul legii.
Solicită a se observa un alt aspect, reținut în considerentele încheierii atacate și anume că " legiuitorul a decis în cuprinsul dispozițiilor art. 159 al. 9 din Codul d e procedură penală că încheierile prin care se dispune prelungirea arestării preventive sunt executorii de îndată, recursul nefiind suspensiv de executare" și că susținerile inculpaților "dovedesc doar intenția acestora de a împiedica instanța în soluționarea căii de atac și nicidecum exercitarea drepturilor procesuale de bună credință".
Raportat la aceste dispoziții, în susținerea concluziilor formulate, solicită a se avea în vedere că împrejurarea conform căreia recursul declarat împotriva măsurii prelungirii duratei de arest preventiv, nu este suspensiv de executare, nu este de natură să schimbe caracterul de nulitate al încheierii atacate.
În concluzie, solicită admiterea recV. casarea încheierii atacate și revocarea măsurii de arest preventiv luată împotriva inculpaților.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că recursurile formulate de inculpați se referă la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților. Aceleași susțineri ale apărătorului inculpatului au fost făcute și în fața instanței de fond.
În dispozițiile art. 159 al. 8 din Codul d e procedură nu se prevede faptul că încălcarea lor atrage nulitatea. Din aceste considerente nu se poate spune că încheierea instanței este nulă.
Apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică astfel încât formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 8 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar - în baza disp. art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, s-a verificat și constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luate față de inculpații, -, și.
În baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 300 ind. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
In cauza de față, DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, a dispus prin rezoluție, la data de 04.12.2008 trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 272 din Legea 86/2006, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal, art. 302 Cod penal, art. 23 lit. c din Legea 656/2002 și art. 139 ind. 6 lit. c, alin. 2,3,6,7 din Legea 329/2006, reținându-se în sarcina acestora fapta de a fi constituit o grupare organizată cu caracter infracțional, având ca obiectiv introducerea pe teritoriul statului român, din Republica M, a unor cantități mari de țigări, fără documente legale, pe care să le comercializeze, ulterior, în mod ilegal.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea de ședință a Tribunalului Iași din data de 19.07.2008, fiind prelungită succesiv prin încheierile de ședință din datele de 12.08.2008, 08.09.2008, 10.10.2008 și respectiv 11.11.2008, încheieri ce au rămas definitive cu excepția ultimei, prin deciziile Curții de APEL IAȘI.
Împrejurarea că ultima încheiere de ședință, cea din 11.11.2008 nu a fost supusă controlului judiciar, ca urmare a suspendării recV. drept consecință a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 8 Teza a II-a Cod procedură penală invocată de inculpați nu poate conduce la concluzia că măsura arestării preventive a expirat de drept și odată cu aceasta și temeiurile ce au stat la baza luării ei.
Susținerile inculpaților privitoare la împrejurarea că nesoluționarea recV. declarat de aceștia împotriva încheierii de ședință din 11.11.2008 mai înainte de expirarea duratei arestării dispusă anterior ar conduce la încetarea de drept a măsurii preventive sunt total nefondate prin raportarea la norma procesual penală prevăzută de dispozițiile art. 159+ alin. 9 Cod procedură penală.
Astfel, prin derogare de la regula că hotărârile penale sunt executorii la data rămânerii definitive, legiuitorul a decis în cuprinsul art. 159 alin. 9 Cod procedură penală că încheierile prin care se dispune prelungirea arestării preventive( ca și cele care dispune luarea acestei măsuri) sunt executorii de îndată( recursul nu este suspensiv de executare).
Se constată astfel că și după data de 14.11.2008, inculpații au fost privați în mod legal de libertate în baza puterii executării a încheierii de ședință nr. 134/11.11.2008.
Pe de altă parte a invoca faptul că instanța de control judiciar nu a soluționat recursul până la data de 14.11.2008 când expira prelungirea anterioară, contrar dispozițiilor deciziei nr. 25/02.06.2008 a, în condițiile în care instanța nu a făcut decât să dea curs unui demers judiciar al inculpaților și anume acela de a sesiza Curtea Constituțională, dovedește în mod evident doar intenția acestora de a împiedica instanța în soluționarea căii de atac și nicidecum exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință.
Cât privește temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală, acestea nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel fiind, pornind de la premiza că au existat temeiuri la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, acest fapt fiind stabilit, în mod definitiv de instanțele ce au soluționat anterior cauze, în limitele sesizării stabilite de dispozițiile art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice, din oficiu, doar dacă aceste temeiuri se mențin sau au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților.
Aceasta este și rațiunea pentru care criteriile de menținere a măsurii preventive nu pot fi altele decât cele inițiale de luare a măsurii, în baza principiului unicității detenției ce are ca fundament aceleași temeiuri.
Drept consecință, instanța va proceda, din nou, la analiza datelor oferite de probatoriul administrat în cauză până la acest moment din perspectiva condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și a cerințelor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, articolul 143 Cod procedură penală prevede posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei( art. 63 Cod procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit fapta.
Dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță probantă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
In lumina acestor considerații teoretice, Tribunalul constată că actele și lucrările dosarului și datele oferite de probatoriu administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale conturează deplin si convingător existența unor fapte prevăzute de legea penală, precum și bănuiala că inculpații sunt implicați în comiterea unor activități ilicite de introducere în țară a unor mari cantități de țigări în vederea comercializării.
In ce privește acuzațiile aduse inculpaților în cauză au fost efectuate cercetări laborioase, doar transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpați oferind numeroase indicii că aceștia sunt implicați în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței.
Din coroborarea acestor date cu procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliție de identificare a cisternelor ce transportau țigări, de percheziționare a autovehiculelor, de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați și de efectuare a controlului de către comisari ai Gărzii Financiare și de ofițerii de poliție rezultă suficiente temeiuri ce justifică și în continuare menținerea privării de libertate a inculpaților.
Cât privește legalitatea actului de sesizare a instanței, Tribunalul constată că o asemenea verificare excede limitele sesizării stabilite de dispozițiile art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, urmând ca această solicitare să fie examinată de instanță la prima înfățișare.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații-, și.
Prin apărător inculpații au susținut nelegalitatea și netemeinicia încheierii pronunțate, cu referire la măsura preventivă - cu motivarea că în cauză s-a creat o confuzie între dispozițiile prevăzute de art. 140 Cod procedură penală - încetarea de drept a măsurii - și 160 ind. 1, art. 300 ind. 1 Cod procedură penală - privind expirarea duratei de arest preventiv.
Se arată că măsura a expirat la 14 noiembrie 2008 întrucât recursul declarat împotriva încheierii din 11 noiembrie 2008 nu a fost soluționat întrucât judecata s-a suspendat prin trimiterea dosarului la Curtea Constituțională.
În acest context prelungirea măsurii prin respectiva încheiere nu este definitivă și pe cale de consecință mențiunea dispusă prin încheierea în prezent recurată, este lovită de nulitate.
Se solicită admiterea rec, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Potrivit disp. art. 160 ind. "b" alin. 2 Cod procedură penală revocarea arestării preventive cu conse4cința punerii de îndată în libertate a inculpaților se dispune în situația în care instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Criticile invocate de inculpați vizează încetarea de drept a măsurii începând cu 14 noiembrie 2008 motivat de faptul că recursul exercitat împotriva încheierii din 11 noiembrie 2008 nu a fost soluționat.
Faptul că inculpații -în soluționarea acelui recurs - au solicitat suspendarea judecății și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării unor excepții de neconstituționalitate a unor texte ce au legătură cu natura obiectului judecății, nu poate constitui temei al constrângerii încetării de drept a măsurii preventive.
O asemenea cauză nu se regăsește în dispozițiile expres prevăzute prin dispozițiile art. 140 Cod procedură penală.
Pe de altă parte demersul judiciar al inculpaților în sesizarea Curții Constituționale odată cu suspendarea judecății căii de atac nu poate produce nici consecința revocării măsurii întrucât în cauză nu se poate constata că respectiva măsură ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor sau că ar fi dispărut temeiurile care să justifice menținerea măsurii (art. 139 alin. 2 Cod procedură penală).
Aceasta împrejurare a fost invocată de inculpați și la termenul din 8 2008 în fața instanței fondului, iar instanța a motivat corespunzător -prin considerentele hotărârii - necesitatea menținerii arestului preventiv.
Pe de altă parte, încheierea pronunțată în cauză analizează și temeiurile avute în vedere conform disp. art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în acord cu normele înscrise în art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate și vor fi respinse conform disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 8 2008 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.12.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Anca Ghideanu, Daniela Dumitrescu
