Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 70/2008
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr. -/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurenți Inculpați - și personal și asistați de avocat apărător desemnat din oficiu cu delegații de asistență judiciară obligatorie la dosar
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților, avocat solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații recurenți împotriva încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv și pe care de consecință judecarea acestora în stare de libertate susținând că și prin încheierea atacată prin care s-a dispus și menținerea măsurii arestului preventiv pentru cei doi inculpați se invocă de către apărătorii inculpaților că acel martor nu s-a putut prezenta la acel termen de judecată și s-a prezentat tatăl acestuia.
Cauza este în apel d e 7 luni de zile și inculpați sunt tot în stare de arest preventiv, deși în prezent elementele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și termenul rezonabil privind arestul inculpaților este depășit, aceștia aflându-se în instanța de apel d e 7 luni de zile starea de detenție fiind în acest caz mai mult o stare de prevenție când de fapt aceasta are caracter temporar.
În concluzie solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și și menținerea încheierii pronunțate la 15 iulie 2008 prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, ca temeinică și legală. Temeinic și corect s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de cei doi inculpați deoarece în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Cu privire la termenul rezonabil al măsurii arestului preventiv susține că acesta nu este imputabil activității instanței de judecată, și durata de 7 luni de zile se datorează complexității cauzei prin numărul M de inculpați care se găsesc în respectiva cauză și multitudinea faptelor săvârșite de aceștia.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, în esență susține că hotărârea de condamnare este de 1 an de zile și el este arestat de 11 luni și în acest timp el și-a dovedit nevinovăția și în cauză au intervenit elemente noi pentru a putea fi pus în libertate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, în esență solicită judecarea în libertate, este nevinovat și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
Constată că prin Încheierea penală din 15 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, în baza art. 160/b și art. 300/2 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților și .
În motivarea încheierii, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în ce-i privește pe inculpații și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat și, mai mult decât atât, în ce-i privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost confirmate prin pronunțarea unor soluții de condamnare în primă instanță și că în cauză există necesitatea de a păstra inculpații la dispoziția instanței raportat la complexitatea cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații și .
În susținerea cererii de recurs inculpații și, personal și prin apărătorii desemnați din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor pe care le-au declarat, și în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) rap. la art. 385/6 al. 3.C.P.P. casarea încheierii atacate și punerea lor de îndată în libertate, cu motivarea că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpații nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, sunt nevinovați și s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv.
Analizând legalitate și temeinicia încheierii penale atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 136,143 și 148 din același cod de procedură, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:
Curtea constată în principal că prin sentința penală nr. 330/2007,pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a hotărât printre altele, condamnarea inculpaților și (minor) la pedeapsă de 7 ani închisoare și, respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare, fiind dovedită vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, furt și furt calificat și, respectiv, tâlhărie și furt calificat, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c) și 2/1 lit. a) Cod penal, art. 208 alin. 1) Cod penal și art. 208 alin. 1), 209 alin. 1) lit. a), g), și i) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2) Cod penal, și aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) Cod penal și art. 75 lit. c) Cod penal în ce-l privește pe inculpatul și art. 99 și urm. Cod penal în ce-l privește pe celălalt inculpat.
Sentința instanței de fond a fost apelată atât de parchet, cât și de cei doi sus-numiți inculpați.
În cu dispozițiile art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitate și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b din același cod.
Totodată, art. 160/b alin. 1 ) Cod procedură penală stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive ( alin. 3 art. 160/b).
Contrar celor susținute de recurenții inculpați, prin apărătorii lor și personal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143, art. 146 și art. 148 Cod procedură penală, precum și exigențele art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenție, Tribunalul apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest preventiv a recurenților.
În speță, recurenții inculpați și ( minor la data comiterii faptelor) și au fost arestați preventiv la data de 6 august 2007 și, respectiv, 14 iulie 2007, iar prin sentința penală nr. 330 din 29.11.2007 au fost condamnați de Judecătoria Hunedoara la o pedeapsă de 7 ani închisoare și, respectiv, 3 ani și 6 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt și furt calificat și, respectiv, infracțiunea de tâlhărie și furt calificat, menținându-se starea de arest preventiv, conf. art. 350 Cod procedură penală.
Raportat la multitudinea faptelor pentru care au fost condamnați în primă instanță și soluția de condamnare pronunțată de către instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților este justificată și în mod corect tribunalul a menținut-
În speță, subzistă temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților iar susținerile acestora referitor la nevinovăția lor nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest preventiv, pe parcursul judecății urmând ca inculpații să-și probeze această stare de fapt dacă ea există.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual inculpații mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materie.
Sub acest aspect, respectiv, al pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege -art. 148 lit.f) Cod procedură penală, în contextul existenței unei sentințe de condamnare chiar nedefinitivă pentru o infracțiune deosebit de gravă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs referitor la depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat raportat la sentința de condamnare de 7 ani, și, respectiv, 3 ani și 6 luni, cu executare în regim de detenție, chiar în contextul în care aceasta nu este definitivă.
Curtea apreciază că raportat la multitudinea faptelor imputate inculpaților, gravitatea acuzelor ce planează asupra acestora, numărul părților implicate în cauză, judecătorii instanței de control judiciar au apreciat corect că durata arestării preventive a celor doi inculpați nu a depășit un termen rezonabil raportat la exigențele art.5 din Convenție
Curtea are îns a preciza i în condi iile existen a acestei prime condamn ri,judectorii instana de control judiciar sunt obligaiivegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil, mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat fiind sate la latitudinea lor.
Trebuie evitate perioadele lungi de inactivitate ale "instrucției deoarece pe terenul convenției acestea nu pot fi justificate în nici un fel"( a se vedea CEDO Philis contra Greciei, hotărârea din 27 iunie 1997).
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod proc. penală și art. 5 CEDO.
Față de aceste considerente, în baza dis. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarat de inculpații și, ca nefondate.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod proc.penală inculpații și vor fi obligați la plata sumei de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru numiții recurenți inculpați se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul M - D împotriva Încheierii penale pronunțate la 15 iulie 2008 de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la câte 90 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.T/dact.
2ex/22.07.2008
.
21 Iulie 2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 70 DIN 21.07.2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul M - D împotriva Încheierii penale pronunțate la 15 iulie 2008 de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numiții recurenți la câte 90 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
SS.- - SS.- - SS.- -
PENTRU,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Sanda Trif
