Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - verificarea legalității și temeiniciei -
(Număr în format vechi 283/MF/2008) - arestării preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A PENALĂ NR. 70
Ședința din camera de consiliu la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - - - Judecător
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul G, arestat preventiv în Arestul IPJ D, împotriva încheierii din camera de consiliu de la 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, în stare de arest, asistat de apărători aleși și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, pentru recurentul inculpat G, motive scrise de recurs, însoțite de înscrisuri.
Instanța apreciind cauze în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d cod procedură penală, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ori dacă instanța de recurs apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 385 6 cod procedură penală, reținerea cauzei spre rejudecare.
Arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj, este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 159 alin. 2, 172 alin. 1 teza a III-a și art. 6 din codul d e procedură penală, precum și dispozițiile art. 6 din convenția europeană a drepturilor omului, inculpatul fiind lipsit de apărare.
Arată că deși inculpatul avea 3 apărători aleși, acesta a fost privat de dreptul său la apărare, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu, la dosarul cauzei existând un proces verbal de înștiințare a domnului avocat, dar acesta nepurtând o oră la care a fost întocmit, legea prevăzând pentru astfel de cazuri un termen de 3 zile pentru judecare, apărătorul din oficiu nesolicitând un termen pentru pregătirea apărării, neputând în acest fel să acorde o asistență juridică eficientă inculpatului.
Într-o teză subsidiară, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea sau țara.
Avocat G, pentru recurentul inculpat G, arată că achiesează la concluziile doamnei avocat, arătând la rândul său că încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția minori și familie este netemeinică, solicitând casarea acesteia și pe fond judecarea inculpatului în stare del ibertate.
Arată că nu există și nici nu au existat temeiuri la luarea și ulterior la menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, așa cum greșit reține instanța, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, a venit singur în țară, nu el a fost cel care a luat legătura cu părțile vătămate, acestea au luat legătura cu inculpatul, nu a exercitat nici un fel de presiuni fizice asupra numitei, așa cum greșit s-a reținut în rechizitoriu, acesta având în Italia un incident, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Mai arată, cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică, că instanța de fond nu face nici un fel de trimitere la lucruri și fapte concrete din care să reiese acest pericol.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Arată că dispozițiile codului d e procedură penală, nu prevăd expres și obligatoriu ca instanța să citeze apărătorul ales al inculpatului la procesul de judecată, ci prevăd obligativitatea instanței de a încunoștința apărătorul ales despre procesul inculpatului, lucru care de fapt s-a și întâmplat, la dosar existând un proces-verbal în acest sens.
Arată că în cauză nu este vorba de o nulitate absolută, ci de o nulitate relativă, dar și aceasta numai dacă în cauză ar fi fost încălcate drepturile legitime ale inculpatului, lucru care nu s-a întâmplat, în cauză instanța nu a administrat probe, nu a luat vreo declarație inculpatului sau vreunei părți vătămate, cu nulitate absolută fiind sancționată decât lipsa totală de apărare.
Mai arată că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și ulterior la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului încă subzistă, starea de fapt și de drept nu s-a schimbat.
În cauza de față, dispozițiile art. 148 lit. f cod procedură penală sunt de neclintit, natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat fiind de natura a priva pe inculpat de starea sa de liberate.
Mai mult, perseverența inculpatului de a săvârșii infracțiuni de același gen, acesta executând deja o pedeapsă în Italia pentru același gen de fapte, conduc la ideea că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza numai cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că apărătorii aleși aveau dreptul de a pregăti apărarea, măcar o zi, nota telefonică existentă la dosar, fiind de fapt întocmită când inculpatul era în boxă și când acesta a spus că are apărător ales, fiind vorba de o încălcare flagrantă a dreptului acestuia la apărare.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că instanța,a de fond nu a făcut decât o simplă verificare a legalității și temeiniciei arestului preventiv, în camera de consiliu, inculpatului nefiindu-i încălcat nici un drept legitim.
Inculpatul G, arată că își însușește concluziile apărătorilor aleși, solicitând a se judeca în stare de liberate.
Arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală, s-a prezentat singur în instanță, nu a luat niciodată legătura cu părțile vătămate, acestea l-au contactat, iar cu privirea la partea vătămată, arată că nu el a ars-o pe față, acesta fiind victima unei tentative de furt, fiind târâtă după mașină câteva sute de metri, fiind pe rolul instanței din Italia un proces și nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, s-a enținut starea de arest a inculpatului G zis "", fiul lui și, născut la data de 19.01.1967 în comuna, jud. D, CNP -, domiciliat în comuna, sat.,-, jud. D, în prezent deținut în Arestul
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că măsura preventivă este legală și temeinică respectiv, la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constat că în speță, continuă să fie incidente dispoz. art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală, respectiv, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu pedepse peste 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, acesta a încercat să se ascundă în scopul de a se sustrage de la urmărire, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți din cauză, precum și a unor martori și a familiilor acestora, exercitând amenințări și oferind bani sau alte bunuri în scopul de a obține declarații favorabile pentru sine.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret, pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptelor care se rețin în sarcina sa.
Toate aceste aspecte reținute, nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Totodată măsura este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136 Cod procedură penală, nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpatul nu a fost audiat și în plus, măsura este necesară și pentru păstrarea ordinii publice în contextul posibilității acutizării relațiilor tensionate dintre inculpat și familiile părților vătămate minore.
Având în considerare cele de mai sus, instanța, în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele fiind formulate în scris, depuse la dosar la acest termen de judecată și susținute oral de către apărători, așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri.
Verificând încheierea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 3001și art. 160aalin. 2 cod pr. pen. Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia s-ar fi încălcat dreptul inculpatului la apărare, se reține că dispozițiile art. 197 alin. 2 cod pr. pen. sancționează cu nulitate absolută neasistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător, atunci când aceasta este obligatorie.
În speță, se constată că inculpatul nu a fost lipsit de apărare ci fost asistat de avocat desemnat din oficiu, în condițiile în care instanța, încercând să ia legătura cu apărătorii aleși, nu l-a putut contacta pe av. G iar celălalt avocat ales, a învederat că nu se poate prezenta, fiind plecat din localitate și a comunicat că și doamna avocat se află în aceeași situație (a se vedea în acest sens procesul verbal încheiat la data de 18 iunie 2008 și depus la dosar la fila nr. 5, necontestat de avocați sub aspectul realității mențiunilor ce le cuprinde).
Neavând nici un motiv să se îndoiască de această din urmă afirmație, în condițiile în care buna credință este prezumată iar apărătorii aveau același interes în cauză respectiv, apărarea drepturilor inculpatului, instanța a lăsat dosarul la a doua strigare, desemnând apărător din oficiu.
De menționat că dispozițiile art. 171 alin. 4 teza finală, ce fac referire la termenul minim de 3 zile pentru pregătirea apărării și despre care au făcut vorbire apărătorii inculpatului, nu sunt aplicabile în speță, obiectul judecății fiind o măsură preventivă și nu judecarea cauzei pe fond, astfel încât, instanța era obligată să asigure "timpul necesar pentru pregătirea apărării", așa cum prevede art. 171 alin. 4 teza I cod pr. pen.
În condițiile în care și inculpatul, după ce i s- admis cererea de lăsare a dosarului la a doua strigare pentru a încerca să-i contacteze pe apărătorii aleși, a fost de acord cu apărarea din oficiu, iar apărarea efectuată de avocat nu a fost una formală, nu s-ar putea reține ca fiind reală, susținerea potrivit căreia s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Eventuala vătămare, constând în imposibilitatea apărătorilor aleși de a depune la dosar înscrisuri noi, este înlăturată prin atașarea acestora la motivele scrise de recurs și depunerea lor la dosarul cauzei.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, se constată că în cauză s-a făcut o corectă apreciere a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143 alin. 1 cod pr. pen. referitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit faptă prevăzută de legea penală respectiv, a dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care menționează că una dintre condițiile prevăzute pentru măsurile privative de libertate este aceea de a exista "motive verosimile" de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune - prin motive verosimile înțelegându-se "motive plauzibile" ce se bazează pe fapte care trebuie să fie nu doar sincere și autentice ci în măsură să poată convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune.
Pentru aceasta sunt relevante declarațiile părților vătămate, procesele verbale întocmite de organele de poliție, raportul de constatare medico - legală nr. 1133/16 aprilie 2008, declarațiile martorilor, interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice, declarațiile numitei -.
Înscrisurile depuse în fața instanței de recurs nu fac decât dovada că o persoană de sex feminin, identificată ca având numele de, a formulat o plângere penală în fața autorităților italiene, prin care reclama exercitarea de agresiuni asupra sa de către persoane necunoscute, în timp ce practica prostituția la periferia orașului.
Existența leziunilor produse cu ocazia acestui incident ( în situația în care se reține că această persoană este una și aceeași cu partea vătămată - ), nu le exclude pe cele menționate în raportul de constatare medico-legală depus la fila nr. 48 din dosarul de urmărire penală, ce au altă natură, respectiv, sunt arsuri produse prin contactul cu un corp supraîncălzit.
Nici aceste înscrisuri noi, depuse în fața instanței de recurs, nu sunt în măsură să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat ori că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea mai constată că în speță sunt, de asemenea, îndeplinite condițiile art. 148 lit. a, b, e și f cod pr. pen. atâta timp cât, din probele administrate până la acest moment rezultă și că inculpatul s-a ascuns o perioadă în zona, încercând să se sustragă de la urmărirea penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar, a martorilor și familiilor acestora (oferind bani sau exercitând amenințări).
De asemenea, natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, vârsta tânără a părților vătămate, dintre care una este chiar minoră, amploarea fenomenului infracțional de acest gen, rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate creat în comunitate, precum și faptul că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală (mențiunile din fișele de cazier judiciar depuse la filele nr. 153 și 154 din dosarul de urmărire penală, dovedind nu numai predispoziție ci și perseverență infracțională în general dar și pentru același gen de infracțiuni), coroborate cu durata relativ scurtă a perioadei detenției preventive (măsura arestării preventive fiind luată la data de 23 mai 2008) dar și cu faptul că, deși înregistrat pe rolul instanței, dosarul nu a ajuns încă la primul termen de judecată, nefiind încă administrate probe de către instanță, sunt în măsură să conducă la concluzia că prima instanță a făcut o corectă apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 38514, 38515pct. 1 lit. b, rap. la art. 3001alin. 4 și art. 160aalin. 2 cod pr. pen. se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. pen. va fi obligat inculpatul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul inculpatului G, fiul lui și, CNP - născut la 19 ianuarie 1967 în com., jud. D, cetățenie română, studii 10 clase, situația militară satisfăcută, fără ocupație, recidivist, cu domiciliul în com., sat,-, jud. D, împotriva încheierii pronunțată la data de 18 iunie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Obligă recurentul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier,
24.06.2008
Administrația Finanțelor Publice nr. 1 C, va urmări și încasa de la recurentul inculpat G, suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
red. jud. /2 ex./27 iunie 2008
jud. fond
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
