Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1048/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 702
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSURILOR declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați:, personal, aflat în stare de arest preventiv la DGPMB, asistat juridic de avocat, cu delegație de substituire a apărătorului ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar,,personal, aflat în stare de arest preventiv la DGPMB, asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal, aflată în stare de arest preventiv la DGPMB, asistată juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului - inculpat insistă în refacerea adresei către Arest apreciind relațiile incomplete și inexacte, nefăcându-se strict referire la data la care le- fost comunicată inculpaților încheierea instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, într-adevăr, nu s-a răspuns solicitării instanței, ci au comunicat același înscris ce se află deja la dosarul cauzei; nu se opune cererii privind revenirea cu adresă către locul de detenție cu inculpaților.
Curtea, după deliberare, apreciază că relațiile de la dosar sunt suficiente pentru a analiza recursurile declarate de către inculpați.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cpp, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, încheiere pe care o apreciază nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Pe de- parte, apreciază încheierea instanței de fond ca fiind nemotivată și nu face decât să preia argumente generale, fără referiri concrete la activitatea infracțională a inculpatului și cu referiri succinte la activitatea celorlalți inculpați se încearcă justificarea menținerii măsurii arestării preventive.
Astfel, solicită să se constate că de la fila 8 încheierii recurate, de unde începe motivarea menținerii măsurii arestării preventive, și până la fila 12, nu există nici o mențiune a numelui inculpatului, și nici o referire concretă la vreo pretinsă activitate infracțională a acestui inculpat. În opinia apărării, instanța de fond nu putea motiva o încheiere în condițiile în care nu sunt reluate temeiuri avute în vedere de către instanță; mai mult decât atât, apreciază că instanța de fond făcut o confuzie intre temeiurile avute în vedere inițial, la luarea măsurii arestării preventive, și ulterior, la menținerea acestei măsuri de excepție.
Astfel, în încercarea instanței de a-și motiva soluția prin prisma practicii comunitare, în sensul că se mențin temeiurile și că exista indicii care să îndreptățească instanța să aprecieze că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, solicită să se constate că instanța de fond făcut confuzie intre temeiul prev. de art. 148 lit. a Cpp, ce nu fost avut în vedere la luarea și, ulterior, la menținea măsurii preventive, cu disp. art. 148 lit. f Cpp; motivarea generală avută în vedere de către instanța cu privire la grupul/lotului descris în încheiere, privește strict un risc ipotetic, fără referire la ordinea publică, așa cum se face referire de către legiuitor în art. 148 lit. f Cpp. Așa cum se poate constata, instanța face referire doar la pericolul că inculpatul s-ar sustrage de la judecată.
Solicită să se constate că la dosar nu există nici un element din care să reiasă presupunerea rezonabilă că inculpatul, odată pus în libertate, s-ar sustrage de la judecată.
De asemenea, solicită se aibă în vedere faptul că motivele invocate, în sensul că cercetarea judecătorească se află la început, iar cauza prezintă o anumită complexitate, sunt condamnate de CEDO în sensul că acestea sunt temeiuri care nu justifică menținerea unei măsuri preventive. Este de reținut că nu poate fi imputat inculpatului că cercetarea judecătorească s-a derulat pe o perioadă mai mare de timp; de asemenea, nu poate fi imputata inculpatului nici complexitatea cauzei ori o atitudine dilatorie care să conducă la tergiversarea cauzei.
Având în vedere și art. 5 paragraful III CEDO, al doilea motiv de recurs invocat de către inculpat, solicită să se aibă în vedere că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive; apreciază că în mod greșit instanța de fond respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura restrictivă prev. de art. 145 Cpp.
În consecință, solicită instanței să constate că încheierea din 27.04.2009 a instanței de fond nu este motivată, nu face referire expresă la activitatea inculpatului și face doar referiri generale ce vizează un alt temei de drept.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă, neprivativă de libertate.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită respingerea excepției invocate la termenul anterior de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la tardivitatea formulării recursului de către inculpat.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut ca și temei al menținerii stării de arest a inculpatului, complexitatea cauzei; fără face referire la circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte, fără a ține cont de faptul că, în cauză, s-au audiat inculpații și mai sunt de audiat un număr mare de martori care, la rândul lor, fac obiectul altui dosar, unde au calitatea de învinuiți, apreciază că acești martori nu pot fi influențați de către inculpatul.
Așa cum se poate constata din lecturarea declarației inculpatului, acesta a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
Intr-adevăr, inculpatul este recidivist, insă starea de recidivă urmează să fie avută în vedere la stabilirea pedepsei, pe fond.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul ales al recurentei - inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, încheiere prin care s-a menținut starea de arest a acesteia.
Apreciază că încheierea instanței de fond nu este temeinic motivată, instanța preluând de fiecare dată aceleași argumente, în sensul că ar exista un pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpata ar fi lăsată în stare de libertate.
În opinia apărării, lăsarea în libertate a inculpatei nu ar impieta sub nici o formă buna desfășurare a procesului penal; este de reținut că inculpata avut o atitudine sinceră, aceasta nu și-a schimbat declarațiile. Totodată, precizează că în cauza mai sunt de desfășurat o serie de acte, expertize, toate acestea ducând la o întindere a termenului în care se va judeca cauza, termen care nu poate fi imputabil inculpatei.
Este de reținut și faptul că inculpații au fost audiați după scurgerea a cinci termene, situație care, de asemenea, nu este imputabilă inculpatei. Inculpații sunt arestați preventiv de aprox. 8 luni.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului în sensul celor de mai sus.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că s-a recurat încheierea din data de 27.04.2009 Tribunalului București - secția a II - penală, încheiere prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului; solicită instanței de recurs să facă aplicarea art. 160 ind. alin. b Cpp, să dispună casarea în parte a încheierii, numai cu privire la dispoziția privind menținerea arestării preventive și să se procedeze la revocarea măsurii arestării preventive acesteia.
Nu poate reproșa instanței de fond ca nu a motivat încheierea, critica pe care o aduce încheierii fiind aceea că după audierea inculpaților s-a menținut punctul de vedere exprimat și prin încheierile anterioare, prin care s-a menținut starea de arest, și practic, a reluat situația descrisă în actul de sesizare.
Față de inculpatul instanța reține că aderat la un grup de criminalitate organizată și specializată în infracțiuni economico - financiare, grup ce fusese deja constituit de către inculpații din cauză, și că ar fi avut reprezentarea subiectivă a faptului că se derulează activități paralele cu legea, că ar fi pus la cale încheierea unui contract de leasing pentru achiziția de utilaje destinate construcțiilor deși nu avea îndreptățirea legală să o facă. Pe cale de consecință, se reține că acesta ar fi primit finanțarea în alte condiții decât prevede un leasing obișnuit, ar fi încasat suma pe care banca finanțatoare a remis-o, urmând ca acesta să achite ratele, frauda insă constă în faptul că inculpatul avea nevoie de sumă mare de bani, sumă pe care nu o putea obține în alte condiții decât încheind un asemenea contract de finanțare.
Instanța este de acord cu teza reținută în rechizitoriu, în sensul că nu s-a urmărit cumpărarea de utilaje de către inculpat, ca acestea erau deja fizic existente în firma condusă de inculpatul și,m în aceste condiții, practic, s- vândut de mai multe ori un utilaj.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, realitatea este că acesta avea toate premisele necesare pentru a încheia contracte de leasing, în condiții de perfectă legalitate; astfel, la dosarul de fond a depus documente din care rezultă că societatea pe care a administrat-o inculpatul de ani de zile, și care funcționează și la această dată sub conducerea familiei sale, a realizat o cifră de afaceri însemnată și a reținut atenția autorităților fiscale abia acum, după începerea urmăririi penale, întrucât până în noiembrie 2008, când fost arestat preventiv, nu a avut nici un fel de probleme, nici cu restituirea creditelor, nici cu plata impozitelor ori alte datorii către bugetul public.
În aceste condiții, încheierea unui contract de leasing nu reprezenta o problemă pentru inculpatul, și nu avea nevoie să adere la un grup de criminalitate organizată pentru a obține o suma de bani cash. De asemenea, făcut dovada faptului că contractat un credit important, de 7 miliarde lei imediat după ce a fost încheiat acest contract, valoarea utilajului, în total, este de 180.000 euro, din care inculpatul a plătit deja J, avansul și ratele până în momentul la care firma de leasing a refuzat, denunțând unilateral contractul, să mai accepte plata lunară a ratelor.
În opinia sa, toți inculpații din prezenta cauză, cu ocazia audierii, nu au denunțat faptă penală ci, cu sinceritate, nu și-au recunoscut o vinovăție de natură penală, aceștia au relatat o situație de fapt care s-a derulat limitele legii, așa cum se derulează de regulă un contract de leasing. Trebuie avut în vedere că încheierea unui contract de leasing presupune o verificare atentă documentelor prezentate de către persoane specializate și care, se presupune că nu pot fi păcăliți de către persoane care ar dori să săvârșească fapte de natură penală.
Față de cele mai sus invocate, solicită admiterea recursului și să se constate că temeiurile de procedură nu mai subzistă la acest moment procesual. Inculpatul, într-adevăr, a luat legătura cu o colaboratoare de la societatea sa care, la rândul său, dorea să încheie un leasing pentru cumpărarea de utilaje în acest sistem de rate, și i-a relatat acesteia ce anume declarat la DNA și a sfătuit- să aibă grijă ce declară; solicită să se constate insă că aceasta discuție cu conține nimic care să împieteze bunul mers al urmăririi penale. Ulterior acestei discuții, respectiva colaboratoare s-a prezentat la o altă discuție, purtând asupra sa toată aparatura necesară pentru înregistrarea în mediul ambiental, filmare, și după două zile a devenit inculpat.
Pe acest temei de procedură solicită instanței să constate că, și în situația în care ar fi avut loc respectiva discuție, nu se puteau produce efectele pentru care s-a emis mandatul de arestare.
Cât privește art. 148 lit. f Cpp, solicită să se aibă în vedere că inculpatul este de profesie inginer, este o persoană cu o experiență profesională de excepție, în acest sens a depus la dosar documente din care rezultă bonitatea firmei acestuia, împrejurarea ca este client la mai multe bănci; față de toate acestea, apreciază că inculpatului trebuie să i se aplice beneficiul bunei credințe.
În consecință, solicită să se constate că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cel puțin, s-au diminuat, iar starea de arest preventiv nu se mai justifică la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public insistă cu privire la tardivitatea recursurilor declarate de către inculpații și având în vedere că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009, acești inculpați au declarat recurs la 29.04.2009 deși, conform art. 160 alin. 2 Cpp, termenul de recurs este de 24 ore. În consecință, solicită respingerea recursurilor declarate de acești doi inculpați ca fiind tardiv formulate.
În situația în care instanța va aprecia că recursurile sunt declarate în termen legal, va concluziona cu privire la acestea odată cu concluziile privind recursurile celorlalți inculpați.
Astfel, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică; instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în continuare.
Nu este de acord cu critica formulată de inculpați, prin apărători, în sensul că hotărârea este nemotivată, întrucât, așa cum se poate constata, motivarea este largă, vizează foarte multe aspecte, și se face trimitere, în mod expres, la probele administrate în cauză, la situația de fapt reținută în sarcina fiecărui inculpat și motivează aspectele pentru care apreciază justificată menținerea arestării preventive.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că acesta rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, prejudiciul intr-un cuantum ridicat cauzat părților vătămate, prejudiciu care nu este recuperat nici până la acest moment, prin repetabilitatea actelor materiale reținute în sarcina inculpaților și, nu în ultimul rând, din prezența antecedentelor penale reținute în sarcina inculpaților, excepție reprezentând lipsa acestor antecedente în ceea ce-l privește pe inculpatei, insă referitor la acesta s-a reținut că a încercat ca, în timpul urmăririi penale, să influențeze un martor care nu este audiat in cursul cercetării judecătorești.
Având în vedere toate aceste considerente, apreciază că măsura menținerea arestării preventive în continuare a inculpaților ar fi utilă pentru bună desfășurare a procesului penal.
În consecință, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Recurenta - inculpată, având cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate; precizează că este direct interesată de buna desfășurare a procesului penal, astfel încât este nejustificat să se rețină că, odată pusă în libertate, ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că nu dorit altceva decât sa-și dezvolte activitatea economică. Solicită să se aibă în vedere că a plătit avans băncilor cu care a încheiat contracte și, de asemenea, a plătit toate ratele, la zi. de asemenea, precizează că nu a avut cunoștință despre faptul că respectivul utilaj fost vândut de mai multe ori. Nu dorește să influențele martorii, ci dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 27.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și; a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații și; a respins ca nefondată cererea de înlocuire măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Instanța a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. pentru inculpații și.
Activitatea infracțională reținută a fi comisă de inculpați a constat în aceea că au indus in eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14. 678.646,63 ron, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, inculpatul a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC - SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, au înșelat societatea le leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
In acest sens, inculpații au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat un contract de leasing financiar nr. -E/01 din 21 04 2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - SRL, in baza facturii seria - - nr. 1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpa ții, au constituit un grup organizat și prin preluarea SC - SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de de la AGENȚIA a BANK.
rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată este confirmată și de declarațiile inculpaților, și în care au relatat modalitatea de derulare a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare al faptelor și participarea fiecăruia precum și din convorbirile telefonice efectuate în cauză, precum și a transmisiunilor tip fax, procese verbale de percheziție informatică, notă unilaterală Garda Financiară, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare - Secția B, situația retragerii de numerar aferentă SC SRL B, extrase de cont SC SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar contabile și bancare, raport de constatare tehnico-științifică, note de constatare a Gărzii Financiare, note de constatare a Gărzii. Financiare - Secția C, cu seria de identificare ale utilajelor.
Referitor la inculpatul, presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată rezultă și din declarațiile inculpaților și care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului definanțare a utilajului achiziționat de Sc Srl O s-a ocupat în mod direct inculpatul care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatului. De asemenea din discuția purtată în mediu ambiental între numita și rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contactului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor.
Tribunalul a constată că temeiurile de fapt si de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat (148 lit. f si art. 143.p Cod Penal și 148 lit. b și f Cod procedură penală pentru inculpatul ) si justifica in continuare privarea de libertate a acestora.
Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un prejudiciu foarte mare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce se deduce din gravitatea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, împrejurările comiterii faptei, ce constă în inginerii financiare de o ingeniozitate rar întâlnită, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reacție din partea forței coercitive a statului ar putea fi interpretata ca o încurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte.
Instanța a apreciat ca infracțiunile reținute în sarcina inculpaților tulbura nu numai ordinea juridica, dar si, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, datorita faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturilor sociale, pentru normala lor desfășurare si dezvoltare in interesul societății însăși.
În speță de față, datele ce caracterizează persoanele inculpaților ( și, fiind condamnați anterior pentru fapte de același gen, înșelăciune,) dar si gradul de participare al tuturor inculpaților, contribuția fiecăruia la faptele prin care s-a creat un prejudiciu al cărui cu cuantum este ridicat, precum și faptul ca cercetarea judecătoreasca se afla încă la început, conduc la concluzia ca se impune menținerea stării de arest preventiva inculpaților, raportat și la scopul reglementat de dispozițiile art. 136 pr. pen. privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal
Față de complexitatea cauzei si cuantumul ridicat al prejudiciului, Tribunalul a apreciat că în acest stadiu procesual nu este depășită durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Recurentul inculpat critică încheierea pentru nelegalitate întrucât acesta nu este motivată; s-a făcut confuzia între temeiul prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală ce nu a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Nu rezultă din niciun element al cauzei pericolul sustragerii inculpatului de la procesul penal, odată pus în libertate, iar referirile din încheiere la acest inculpat nu sunt exprese.
Criteriul complexității cauzei avut în vedere de instanță pentru justifica menținerea măsurii preventive nu este suficient și nu poate fi imputat inculpatului.
Mai arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de înlocuire măsurii preventive.
Recurentul inculpat susține că la examinarea temeiurilor ce au fost avute în vedere de instanță, aceasta nu a ținut seama de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, de poziția procesuală sinceră a inculpatului, de lipsa unor date că inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal.
Faptul că inculpatul este recidivist nu poate împiedica revocarea măsurii preventive.
Recurenta inculpată - susține că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu poate influența buna desfășurare a procesului. Inculpata a avut o poziție procesuală sinceră, iar complexitatea cauzei și necesitatea administrării de probe nu poate fi imputată inculpatei.
Recurentul inculpat susține că încheierea este motivată corespunzător.
Activitatea inculpatului de a încheia contractul de leasing nu reprezintaa o problemă pentru acesta și nu avea nevoie să adere la un grup infracțional, în condițiile în care contractase un credit de 7 miliarde de lei, utilajul cumpărat era în valoare de 180.000 euro, sumă achitată de inculpat la
Inculpații au arătat că au încheiat un contract în limitele legii, când au și fost verificate documentele prezentate.
Arată că nu mai subzistă temeiurile ce au justificat arestarea preventivă; iar discuția inculpatului cu o colaboratoare a firmei nu poate fi reținută drept o încercare de împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Mai susține că nu este îndeplinită nici cerința art. 148 lit. f Cod procedură penală, lipsind pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, inculpatul fiind o persoană cu experiență profesională excepțională, a depus documente pentru dovedirea bonității firmei și are relații comerciale cu mai multe bănci.
Procurorul de ședință invocă excepția tardivității recursurilor declarate de inculpații și pentru nerespectarea termenului de 24 de ore.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursurile inculpaților constată că acesta nu sunt întemeiate.
În privința excepției tardivității recursurilor declarate de inculpații și se constată netemeinicia ei.
Adevărat că art. 141 alin. 1 Cod procedură penală prevede că împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv se poate face recurs în 24 de ore "de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă", dar în susținerea excepției se ignoră împrejurarea că cei doi inculpați nu au fost prezenți la pronunțarea hotărârii instanței, recursurile au fost declarate la 29.04.2009 potrivit comunicării de la locul de deținere, iar la dosar nu există dovezi cu privire la comunicarea încheierii, pentru a stabili curgerea termenului de recurs. În această situație, nu se poate considera decât că recursurile au fost declarate în termenul legal, astfel că excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
Criticile unor inculpați privind nemotivarea încheierii nu sunt întemeiate. Instanța de fond a redat în considerentele încheierii atât examinarea împrejurărilor faptice ale cauzei, dar și a temeiurilor care justifică măsura prin prisma cerințelor art. 143 Cod procedură penală, cum și a condițiilor cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Neprezentarea detaliată a activității infracționale a fiecărui inculpat nu atrage nulitatea încheierii, având în vedere nu doar complexitatea cauzei, dar și întrepătrunderea unor acte materiale executate de inculpat, faptele acestora prezentând elementele de conexitate.
De altfel, nici apărătorii tuturor inculpaților nu au invocat nemotivarea încheierii, ceea ce arată viziuni distincte și a apărătorilor inculpaților.
Din examinarea probelor administrate în cauză până la acest moment procesual se constată reținerea corectă a primei instanțe cu privire la existența indiciilor temeinice și a dovezilor din care rezultă comiterea de către inculpați a infracțiunilor reținute.
Faptul că inculpații au desfășurat activități comerciale și ei au considerat că au încheiat contractele de leasing în limitele legii, nu poate conduce la constatarea că lipsesc temeiurile care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
Activitatea inculpaților, chiar desfășurată pe tărâmul relațiilor comerciale a depășit cu mult limitele unei normale relații comerciale, punând la punct, un mod de inducere în eroare a părților civile, care făceau plata produselor, sumele fiind ridicate de inculpata de la bancă.
Faptul că inculpatul nu a participat la activitățile grupului infracțional organizat, dar aderând la acest grup, nu poate conduce la concluzia lipsei temeiurilor care să justifice măsura, întrucât activitatea sa a fost în sensul activității desfășurate de grupul infracțional anterior și pentru care obținuse sume importante de bani, acest inculpat ocupându-se personal - așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și - de întocmirea documentelor necesare pentru finanțarea utilajului achiziționat de la SC SRL O, el fiind și cel care a încasat c/val. finanțării utilajului de către societatea de leasing.
Deși inculpatul invocă o bogată experiență profesională în domeniu, este greu de acceptat (în lipsa unor dovezi contrare) că acesta a fost la rândul său indus în eroare de ceilalți inculpați pentru a participa la încheierea contractului de leasing.
Tot inculpatul invocă lipsa de relevanță juridică în ansamblul desfășurării procedurii judiciare a faptului că a încercat să determine pe martora să facă declarații contrare realității, fapt ce nu poate fi ignorat prin constatarea încercării de zădărnicire a aflării adevărului.
Se constată, astfel că se mențin temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, iar până la acest moment, chiar în condițiile unei cauze complexe nu au rezultat elemente (chiar dacă inculpații au fost audiați) care să conducă la modificarea acestor temeiuri până la dispariția lor, cu consecința revocării măsurii. Complexitatea cauzei, pluralitatea de inculpați, modul laborios de acțiune, dar și probatoriul amplu ce se impune a fi administrat, contrazic apărarea inculpaților cu privire la nerespectarea termenului rezonabil în desfășurarea procedurii judiciare, perioada scursă de la arestare (17.09.2008 și 18.11.2008 pentru inculpatul ) nefiind o depășire a termenului rezonabil.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică apărut prin lăsarea în libertate a inculpaților, acesta este relevat de natura și gravitatea faptelor, urmările acestora, atât sub aspect financiar, dar și în privința periclitării încrederii în desfășurarea relațiilor comerciale, de pluralitatea de inculpați cu sarcini clare și activități distincte, de amploarea activității infracționale, de sentimentul de temere ivit în mediul comercial prin comiterea unor asemenea fapte, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Nu mai puțin adevărat este și faptul că inculpații și au perseverat în activitățile infracționale acestea comițând și anterior fapte penale pentru care au fost condamnați.
Circumstanțele personale invocate nu pot conduce prin ele însele la revocarea măsurii, prin ignorarea cerințelor legale regăsite și prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Invocarea de către inculpatul a unei eventuale confuzii între temeiurile prev. de art. 148 lit. a și art. 148 lit. f Cod procedură penală, pe lângă faptul că din lucrările dosarului nu rezultă evident o asemenea confuzie (de altfel nici apărarea nu a prezentat limpede această susținere), dar nici nu ar putea atrage nulitatea măsurii, instanța având în vedere la menținerea măsurii dispozițiilor art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. b și f Cod procedură penală pentru inculpatul (fila 9 din încheiere), iar nu alte temeiuri de drept.
Măsura a fost justificată de instanță atât prin prisma jurisprudenței CEDO, cum și a cerințelor art. 136 Cod procedură penală pentru o bună desfășurare a procesului penal, iar complexitatea cauzei este unul dintre aceste motive ( complexitate ce nu poate fi imputată inculpaților, cum susțin aceștia, dar care au desfășurat o activitate infracțională laborioasă și cu urmări financiare însemnate), considerente împărtășite de instanța de recurs.
Inculpatul a susținut că în mod greșit nu s-a înlocuit măsura preventivă, dar o critică cu privire la această soluție este privită ca inadmisibilă prin prisma art. 141 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge recursurile inculpaților potrivit art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursurilor declarate de inculpații și.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 27.04.3009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de 100 lei fiecare,cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./05.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
