Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 707/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 707
Sedinta publică din data de 05 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.09.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art. 300/1 alin.1 și 3 Cod proc.penală constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și mentine această măsură preventivă.
La apelul nominal facut in ședința publică raspuns recurentul inculpat in stare de detinere, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de către apărătorul desemnat din oficiu, cu recurentul-inculpat arestat.
Avocat pentru recurentul- inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și trece la dezbateri.
Avocat avand cuvantul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședința pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 25 august 2008, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestarii preventive față de acesta, dat fiind că a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a avut o atitudine sinceră,a recunoscut și a descris faptele savarsite.
De asemenea, arată că la dosar nu exista probe din care sa rezulte că inculpatul s-ar sustrage judecății sau că ar încerca să zadarniceasca cercetarea judecătorească.
Precizează că a mai săvârșit fapte de furt, însă în minorat, solicitând revocarea masura arestării preventive față de inculpat, iar dacă instanța apreciază că se impune, solicita se dispune măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca nefondat, menținerea masurii arestarii preventive luata față de inculpatul întrucât subzistă temeiurile avute în vedere inițial, respectiv că acesta este vinovat de savarsirea faptei pentru care a fost condamnat de instanta de fond.
Apreciază că sunt îndeplinite conditțiile prev.de art.143 Cod proc.penala, avand in vedere probele administrate in faza de urmărire penală și în fața instantei de fond și respectiv conditiile prev.de art.148 lit. Cod proc.penala, față de modalitatea de savarsire a infractiunii de furt calificat în formă continuată și împrejurarea ca acesta a savarsit și în minorat fapte de același gen.
Recurentul - inculpat personal, în stare de detinere,avand ultimul cuvant, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 25.08.2008 dată în dosarul nr-, Tribunalul Prahovaa constatat în baza art.300/1 alin.1 și 3 Cod pr.penală legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.09.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și a menținut această măsură preventivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive față de apelantul inculpat (menținută prin sentința penală nr.1326/01.07.2008 a Judecătoriei Ploiești ), care impun în continuare privarea de libertate a acestuia, nefiind identtificate elemente care să fi modificat situația de fapt sau de drept avută în vedere de către instanța de fond.
S-a mai reținut de instanța de apel că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art.293 p, fals privind identitatea, prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte există în cauză probe că lăsarea în libertate a acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, condiții care se cer întrunite cumulativ așa după cum reclamă disp. art.148 al.1 lit.f cod pr.penală.
A mai arătat tribunalul, sesizat fiind cu apelul declarat de către inculpat, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere în primul rând faptul că în declarația dată în fața instanței de fond inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în al doilea rând există și pericolul concret pentru ordinea publică, pericol care, așa cum a arătat și prima instanță este reliefat de modul în care inculpatul a acționat, cât și de importanțaa valorilor sociale lezate, precum și perseverența acestuia pe cale infracțională în sensul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat anterior pentru infracțiunea de furt calificat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, dat fiind că a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a avut o atitudine sinceră revunoscând faptele săvârșite, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că s-ar sustrage judecății sau ar încerca să zădărnicească cercetarea judecătorească.
În final, recurentul a solicitat casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului atașat, de susținerile recurentului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.385/6 alin. final p Cod Penal, curtea constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.02.2008 de Judecătoria Ploiești, temeiul măsurii luată împotriva sa fiind disp. art.148 lit.f pr.penală, aiar legalitatea și temeinicia acestei măsuri a fost verificată periodic și menținută în cursul judecării cauzei la instanțaa de fond.
Prin sentința penală nr.1326/01.07.2008, prima instanță, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și fals privind identitatea, prev de art.293
In prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului învestit cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și de inculpatul, instața de apel procedând în conformitate cu art.300/1 p la verificarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva sa, este neîntemeiată.
Astfel, din mijloacele de probă administrate până acum, se conturează indicii serioase, verosimile privind participația inculpatului la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de către prima instanță, săvârșite în forrma unității leegale de infracțiune reprrezentată de infracțiunea continuată.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești inculpatul, a manifestat o conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele pentru care a fost dedus judecății, însă în același timp se observă că în cazierul judiciar aflat la fila 83 dosar fond, figurează multiple sancțiuni penale, atât pedepse, cât și măsuri educative, aaplicate acestuia pe perioada minorității, respectiv nu mai puțin de 5 astfel de condamnări, marea majoritate aplicate tot pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
In acest context, ținând seama de persistența infracțională manifestată de inculpat, încă de la o vârstă tânără, este evident că nu s-ar putea susține că scopul procesului penal ar putea fi atins în bune condiții în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, astfel încât așa cum a reținut instanța de fond, lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile ce au stat la baza arestării impun în continuare privarea sa de libertate.
Prin urmare, aprecierea primei instanțe în legătură cu necesitatea menținerii măsurii arestării preventive este legală, iar conduita procesuală sinceră a inculpatului ar putea fi valorificată în cursul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei, fără a impune, pentru considerentele expuse, înlocuirea măsurii arestării preventive, a cărei legalitate și oportunitate a fost în mod corect constatată de către instanța sesizată cu soluționarea apelurilor.
Față de aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform art.385/15 pct.1 lit.b
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.09.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica, azi 05 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina
Fiind plecată în CO
semnează
președintele completului
Grefier,
Cr./MM
4 ex/08.09.2008
a-
Tribunalul Prahova
f-
Judecătoria Ploiești
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr.3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu Cristina