Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 708/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 708/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 18 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și av., fără împuternicire avocațială.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. precizează că la termenul anterior, soția inculpatului a fost pusă în libertate, apreciindu-se că aceasta nu prezintă gradul de pericol social, astfel încât să fie necesară încarcerarea.
Arată că inculpatului i s-a menținut starea de arest dat fiind pericolul social concret pe care inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi pus în libertate, dar consideră că în această speță nu există infracțiunea de trafic de persoane.
În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta ar fi determinat prin violență și amenințare, împreună cu soția sa, 6 infractori - denumite victime pe care i-ar fi obligat să muncească.
Arată că din anul 2006 și până în anul 2008, aceste presupuse victime, "bărbați puternici" dacă se considerau vătămate se prezentau în fața instanței de judecată, iar acum deodată spun că au fost traficați de către inculpat, astfel constituindu-se acest dosar de trafic de persoane.
Precizează că de la ultimul termen până în prezent nu s-au administrat probe și nu este de acord cu noțiunea de autoritate în ceea ce privește succesiunea încheierilor, în condițiile în care nu se realizează nici un act procedural.
Consideră că nu se impune menținerea arestării preventive a inculpatului.
Arată că soția acestuia, chiar dacă a fost pusă în libertate, s-a prezentat și respectă obligația impusă de instanța de judecată și nu prezintă nici un risc și este greu de crezut că, inculpatul ar lua legătura cu aceste "victime", astfel încât să-și modifice declarațiile etc.
Av. solicită admiterea recursului formulat de inculpatul.
Precizează că la instanța de fond s-a trecut deja la cercetarea judecătorească.
Nu consideră că se impune menținerea arestării preventive a acestui inculpat când legea prevede și alte garanții procesuale atât de importate și eficiente.
Face referire la o altă speță a Curții de APEL GALAȚI din care reiese că "măsurile preventive, ca măsuri procesuale au caracter provizoriu și sunt luate în funcție de anumite împrejurări concrete legate de cauza penală, dar nu trebuie să anticipeze pedeapsa privativă de libertate ce s-ar putea presupune că ar fi aplicată în cauză".
În deciziile la care face referire se arată în mod clar, că dacă ar fi vorba să fie eliberat inculpatul, după trecerea unei perioade de timp, pericolul social concret se diminuează, rezonanța socială a faptei scade.
Arată că nici unul dintre bărbații care s-au considerat traficați, dacă erau indignați, șocați de fapta săvârșită de inculpatul în momentul când s-au întors din Italia și s-au văzut scăpați "din ghearele" unui traficant, trebuiau să meargă la poliție.
Consideră că pericolul social al faptei s-a diminuat și implicit al inculpatului iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol public.
Apreciază că legea trebuie să se aplice uniform pentru toți și să se aprecieze asupra gradului de pericol social concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate vizavi de alți inculpați care au săvârșit același gen de infracțiuni și cu încadrări juridice mai mari decât a acestuia.
Să se aibă în vedere că este un om căsătorit, are 2 copii minori, solicitând admiterea recursului declarat și să se aplice o altă măsură din cele prevăzute de art. 136 Cod procedură penală și care dă posibilitatea unei bune desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că instanța a fost deja sesizată cu rechizitoriul, prezenta cauză având termen de judecată la data de 8 decembrie 2008.
Precizează că recursul declarat de inculpat trebuie respins întrucât mai mulți factori converg spre aceeași concluzie, că probațiunea susține menținerea măsurii arestării preventive.
Arată că fapta inculpatului a fost săvârșită într-un interval de aproape 1 an de zile 2006-2007 și din anul 2007 până în anul 2008 organele de urmărire penală au reușit să identifice și să audieze persoanele care au fost folosite de inculpați la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Invocă spețe ale Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv "Labita contra Italiei" din 6 aprilie 2008 și "Letellier contra Franței".
Arată că, gravitatea pericolului social se accentuează având în vedere modalitatea în care cei doi inculpați, prin inducerea în eroare a victimelor, prin constrângere fizică a acestora precum și prin ținerea lor într-o stare de sclavie, inculpații însușindu-și pentru sine veniturile obținute prin muncă de victime.
Consideră că întregul material probator justifică menținerea stării de arest iar temeiurile avute inițial în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au modificat.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul avându-se în vedere că măsura menținerii arestării preventive la acest moment este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză.
Av., în replică, precizează că starea de detenție a inculpatului cu materialul probator nu are nici o legătură întrucât materialul probator duce la vinovăție ori nevinovăție și aici trebuie judecat numai pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că lăsarea inculpatului în libertate ar avea un recul negativ asupra societății, acest gen de infracțiune reprezintă un pericol deosebit de ridicat iar pentru cei care înclină spre acest gen de infracțiuni li s-ar crea un fel de libertate cu efect negativ pentru societate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și îmbrățișează punctul de vedere exprimat de apărătorii lor aleși.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18 2008, Tribunalul Galați în baza art. 3002referire la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului nu au încetat să subziste și în cauză sunt probe din care rezultă că sunt indicii că inculpatul a comis fapte penale, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei soluții în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul.
Prin motivele de recurs inculpatul, prin apărătorii săi aleși consideră că nu se mai impune menținerea arestării preventive întrucât de la ultimul termen și până la data judecării recursului, nu s-au mai administrat probe, că nu ar exista infracțiunea de trafic de persoane, că faptele nu prezintă grad de pericol social concret dar și că lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol public.
Se mai arată că inculpatul este căsătorit și are 2 copii minori.
Se solicită ca în rejudecare, după casarea încheierii recurate să se dispună punerea în libertate a inculpatului și judecarea acestuia în această stare sau cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea încheierii recurate și analiza ansamblului probator existent la dosar până la data prezentei, Curtea constată că măsura dispusă de instanța de fond este temeinică și legală.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Din probele existente rezultă că nu au intervenit elemente noi, esențiale, în măsură de a modifica în vreun fel situația de fapt, încadrarea juridică sau care să modifice favorabil temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului.
Faptele inculpatului pentru care sunt indicii temeinice că ele au fost săvârșite de inculpat fac parte din categoria infracțiunilor cu un grad de pericol social deosebit de ridicat și care sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani.
Pe de altă parte, cauza dedusă judecății, datorită modului și împrejurărilor în care faptele s-au derulat, reclamă un volum mare de investigare și cercetare judecătorească cu un grad de complexitate pe măsură, situație în care privarea de libertate a inculpatului la data prezentei este inoportună și în detrimentul bunei administrări a justiției și a unei bune eficiențe a actului de justiție.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU OPINIE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 7 iulie 1975 în G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din data de 18 2008 (dosar nr-) pronunțată de Tribunalul Galați.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav (cauza Contrada Italia, hot. din 14.01.1997, cauza Dinler Turcia, hot. din 31.05.2005) acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier Franța, hot. din 26.06.1991).
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin 2 cp. și art.37 lit. b cp.
Este adevărat că severitatea sancțiunilor prevăzute de legiuitor ( de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) reliefează gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, subzistând deci temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare
Însă, temeiul subiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) nu subzistă.
Teoretic, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este o faptă gravă, dar, pentru ca măsura arestării preventive să poată fi menținută trebuie ca în mod cumulativ să fie îndeplinită și cealaltă condiție, prevăzută de lege și anume cea subiectivă.
Prin definiție pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
nu a dovedit cu probe pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului la mai bine de un an de la săvârșirea faptei.
Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoare de principiu (cauza Patsuria - hotărârea din 6.11.2007 și cauza Lelievre Belgia - hotărârea din 8.11.2007) că, odată cu trecerea timpului, nu mai sunt suficiente temeiurile care au legitimat arestarea, autoritățile naționale având obligația pozitivă să indice alte elemente care să legitimeze în continuare menținerea stării de arest, cu alte cuvinte justificarea în concret, în fiecare caz, a interesului public care, în ciuda prezumției de nevinovăție poate cântări mai greu decât dreptul la libertate.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a decis că atunci când sunt chemate să statueze cu privire la necesitatea menținerii detenției preventive a unei persoane, instanțele naționale au obligația să verifice dacă nu este posibil să se recurgă la alte măsuri prin care să se asigure buna desfășurare a procesului (cauza Jaworski Polonia - hotărârea din 28.03.2006).
În cauza de față se constată că, la finalul unei perioade de detenție de aproape trei luni, când urmărirea penală a fost finalizată și instanța a fost învestită cu soluționarea fondului cauzei, nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar mai prezenta un interes public, ori un pericol concret pentru ordinea publică, atât acuzarea cât și prima instanță neaducând argumente convingătoare pentru justificarea menținerii stării de arest, context în care apreciez că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, precum și la prelungirea acestei măsuri, s-au schimbat.
Pentru toate aceste considerente am apreciat că în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, s-ar fi impus admiterea recursului, casarea încheierii de ședință în parte, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive și în rejudecare, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, să fi dispus înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală și ale art.145 alin.1 și alin.11Cod procedură penală, constatând că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment față de inculpat, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.
PREȘEDINTE,
judecător
Red.Av./3 decembrie 2008,
Tehnored.
Red.opinie separată: /3 decembrie 2008,
2 ex./3 decembrie 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
