Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 708/
Ședința publică din 24 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: --
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 19 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocați aleși și.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea acestuia în stare de libertate, apreciind că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina lui. Arată că nu există temeiuri care să constituie un motiv că există pericol concret pentru ordinea publică. Nu mai există temei pentru a se prelungi starea de arest preventiv, asupra inculpatului putându-se lua o altă măsură preventivă, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocatul ales, având cuvântul pentru același recurent-inculpat, de asemenea solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea acestuia în stare de libertate, întrucât prin prelungirea în continuare a stării de arest se depășește termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de mai mult de un an de zile. Totodată, mai arată apărătorul inculpatului că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, este o persoană onestă, iar din declarațiile martorilor rezultă că persoana care a lovit pe partea vătămată prezintă un tatuaj, or inculpatul nu are un asemenea tatuaj. descris de martori aparține numitului, zis și, deci aceasta ar fi persoana care a lovit pe partea vătămată și nicidecum inculpatul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică încheierea atacată, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultim,ul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, precizând instanței că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Vinovat de această faptă, precizează în continuare recurentul-inculpat, este numitul, zis.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din 19 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a espins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 145 Cod pr.penală.
În temeiul dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul cu nr.410/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art.183 Cod penal.
S-a reținut, în fapt, că în ziua de 15.08.2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în fața barului "" din municipiul Pitești, în urma unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, victima căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, iar leziunile provocate au condus ulterior la decesul victimei.
Prin încheierea nr.79/CC din 17.10.2008 a Tribunalului Argeș - Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută de instanță la mai multe termene de judecată.
În cauză, s-a apreciat că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod pr.penală rap.la art. 1602Cod pr. penală, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Procedând conform acestui text de lege, instanța apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, în speță, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele care îi sunt imputate, acestea rezultând din declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico - legală nr. A-, etc.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că în cauză, măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. f Cod pr.penală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient. Având în vedere condițiile în care a fost săvârșită fapta, modalitatea de săvârșire a acesteia și urmările produse, precum și atitudinea inculpatului, tribunalul apreciază că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Deși cercetarea judecătorească a început, fiind audiat inculpatul care a susținut că nu este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, în acest moment, acest aspect nu poate constitui temei pentru lăsarea sa în libertate.
Apărarea formulată de inculpat tinde să demonstreze nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
S-au invocat contradicții în declarațiile acelorași martori: și, necorelări între pretinsa activitate infracțională a inculpatului, o lovitură în zona capului victimei și multitudinea de leziuni prezentate de victimă, descrise în raportul de necropsie, care ar conduce la concluzia că o altă persoană ar fi autorul infracțiunii.
S-au mai invocat încălcări ale dreptului la apărare prin respingerea cererilor de probatorii de către organul de urmărire penală, probe ce ar fi condus la stabilirea adevărului în cauză.
Instanța de fond a apreciat, că toate aceste susțineri vizează chestiuni de fond și ele trebuie clarificate de către instanță, pe bază de probe, care au obligația de a afla adevărul și de a lămuri cauza asupra tuturor aspectelor: persoana vinovată, fapta și împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Contradicțiile în declarațiile aceluiași martor nu pot fi privite ca o chestiune în favoarea sau defavoarea inculpatului, atâta timp cât și acesta a avut o poziție oscilantă în cursul procesului penal, iar instanța are obligația de a se lămuri asupra tuturor elementelor cauzei, prin administrarea în mod nemijlocit și cu respectarea principiului contradictorialității a tuturor mijloacelor de probă.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, s-a apreciat de către tribunal că, potrivit art. 139 alin.1 Cod pr.penală, măsură preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speță, temeiurile care au stat la luarea măsurii prevăzute de art. 136 lit. d Cod pr.penală, nu s-au schimbat și în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, s-a apreciat că cererea de înlocuire formulată conf. art. 136 alin. 1 Cod penal este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3002Cod pr.penală rap. la ar. 160 Cod pr.penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura prevăzută de art. 145 Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că este nevinovat și că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să rezulte din datele ce caracterizează persoana inculpatului și nu să fie dedus din limitele de pedeapsă ce reflectă gradul de pericol social generic al faptei.
A solicitat, totodată, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Examinând actele dosarului, curtea a constatat următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.410/P/2008 din 3 aprilie 2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 15 august 2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în fața barului "el" din municipiul Pitești, în urma unui conflict spontan, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, victima căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, iar leziunile provocate au conducând, ulterior, la decesul acesteia.
Prin încheierea nr.79/CC din 17 2009 Tribunalului Argeș, a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Ulterior, s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventive, întrucât temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Analizând, la acest moment procesual materialul probator al cauzei, se constată că, de asemenea, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă acesta prin punerea în libertate. Existența pericolului public rezultă și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către acesta odată lăsat liber, în lipsa unei reacții ferme față de cel bănuit ca autor al unei astfel de fapte.
Nu este întemeiată nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.139 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la aplicarea acestei măsuri.
Pentru argumentele expuse și, în temeiul dipozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1988, în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 19 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
7 decembrie 2009
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
