Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Menținere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 710
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și personal și prin avocat ales împotriva încheierii din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspuns în stare de arest de inculpații -asistat de av. și inculpatul, asistat din oficiu de avocat
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care nefiind formulate cereri ori ridicate excepții, inculpatul fiind de acord sa fie asistat de apărătorul din oficiu, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvîntul pentru susținerea lor.
Avocat, pentru inc., solicită în esență, admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestului preventiv deoarece durata prevenției inculpatului nu mai este rezonabilă, ea avînd deja 2 ani, că arestarea acestuia poate fi un mijloc nelegal de stabilire a vinovăției și a pedepsei, că în prezenta cauză nu sunt probe pentru dovedirea existenței pericolului pentru ordinea publică a inculpatului ori pentru existența unora dintre acuzații cum ar fi cele referitoare la infracțiunea de tentativă de omor, trafic de persoane ori asociere în vederea comiterii de infracțiuni, că prezenta cauză nu este un dosar complex, că o greșită apărare făcută de avocați nu poate să se răsfrângă asupra stării de libertate a inculpaților.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului ca fondat, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive deoarece durata prevenției inculpatului nu mai este rezonabilă, în condițiile în care au trecut mai mulți ani de la începutul arestării, cauza se afla incaă în faya judecății de fond iar probatoriul a fost administrat aproape în totalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate deoarece încheierea recurată este complet, amplu și convingător motivată iar privarea de libertate a inculpaților se impune fiindcă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea arestării nu s-au schimbat iar temeiul fundamental, cel prev. de art. 148 lit. f cod proc. penală trebuie avut în vedere și la aprecierea duratei rezonabile a măsurii dispuse în raport de complexitatea cauzei, complexitate dată nu numai de natura și numărul infracțiunilor investigate dar și de volumul mare al actelor procedurale și de conduita inculpaților.
Avocat, în replică, întreabă care sunt probele concrete din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece, în acest dosar s-a lucrat mult și prost și nu există tentativ de omor.
Reprezentantul Ministerului Public, dorește să intervină pentru a răspunde acuzațiilor formulate de către avocat.
Instanța nu acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public arată că poate și trebuie să răspundă.
Instanța învederează reprezentantului Ministerului Public să ia loc deoarece ultimul cuvânt îl au inculpații și că ședința de judecată nu este o dispută personală între reprezentantul Ministerului Public și apărători.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în această situație nu știe dacă mai colaborează, că nu este o dispută personală ci este o dispută juridică iar dreptul la replică trebuie să-i fie acordat, nu se face instrucție cu dumnealui.
Instanța arată că nu face instrucție cu reprezentantul Ministerului Public ci face poliția ședințe de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public sugerează să se facă, atunci, polițist.
Instanța acordă inculpaților, pe rând ultimul cuvânt, care solicită admiterea admiterea recursurilor așa cum au fost susținute de apărătorii, inculpatul arătând că dorește să se judece în libertate și că va veni la instanță ori de cîte ori va fi chemat.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că printre altele prin încheierea de la 29 iunie 2009, Tribunalul Dolj, în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160 a C.P.P. menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
, fiul lui și, născut la data de 25.01.1980, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 54, județ Sibiu, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 9/11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.
- ( fost ), fiul lui și, născut la data de 20.03.1981, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 139, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 10/11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul constatat că la data de 14 noiembrie 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu.
S-a mai constatatz că la data de 07 mai 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv initial la data de 30 ianuarie 2007, Incheiere 2/2007 Tribunalul Sibiu,pentru savarsirea infractiunilor de tentativa de omor,ultraj contra bunelor moravuri,distrugere,port drept de arme, cercetati in dosarul 68/P/2007,mandate nr.1 si 2 /2007,prelungite succesiv de 2 ori iar ulterior,in urma conexarii acestui dosar la dosarul 7/D/P/2007,cercetarile extinzandu-se pentru alte fapte din sfera crimei organizate, dosar in care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor,au fost arestati la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
Prima instanța pentru a menține arestarea preventiva a celor 2 inculpați a reșinut că, potrivit art. 3002rap. la art. 160 cod de procedură penală și art. 23 alin. 6 Constituție, ea este datoare să verifice periodic, dat nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, o asemenea verificare fiind în acord cu concepția Convenției Europene și o garanție a respectării drepturilor persoanei cercetate, conform art. 5 par. 3 și 4 Convenție, care impun un control periodic a legalității menținerii în stare de detenție a unei persoane și că judecătorul chemat să decidă asupra continuării cercetării inculpatului în stare de arest preventiv trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție.
Totodată judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat si daca se impune luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit de către judecător și procuror, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina acestora, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestora, etc.
Conform aceleiași jurisprudențe CEDO, menținerea măsurii arestării preventive funcționează ca mijloc legal de prevenire și înlăturare a unor situații de natură să pună în pericol normala desfășurare a procesului penal: cum ar fi pericolul sustragerii inculpatului, pericolul influențării părților sau martorilor, pericolul săvârșirii de noi infracțiuni, pericolul tulburării ordinii publice.
Instanța de fond verificînd din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 3002Cod procedură penală, și garanțiilor conferite de CEDO arătate mai sus, a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constatat că în speță continuă să fie incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, tentativă de omor calificat - inculpatul și omor calificat - inculpatul și alte infracțiuni, sancționate de lege cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea public.
Toate aceste aspecte reținute până în prezent nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
In ceea ce privește revenirea unei părții vătămate sau a unor martori audiați în instanță asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, acest aspect nu poate concluziona că nu mai subzistă în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților fiindcă, potrivit art.63 alin.2 Cod pr. Penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se va face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
În egală măsură, în urma examinării întregului material probatoriu, instanța de judecată sancționează după caz, mijloacele de probă obținute în mod ilegal conform art. 64 alin.2 Cod pr. penală, respectiv înlătură acele probe.
Singurul aspect care ar comporta discutii in spetă, a mai reținut instanța de fond, a fost acela privind durata rezonabila sau nu a arestarii preventive, aceasta atingand in prezent și luand in cosiderare si mandatele initiale emise in cauza, o durata de 2 ani si 5 luni.
Cu privire la criteriile de determinare a termenului rezonabil al arestarii preventive, jurisprudenta Cedo are in vedere - durata efectiva a detentiei raportat la natura infractiunii, cuantumul pedepsei prevazut de lege,conduita inculpatului,personalitatea lui, gradul de incredere care i se poate acorda,efectele de ordin material si moral, complexitatea cauzei,dificultatile instructiei,modalitatea de efectuare a acesteia.
Totodata nu exista un termen limita la care trebuie extrapolata durata unei arestari, nici jurisprudenta CEDO nu ii fixeaza limitele dar arata criteriile, deci trebuiesc analizate toate circumstantele mentinerii unei persoane in stare de arest preventiv si dovedite indicii concrete ale unui autentic interes general care sa fie protejat precumpanitor fata de prezumtia de nevinovatie,precum si diligenta speciala a autoritatilor in conducerea procesului.
Sub aspectul respectarii garantiilor conferite de art.5 par.3 din Conventie,din analiza acestei jurisprudențe rezultă fără echivoc că cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte este justificată doar de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei înțelegeri secrete între coacuzați, riscul de presiuni asupra martorilor, săvârșirea de noi infracțiuni ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Analizand circumstantele necesitatii mentinerii inculpatilor in stare de arest preventiv, instanta de fond a reținut gravitatea faptelor de care sunt acuzati, natura lor, numarul mare al acuzatiilor si limitele de pedeapsa prevazute de lege iar în concret pericolul pentru ordinea publică rezidă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte din sfera criminalitatii organizate care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, menționată mai sus având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor care sunt acuzați, amploarea activităților numărul mare de participanți, consecințele faptelor, acuzația săvârșirii faptelor în locuri publice, inclusiv în instituții publice, sediul IPJ Sibiu și Spitalul Județean Sibiu, prin folosirea de arme - sabie de tip ninja, cuțit, ceea ce indică o atitudine de sfidare a autorităților publice, a respectului față de lege,dispret profund pentru regulile de convietuire sociala,ceea ce in mod cert creeaza in randul societatii un sentiment de indignare,revolta,nesiguranta in sistemul judiciar.
Inculpatul este acuzat ca este liderul unui grup criminal organizat, cauza priveste un numar de 10 inculpati,este complexa, prezinta dificultati pentru autoritati in determinarea faptelor si a gradului de raspudere si participatie a inculpatilor trimisi in judecata.
Totodata, trebuie avut in vedere numarul mare de acuzatii, raportat numai la cei doi inculpati arestati preventiv, perioada de timp mare pe care se intind actiunile care li se imputa, pe langa acuzatia de trafic de persoane, impreuna cu alte persoane,in cursul anilor 2002- 2004, in Spania si constituirea unui grup infractional organizat in scopul comiterii unor infractiuni grave, santaj,organizarea unor infractiuni de violenta in scopul controlarii unor baruri din Sibiu si pentru a-si asigura importante beneficii financiare si materiale -in judecata fiind trimisi un numar de 10 inculpati - intre acuzatiile inculpatilor arestati li se impută și fapte de o violenta deosebita: aplicarea in sediul Spitalului Judetean, o lovitura partii vatamate,cu sabia,in zona anatomica vitala,capul, de catre inculpatul si aplicarea,in plina strada o lovitura mortala cu cutitul,victimei,de catre inculpatul,cercetat si pentru lovirea unui politist.
Limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapte sunt de peste 12 si respectiv 25 de ani de închisoare.
Ca atare, fără se aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților, cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte este justificată de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, necesita in continuare acele masuri de precautie, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Mai mult, in materia asocierilor si organizatiilor criminale, s-a statuat ca in contextul luptei contra acestora, o prezumtie legala, relativa de periculozitate nu este contrara scopurilor art.5 par.3, considerand ca o durata de 2 ani si 8 luni nu este nici nerezonabila, nici arbitrara, nici excesiva
Aceasta prezumtie de periculozitate,conciliabila cu principiul apararii ordinii sociale are in vedre riscurile obstructionarii justitiei si riscul savarsirii de noi infractiuni.
In materia criminalitatii organizate, se poate admite o durata a arestarii preventive mai mari, justificata pe considerente de obstructionare a procesului, de risc de influentare a anchetei, de intimidare a victimelor si martorilor, risc de sustragere,administrarea dificila a probelor, complexitatea cauzelor
Avand in vedere gravitatea si circumstantele faptelor de care sunt acuzati, amploarea,perioada lunga de timp pe parcursul careia se intind acuzatiile numarul mare de acuzatii,modul de savarsire a faptelor de care sunt acuzati,personalitatea inculpatilor,gradul de incredere care li se poate acorda,antecedentele penale ale inculpatilor,natura faptelor anterioare,pedepsele anterioare aplicate acestora,modul de executare a acestor pedepse,din care au fost liberati conditionat succesiv,beneficiind deci de suficienta din partea autoritatilor, si acest motiv este justificat si in prezent pentru mentinerea arestului preventiv,constituind un pericol real serios care justifica in continuare privarea.
Inculpații arestati au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a instanței, cu indicarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a și respectiv lit. b, din fișa de cazier a inculpaților rezultând condamnări privative de libertate pentru furt calificat, complicitate la furt calificat, trecerea frauduloasă a frontierei, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, încăierare și ultraj - inculpatul și infracțiuni de viol și lipsire de libertate, conducere fără permis și părăsire a locului accidentului - inculpatul.
Aceste antecedente penale, pentru infractiuni de violenta,indreptate impotriva vietii si libertatii persoanei, dar si impotriva autoritatilor, trebuiesc avute în vedere în analiza periculozității pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, acestea cocluzionand atat un risc de recidiva dar si de sustragere de la proces.
Sub acest aspect, nu se poate invoca egalitatea de tratament juridic fata de ceilalti inculpati care, pe parcursul procesului penal au fost pusi in libertate,intrucat participatia retinuta in actul de sesizare este alta, sunt acuzati de fapte comise in alte circumstante, nu au antecedente penale.
Nu se poate invoca in acest sens nici incalcarea principiului egalitatii de tratament juridic fata de inculpatul,care trimis in judecata,tot cu indicarea starii de recidiva,este insa acuzat de alte fapte decat cele ale inculpatilor și cu altă contribuție mult mai redusă.
Este adevarat ca acest risc se diminueaza odata cu trecerea timpului, dar in cazul de fata nu este luat in considerare numai pe baza gravitatii faptelor imputate inculpatilor sau limitelor ridicate a pedepselor prevazute de lege,daca ar fi gasiti vinovati, ci cazierul inculpatilor, lipsa oricarui loc de munca si mod de viata stabil, existenta unor indicii ca ar avea legaturi in Spania, coroborat cu sustragerea de la proces a coinculpatului, arestat in lipsa, solicitarile coininculpatului de ridicare a interdictiei de parasire a tarii, a indica un alt motiv,decat acela ca intentioneaza sa mearga in Spania ( a se vedea incheierile de sedinta anterioare ) constituie argumente care concluzioneaza acest risc.
Pe de alta parte,inculpatii sunt cercetati si pentru alte fapte,tot din sfera criminalitatii organizate,grup infractional organizat,trafic de persoane,spalare de bani,care fac obiectul dosarului penal 16/D/2007 DIICOT Sibiu.
Un alt aspect, acela privind durata trecută de la data luării măsurii arestării preventive nu constituie în speță un criteriu pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel timpul scurs de la luarea măsurii nu conduce automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, acest criteriu, singur, nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii ci numai dacă se coroborează cu alte criterii care trebuie analizate pe baza datelor concrete de la dosar, respectiv gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, pericolul concret reprezentat pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate
Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie temei de lăsare în libertate, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea subzistă, iar menținerea stării de detenție privativă este justificată de necesități reale și de interes public.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune un sentiment de temere în rândul societății civile, o stare de insecuritate sociala, o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative, risc care exista si in prezent, având in vedere mediatizarea intensa a cauzei, dar si declaratiile unor martori pe parcursul procesului penal,inclusiv la ultimele termene de judecata care releva o stare de temere in colectivitate,martorii fiind reticenți in a declara sau declarând ca le este teama.
In plus, trebuie avut in vedere si frecventa unor asemenea fapte in societate, care au luat amploare in ultimul timp, impactul asupra ordinii publice, incurajarea comiterii de fapte asemanatoare de catre alte persoane,credinta ca justitia nu actioneaza destul de ferm, ca cetateanul nu este suficient aparat,ca starea de securitate este afectata.
Ca atare, avand in vedere natura si gravitatea faptelor de care sunt acuzati, amploarea lor, circumstantele reale si personale,riscul de presiuni asupra martorilor care a existat pe parcursul cercetarii judecatoresti, si chiar asupra coinculpatilor, rezonanța faptelor,dificultatile judecarii cauzei, instanta constata ca punerea in libertate a celor doi inculpati creeaza un pericol real pentru ordinea publica.In acest sens, in speta, s-au reținut date rezultate din chiar declaratiile coinculpatului, in sensul ca s-au exercitat asupra sa presiuni pentru a recunoaste fapta de omor asupra victimei, de către o persoana din anturajul inculpaților.
Aceleași date rezultă și din declarațiile inculpatului, audiat de instanță, fila (131) care invocă existența unor presiuni și amenințări asupra lui din parte coinculpaților, sens in care a solicitat instantei sa fie adus cu mandat de aducere cu insotitori de politie la proces și se verifică susținerile lui arătate și în cererea de probațiune depusă la dosar ( fila 145).
Totodata s-a depus la dosar adresa IPJ Sibiu,din care rezulta masurile de protectie luate fata de inculpatul, întrucat au existat amenintari la adresa acestuia,precum si posibilitatea producerii unor acte de razbunare asupra sa si faptul ca acesta si-a schimbat locuinta, existand pericolul sa devina victima unui act de razbunare.
S-a mai reținut din datele dosarului, ca s-au efectuat cercetari de catre organele de politie din Sibiu ( cazul 351/ 2007 ), cu privire la mesajele de amenintare care ar fi fost comunicate SMS acestui inculpat.
Ca urmare a solicitarii instantei, A-I, Serviciul de Combatere a Criminalitatii Sibiu a comunicat prin adresa -/23.o1.2009 (fila 175,vol.10 ) ca in cursul urmaririi penale s-au luat masuri de protectie si fata de inculpatul, datorita amenintarilor adresate asupra sa de catre membrii ale "grupării ", concretizate in masurile aratate in cuprinsul adresei.
S-a procedat in faza de urmarire penala si in cursul cercetarii judecatoresti la audierea unor martori cu identitate protejata, din motive de securitate a martorilor.
obstructionarii procesului si de influentare si presiuni asupra martorilor reținut pe parcursul procesului penal, - pe lânga argumentele acuzatiilor de natura unei organizatii criminale si pe baza faptului ca atat unii dintre coinculpati, dar si parti vatamate si martori si-au schimbat declaratiile in cursul sedintelor de judecata - nu mai subzista insa in prezent, probatoriul testimonial fiind administrat, a mai statuat prima instanță, însa aceasta nu concluzioneaza o încetare a temeiurilor arestarii preventive, acest temei a fost retinut de către instanță pe parcursul judecarii cauzei, datele reiesind din cursul procesului.
Totusi acest aspect a fost avut in vedere la evaluarea rezonantei cauzei,a impactului punerii in libertate a inculpatilor,impact negativ in societate,in acest context.
Aceste imprejurari sunt de natura a demonstra ca eliberarea inculpatilor ar tulbura linistea publica in conditiile in care a subzistat inclusiv acest risc pe parcursul judecarii cauzei si a fost necesara implementarea procedurilor specifice cauzelor de crima organizata.
Astfel nu pot fi nesocotite realitatile sociale,societatea fiind confruntata tot mai des cu fapte care fac obiectul acuzatiilor de fata,intrucat ordinea publica trebuie inteleasa si ca reactie a cetatenilor in raport de acuzatia comiterii unor asemenea fapte,nici rezonanta sociala a cauzei,proces stramutat de la o alta instanta si dificultatile solutionarii cauzei,riscurile influentarii martorilor si co-acuzatiilor si chiar amenintarea lor,fiind evidenta persistenta unei stari de temere de nesiguranta publica,ceea ce ar acutiza un sentiment de neincredere in actul de justitie,astfel incat interesul public prevaleaza in speta fata de dreptul la libertate.
In ceea ce priveste diligenta in solutionarea cauzei, analizand criiteriile de determinare a termenului rezonabil al arestului si sub acest aspect, au fost avute in vedere complexitatea cauzei,volumul mare al probelor,dificultati de administrare a probelor,de determinare a faptelor si a contributiilor fiecarui inculpat, numarul mare al inculpatilor si faptelor deduse judecatii, numarul mare al martorilor de audiat, aproximativ 72 de persoane, dificultatile judecatii, faptul ca dosarul a fost stramutat de la o instanta indepartata teritorial, numarul mare al aparatorilor,unii dintre acestia din cadrul altor barouri de avocati, conduita partilor,lipsa unor aparatori alesi de la anumite termene,lipsa inculpatilor arestati de la un termen de judecata, fiind transferati la cererea lor in alt penitenciar,formulare unor cereri succesive care au intrerupt desfasurarea normala a procesului, cerere de recuzare a judecatorului, cerere de recuzare a intregii instante, cerere de stramutare a cauzei, investirea instantei cu solutionare unor exceptii de constitutionalitate, care au necesitat dezbateri contradictorii, in prezenta tuturor aparatorilor, unii dintr acestia lipsind nejustificat de la acele termene,complexitatea probatoriului,constand inclusiv in expertize medico-legale.
Totusi preponderent pentru nesolutionarea cauzei pana in prezent s-a reținut comportamentul aparatorilor si al inculpatilor si incercarile repetate,succesive de obstructionare a judecatii cauzei.
De la inregistrarea actului de sesizare la instanta,la Tribunalul Sibiu, la data de 7 mai 2007,dupa cele 5 luni de arest preventiv a inculpatilor, dupa o ancheta complexa si pana la stramutarea cauzei la prezenta instanta,la 14 noiembrie 2007,datorita tergiversarilor cauzate de lipsa pe rand, sau cererilor aparatorilor alesi ai celor 10 inculpati, nu s-au judecat termene la rand decat cererile inculpatilor arestati de punere in libertate.
Cercetarea judecatoreasca in cauza a inceput abia la aceasta instanta si judecarea cauzei se desfasoara cu dificultate, permanent fiind incercari de obstructionare a cursului normal a judecatii.
Totodată instanța a acordat termene scurte de judecată de 2 săptămâni (16 iunie, 30 iunie, 04 iulie, 10 iulie, 13 august, 8 septembrie, 06 octombrie, 20 octombrie,03 noiembrie, 17 noiembrie,15 decembrie,12 ianuarie,26 ianuarie,9 februarie,23 februarie, 09 martie,23 martie, 6 aprilie,4 mai,18 mai,1 iunie,9 iunie,29 iunie) în vederea administrării probatoriului și, la unele termene de judecata, deși cea mai mare parte a martorilor au fost prezentați cu mandate de aducere în vederea audierii, nu s-a putut proceda la ascultarea lor față de lipsa apărătorilor aleși ai inculpaților sau lipsa inculpaților arestați de la judecată.
De mentionat ca nu inculpatii cercetati in stare de libertate au condus la tergiversarea cauzei preponderent, ci chiar inculpatii arestati au solicitat de nenumarate ori neadministrarea probatoriului si amânarea cauzei pe motivul lipsei aparatorului lor ales si chiar au procedat la rezilierea contractului de asistenta juridica cu un alt aparator, in timpul sedintei de judecata,pentru a incerca sa tergiverseze cauza, sa nu mai poata fi audiati martorii,deplasati dintr-un alt oras, intarzieri de comunicare a datelor expertului-parte.
Probatoriul administrat in cauza a fost de fapt efectuat la ultimele 8 termene de judecata, retinandu-se in cauza sub acest aspect si o culpa a partilor, pe langa complexitatea cauzei.
Pe parcursul acestor 8 termene au fost audiate un numar de 64 de persoane, martori, parti vatamate si un inculpat, a mai lua in cosiderare inculpatii audiati anterior,s-au efectuat un raport de expertiza medico-legala,supliment,completari si intrebari lamuritoare adresate expertilor de catre instantaun nou raport de expertiza medico-legala.
Probatiunea este complexa, datorita acestor reveniri, schimbari de depozitii, a necesitat noi reaudieri, confruntari si noi probe,inclusiv expertize medico-legale.
Chiar și în aceste condiții probațiunea a fost administrată de către instanță pe perioada acestor termene scurte de judecată - a se vedea că și raportul de nouă expertiză medico- legală a fost efectuat în decurs de numai o săptămână, identificându-se insa cauze evidente care concluzionează o culpă a părților în amânarea repetată a cauzei.
Ca atare, nu se poate susține o lipsă de diligență a instanței de judecată în conducerea procedurilor, în raport de aceste împrejurări, de complexitatea cauzei, de numărul mare al părților și de necesitatea asigurării respectării dreptului la un proces echitabil.
La ultimul termen la care s-a epuizat de administrat probatoriul solicitat,la data de 23 martie 2009, tocmai apărătorii inculpaților arestați au solicitat acordarea a încă unui nou termen invocând faptul că nu pot face datorită orei întârziate a dezbaterilor o apărare eficientă si de la acel termen,cauza sufera amanare,datorita exceptiilor de neconstitutionalitate invocate succesiv la fiecare termen de catre inculpatii arestati si necesitatea solutionarii recursurilor de catre instanta superioara impotriva incheierilor instantei de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale,recursuri declarate de inculpati,care au tergiversat prin aparatori si solutionarea acelor cai de atac.
Or,aceasta conduita a partilor nu concluzioneaza manifestarea unei diligente in vederea derularii normale a procesului ci dimpotriva de incercare de tergiversare a cauzei,inconciliabila cu invocarea in aceste conditii a depasirii duratei rezonabile a arestului preventiv,fiind identificate elemente din care rezulta intarzierea in mod voit si nejustificat a procesului.
discutie ca partile au dreptul de a-si apara propriile drepturi,de a formula cereri si exceptii,insa,in concret,comportamentul procesual a depasit aceasta limita constand in atitudinea de obstructionare a justitiei si a contribuit la intarzierea procedurilor si prelungirea arestului preventiv cu inca 3 luni datorita culpei exclusive a partilor.
Sustinerea ca gradul de complexitate a cauzei trebuie avuta in vedere numai sub aspectul duratei rezonabile a procesului penal,conform art.6 si nu pentru determinarea duratei rezonabile a arestarii preventive,conform art.5 par.3 Conventie este neintemeiata.
Toate argumentele aratate mai sus concluzioneaza ca nu se impun si nu sunt suficiente alte masuri alternative neprivative de libertate.
Totodata, analizand privind domiciliul, moralitatea, profesia, nu poate retine in favoarea inculpatilor, nici un argument de acest gen, acestia neavand vreun loc de munca, au cazier, sunt cercetati pentru fapte de gravitate deosebita, constituire de grup infracțional organizat,omor,tentativa de omor, trafic de persoane, de șantaj, violenta, inclusiv in institutii publice, sediul politiei si spital, prin folosire de arme-sabie, tip ninja, ceea ce indica o sfidare a autoritatii publice, a respectului fata de lege, fapte cu un impact social deosebit.
Se are in vedere si numarul acuzatiilor, perioada de timp pe care se întind, împrejurarea ca sunt cercetati si in alte cauze, argumentele aratate mai sus privind riscul sustragerii,risc fata de care nu au prezentat garantii adecvate ca nu ar exista.
La fel si antecedentele penale si incercarile de influentare a coinculpatilor si martorilor constituie un pericol real serios care justifica in continuare privarea de libertate,necesitand masuri de precautie pentru ordinea publica.
Aspectul privind durata trecută nu constituie prin sine însuși un criteriu și deși, persoana arestata are dreptul de a-i fi tratata cu o celeritate particulară cauza, aceasta nu trebuie sa dăuneze eforturilor magistraților de a stabili adevărul in cauza.
Referitor la respectarea dreptului la un proces echitabil al inculpaților, instanța a reținut că verificarea măsurii arestării preventive și asistarea inculpatului de către apărător din oficiu pentru termenul de judecată este o măsură conformă cu dispozițiile art.171 alin.41Cpp și de natură a asigura continuarea judecării cauzei și desfășurarea cu celeritate a procesului penal.
Este adevărat că potrivit art. 6 paragraf 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței CEDO în materie, orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este îndreptățită să fie apărată de un avocat ales dar, conform aceleiași jurisprudențe, în ciuda importanței relației confidențiale avocat - client, acest drept nu poate fi considerat ca fiind unul absolut ci este supus anumitor limite pentru realizarea intereselor justiției.
În speță, apărătorul ales al inculpatului a avut cunoștință de termenul fixat pentru această dată, nedovedind lipsa în instanță, deși a depus o cerere de amânare la dosar pentru acest termen,aratand ca se afla intr-o cauza la Curtea Europeana,nefacand insa dovada ca este aparator in acea cauza si neînțelegând să-și asigure substituirea printr-un apărător,desi i s-a atras de nenumarate ori atentia asupra acestui aspect, situație care s-a mai repetat pe parcursul procesului penal.
Apoi,la termenul anterior cand s-a amanat cauza pentru acest termen nu a invederat instantei ca nu se poate prezenta,fiind foarte putin probabil ca nu ar fi avut cunostiinta de procesul de la Strasbourg,pe care il invoca la termenul de astazi.
Totodată, apărătorul ales avea obligația să-și asigure în condițiile legii substituirea, în caz de neprezentare a sa, sau a avocatului împuternicit, acesta fiind de natură a conduce la tergiversarea soluționării cauzei, astfel încât, față de lipsa unor explicații acceptabile ale apărătorului ales pentru absența sa sau pentru nedesemnarea unui înlocuitor, deși era obligat să o facă, în plus, instanța fiind obligată conform art. 23 alin.6 Constituție și art. 160/b Cpp să procedeze la verificarea măsurii arestării preventive în interiorul termenului limită prevăzut,si cum acest termen de judecata este ultimul inainte de vacanta judecatoreasca, s-a asigurat asistența juridică a inculpatului prin apărător din oficiu.
Desemnarea acestor apărători din oficiu a fost făcută încă din data de 23 iunie 2008, tot datorita lipsei nejustificate a aparatorului ales, mai ales in sedintele in care se punea in discutie starea de arest preventiv a inculpatilor, iar acest apărător a depus delegație la dosar în cauză, încă din data de 24.06.2008 și a fost prezent și la termenele de judecată anterioare, acordându-i-se posibilitatea pentru pregătirea apărării, au fost administrate probatorii în prezența acestui apărător din oficiu ca atare, nu se poate susține că această măsură a desemnării nu este rezonabilă sau că ar încălca dreptul la apărare.
Mai mult, inculpatul nu s-a opus să fie asistat pentru acest termen de apărătorul din oficiu, nu a invocat ca apărarea efectuată de acesta este inadecvată, ci mai mult, a arătat că își însușește toate concluziile puse de apărător la acest termen.
Pentru aceste motive, în baza art. 3002cod de procedură penală rap. la art. 160 cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și s-a respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Sibiu.
S-a luat act că inculpații și nu solicită comunicarea încheierilor din dosarele Tribunalului Dolj și ale Tribunalului Sibiu.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații, oral prin apărători criticând metemeinicia menținerii masurii arestării preventive cu motivarea ca detenția inculpaților ar fi depășit un termen rezonabil, ca nu ar exista probe ca lăsarea lor in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că nu ar exista probe pentru acuzațiile de tentativă de omor, trafic de persoane ori asociere în vederea comiterii de infracțiuni.
Recursurile ambilor inculpați sunt nefondate și vor fi respinse cu următoarea morivare:
Așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond durata privării de libertate a inculpaților este rezonabilă deoarece la evaluarea timpului pe care este menținută această măsură a fost avută în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, natura uneia dintre infracțiuni - cea în materia asocierilor și organizațiilor criminale, pentru care există o prezumție legală relativă de periculozitate socială, prezumție pe care inculpații nu au înlătutat-o, mai mult în cursul cercetăriii judecătorești fiind administrate probe din care rezulta că s-au luat măsuri concrete de protecție, pentru eliminarea amenințărilor făcute de grupului de criminalitate organizată din care există dovezi credibile că fac parte inculpațiii recurenți, pentru coinculpații și, persoane care au facut declarații defavorabile recurenților -, dar și abuzul de drept folosit în apărarea lor de ambii recurenți - abuz de drept recunoscut de unul dintre apărători și descris pe larg de instanța de fond - care și el a dus la prelungirea nejustificată a procedurilor, prelungire care nu este imputabilă instanțelor.
Susținerea apărării că folosirea greșită a instumentelor juridice nu trebuie să-i fie imputată inculpaților în durata procesului penal și eventual în durata arestării preventive este ntemeinică, în condițiile în care inculpații și-au însușit aceste apărări iar potrivit art. 6 alin. 2 Cod proc penală, în tot cursul procesului penal organele judiciare au obligația să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale iar potrivit art. 172 alin. 7 Cod proc penală în cursul judecății apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat și să exercite drepturile procesuale ale acestuia, drepturi care așa cum s-a arătat au fost exercitate de apărători cu acordul inculpaților.
Existând starea de pericol pentru ordinea publică, iar limitele de pedeapsă nefiind modificate de la momentul luării arestării preventive până în prezent fie ca urmare a unor modificări legislative sau fie ca urmare a schimbării încadrărilor juridice a infracțiunilor grave de care sunt acuzați recurenții, în alte infracțiuni pentru care s-ar prevede în lege pedepse mai mici, existând probe certe care să ducă la presupunerea rezonabilă că aceștia sunt participanți la comiterea faptelor deduse judecății, Curtea constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a arestării preventive nu au încetat și nici măcar nu s-au schimbat pentru a se reține că pentru recurenți nu mai sunt întrunite elementele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală.
Curtea mai reține și că, având în vedere cele motivate, prevenția inculpaților este necesară și pentru accelerarea finalizării procedurilor judiciare, buna desfășurare a procesului penal putînd fi tulburată grav de punerea în libertate a inculpaților.
Cu motivarea reținută, neexistând motivele de casare invocate potrivit art. 3856alin. 3 cod proc. penală, în baza art 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod proc. penală ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent inculpat la câte 15 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/
03 iulie 2009
- Sibiu va încasa de la rec. inc. câte 15 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
