Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 718
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate deinculpatii, fiul lui si, nascut la 25.08.1986 și, fiul lui si, nascut la 08.06.1976 - detinuti in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 26.10.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii recurenti și asistați de avocat ales din Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelati de catre instanță, inculpatii recurenti și precizează că iși mentin recursul declarat și nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de cei doi inculpati, apreciază că nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică și nici temeiurile initiale care au stat la baza arestarii preventive a inculpatilor, motiv pentru care, solicita inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului masura obligarii de a nu parasi țara, iar pentru inculpatul obligarea de a nu parasi localitatea.
La dosar nu există indicii, nu sunt motive să se creadă că inculpatii s-ar sustrage de la judecată sau că ar dori să părăsească țara.
Se mențin dispozitiile art.148 lit.f Cod procedura penala doar sub aspectul cuantumului pedepsei. Pericolul pentru ordinea publica nu mai subzistă in acest moment, s-a diminuat de la luarea masurii arestarii preventive. Consideră că trebuie să se pună capăt acestei stări de arest preventiv, inculpatii sunt arestati de mai bine de 14 luni de zile, consideră că s-a depașit cu mult termenul rezonabil privind starea actuală in care se găsesc aceștia. Nu există indicii sau motive că inculpatii lăsați in libertate sunt un pericol pentru ordinea publică, că ar incerca să impiedice in vreun fel buna desfasurare a procesului penal.
Durata detenției și lipsa indiciilor temeinice, toate aceste aspecte pot să culmineze cu această inlocuire a masurii arestarii preventive, avand in vedere si circumstanțele atenuante, inculpatii sunt căsătoriți, au câte un copil minor in intreținere.
A se avea in vedere că nu sunt fapte cu violență, ca să se considere că este o circumstanță agravantă, sunt fapte de inșelăciune,
Se sustine că s-au produs dese amânări datorită inculpaților, dar nu este adevărat, ci s-au produs datorită celorlalti inculpati.
Inculpații solicită egalitate de tratament cu ceilalti inculpati din cauză. Inculpatul nu a fost nici un moment arestat, cu toate că a dat declarație și a recunoscut faptele.
Consideră că se impune admiterea recursului și a se dispune lăsarea celor doi inculpați in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita respingerea recursurilor ca fiind nefondate, consideră că, instanța de fond - legal si temeinic a dispus mentinerea starii de arest preventiv față de cei doi inculpați. Referitor la existența sau neexistența probelor că ar prezenta pericol pentru ordinea publica, probele ce au stat la baza vinovatiei, imprejurarile in care au savarsit fapta, premeditat, aceste probe au devenit probe in dovedirea faptelor. Avand in vedere numărul mare de acte materiale, instanta de fond corect a apreciat pericolul pentru ordinea publica.
Cât privește egalitatea de tratament, aceasta nu poate fi reținută și nici acordată. Inculpatul, in declarațiile date la urmarirea penala și cercetarea judecatoreasca, a relevat aspecte desebit de relevante cu privire la activitatea celor doi inculpati, cât și a lui.
Solcita respingerea recursurilor ca fiind nefondate și a fi mentinută starea de arest a acestora.
Luand din nou cuvantul avocat sustine că, pericolul pentru ordinea publica trebuie să fie constatat si dovedit prin probe. Nu vede care este acest pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați in libertate. Nici o bancă nu le-ar mai acorda vreun credit.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că, este de acord cu cele sustinute de apărătorul său și solicită a fi judecat in stare de libertate.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita admiterea recursului in temeiul art.139 alin.1 lit.c Cod procedura penala si a se dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu una din masurile prevazute la art.136 alin.1 lit.b si c Cod procedura penala. In sustinerea recursului, depune la dosar un memoriu (2 file).
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință 26 oct.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus:
"În baza disp. art. 3002și art. 160 alin. 1 Cod procedură penală constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 17.04.1976 în mun. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași și fiul lui și, născut la data de 25.08.1986 în mun. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.
În baza disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 17.04.1976 în mun. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași și, fiul lui și, născut la data de 25.08.1986 în mun. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, măsură ce urmează a fi verificată în cel mult 60 de zile, potrivit dispozițiilor art. 160 alin. 1 Cod procedură penală!.
Tribunalul Iașia reținut următoarele:
"Măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită, în cursul urmării penale, de mai multe ori, iar la data de 12.01.2009 a fost sesizat Tribunalul prin rechizitoriu și s-a verificat, inițial în baza art. 3001Cod procedură penală și, ulterior, în baza art.3002Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în termenele legale prevăzute de lege, ultima dispoziție a instanței fiind din data de 14.09.2009, recursul inculpaților fiind respins prin decizia penală nr.560/28.09.2009.
De subliniat că de la data ultimei analize a legalității și temeinicei stării de arest a inculpaților și, din 14.09.2009, în cauza nu au fost îndeplinite acte procedurale noi, amânarea cauzei și modificarea compunerii complet-ului de judecata fiind cauzată de încheierea unui nou contract de asistența juridică de către inculpatul, deși starea de incompatibilitate dintre avocatul ales și președintele completului era de notorietate.
În aceste condiții, rațiunile ce au stat la baza menținerii stării de arest preventiv din data de 14.09.2009 rămân pe deplin incidente în cauza, în condițiile în care nici un element nou nu este de natura a modifica starea factuală existenta la momentul pronunțării încheierii.
Datele și indicii existente în cauza susțin în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații sunt implicați în activitățile ilicite legate de obținerea frauduloasă a unor sume de bani, prin împrumuturi nelegale, fapte pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani, fără ca prin aceasta să se poată aduce atingere prezumției de nevinovăției ce guvernează procesul penal, atâta timp cât exigența în analiza probelor sporește substanțial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăției unei persoane (cauza CEDO " împotriva Marii Britanii"). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada Italiei, hotărârea din 14 ianuarie 1997; cauza Dinler Turciei, hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
În analiza celeilalte condiții legale cumulative, instanța reține că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpaților în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății și ocrotirea valorilor înscrise în art. 1 Cod procedură penală. Scopul bunei desfășurări a procesului, prevăzut de art.136 Cod procedura penala are o sferă largă de cuprindere și se referă la ansamblul tuturor normelor și condițiilor procedurale fixate de legiuitor pentru înfăptuirea justiției, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice și precum și la respectarea deplină a dispozițiilor primului articol al Codului d e procedură penală în vigoare "procesul penal are drept scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor."
circumstanțelor reale ale faptei și personale ale făptuitorilor reprezintă, în procedura arestării preventive, elemente indicative ale conduitei sociale în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție. Fără a se transgresa în fondul judecății, în menținerea măsurii preventive, ansamblul datelor faptice existente trebuie să conveargă în sensul necesității protecției ordinii sociale, chiar daca prin aceasta se limitează dreptul individual la libertate. În acest sens, modalitatea concreta de operare - cu premeditare prin racolarea unui număr mare de alți participanți, numărul actelor materiale, întinderea în timp a acestora, caracterul organizat și ierarhizat al activităților ilicite, multitudinea relațiilor sociale presupus a fi vătămate, valoarea prejudiciului, repetabilitatea conduitei infracționale a inculpatului se constituie în repere obiective ale pericolului social existent prin lăsarea inculpaților în libertate. Din perspectiva dispozițiilor art.300 indice 2, instanța este ținută doar a verifica subzistența temeiurilor arestării preventive. Chiar dacă, cum în mod corect au subliniat apărarea prin trecerea unei perioade de timp, rezonanța socială a faptelor săvârșite se diminuează, instanța apreciază că finalitatea măsurilor preventive trebuie raportată tocmai la scopul înscris în dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedura penala în corelare cu dispozițiile art.1 Cod procedură penala.
Dacă legea penală intervine cu toata forța chiar în cazul actului izolat de încălcare a normelor sociale, cu atât mai mult funcția de exemplaritate a legii penale trebuie să fie incidenta atunci când prin multitudinea de acte materiale ordinea publică a fost serios afectată. Necesitatea administrării probatoriului în cele mai bune condiții, audierea tuturor persoanelor trimise în judecata în aceasta cauza, clarificarea rolului și poziției fiecăruia dintre inculpați sunt elemente ce se circumscriu finalității "bunei desfășurări a procesului penal", în condițiile în care actul de acuzare impută inculpaților și un rol central și diriguitor în organizarea fraudelor împotriva normelor bancare. În acest context,circumstanțele personale ale inculpatului, căsătorit, cu un copil minor, nu pot fi privite în mod unilateral și nu pot fi de natura a exclude celelalte argumente ce pledează în sensul menținerii stării de arest, în vederea bunei desfășurări a procesului penal. Nu în ultimul rând, argumentul egalității de tratament nu poate fi însușit, în condițiile în care situațiile inculpaților nu sunt identice atât în ceea ce privește contribuția materială la săvârșirea faptelor, cât și în ceea ce privește poziția procesuală pe parcursul urmăririi penale și judecății.
Sub aspectul caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, instanța reține că prezenta cauza se afla la începutul cercetării judecătorești, iar privarea de libertate a inculpaților a început la data de 03.09.2008, fiind vorba în cauza de un interval de 1 an și 56 de zile.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius Lituaniei; cauza Tudorache României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.
În speță, infracțiunile deduse judecății sunt încadrate într-o lege specială, vizând criminalitatea organizată, precum și fapte de înșelăciune în forma agravata, fals și uz de fals, fiind trimiși în judecata în total 18 inculpați, cu privire la mai multe acte materiale și mai multe părți vătămate. În consecința, fata decomplexitatea cauzeice depășește un nivel mediu, comportamentul instanței care a procedat la începerea cercetării judecătorești, administrând probatoriul necesar, raportat și la atitudinea inculpaților, care au solicitat mai multe amânări, durata arestării se înscrie în limite temporale rezonabile.
Fața de aceste condiții, instanța apreciază că la acest moment procesual - când nu s-a terminat nici audierea tuturor inculpaților - luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate nu satisface dezideratul bunei desfășurări a procesului penal, chiar prin impunerea unor garanții procedurale, în lipsa unor mijloace reale de control asupra conduitei inculpaților o dată puși în libertate.
În consecința, apreciind că n cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că cel puțin s-au schimbat, instanța va respinge ca nefondate cererile inculpaților și privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de fiecare dintre ei prin încheierea nr. 92/03.09.2008 a Tribunalului Iași cu altă măsura preventivă, a obligării de a nu părăsi țara sau, respectiv, localitatea prevăzute de art. 145 ind. 1 sau 145 Cod procedură penală.
Constatând legalitatea și temeinicia măsura arestării preventive a inculpaților și, instanța în baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală va menține măsura arestării preventive luata fața de aceștia".
În termen legal inculpații și au recurat încheierea de ședință sus-menționată solicitând judecarea în stare de libertate sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă invocând personal și prin avocat ales netemeinicia arestării preventive a depășit termenul de 14 luni, nu mai subzistă pericolul social al judecării în stare de libertate, cât și pentru egalitatea de tratament cu alți coinculpați care sunt cercetați în stare de libertate.
Inculpații-recurenți nu au formulat alte cereri.
Instanța de control judiciar a examinat legalitatea și temeinicia încheierii recurate raportat la probele dosarului prin prisma motivelor invocate de fiecare recurent în parte, al limitelor procesuale conferite de disp. art. 160 ind. b al. 2,3 Cod procedură penală ce reglementează temeiurile măsurii arestării preventive.
Inculpații și se află în curs de judecată (fiind arestați preventiv de la data 3.09.2008) pentru infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri și uz de fals.
Din analiza probelor administrate până la acest moment procesual s-au conturat și reținut date și indicii că inculpații implicați în activitățile ilicite legate de obținerea frauduloasă a unor sume de bani, prin împrumuturi nelegale, fapte pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani, fără ca prin aceasta să se poată aduce atingere prezumției de nevinovăției ce guvernează procesul penal, atâta timp cât exigența în analiza probelor sporește substanțial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăției unei persoane, aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpaților în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății și ocrotirea valorilor înscrise în art. 1 Cod procedură penală.
Scopul bunei desfășurări a procesului, prevăzut de art.136 Cod procedura penala are o sferă largă de cuprindere și se referă la ansamblul tuturor normelor și condițiilor procedurale fixate de legiuitor pentru înfăptuirea justiției, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice și precum și la respectarea deplină a dispozițiilor primului articol al Codului d e procedură penală în vigoare "procesul penal are drept scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovăției sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala.
circumstanțelor reale ale faptei și personale ale făptuitorilor reprezintă, în procedura arestării preventive, elemente indicative ale conduitei sociale în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție.
Aprecierea pericolului social concret al judecării în stare de libertate a fiecărui inculpat s-a raportat just la probele administrate: (circumstanțele reale conturate cât și circumstanțele personale ale fiecăruia) cât și al necesității și garanției protecției sociale față de natura faptelor săvârșite (pentru care se află inculpații în curs de judecată) și al valorilor sociale lezate.
Aceste aspecte au fost apreciate în mod temeinic de instanța națională prin strictă raportare la normele procedurale interne cât și normele CEDO în materia măsurilor preventive de libertate (necesitatea luării acestora cât și durata rezonabilă.
În considerarea acestor aspecte, datele concrete ale cauzei referind modalitatea concreta de operare - cu premeditare prin racolarea unui număr mare de alți participanți, numarul actelor materiale, întinderea în timp a acestora, caracterul organizat și ierarhizat al activităților ilicite, multitudinea relațiilor sociale presupus a fi vătămate, valoarea prejudiciului, repetabilitatea conduitei infracționale a inculpatului se constituie în repere obiective ale pericolului social existent prin lăsarea inculpaților în libertate.
De asemenea necesitatea administrării probatoriului în cele mai bune condiții, audierea tuturor persoanelor trimise în judecata în aceasta cauza, clarificarea rolului și poziției fiecăruia dintre inculpați sunt elemente ce se circumscriu finalității "bunei desfășurări a procesului penal".
În ceea ce privește critica raportat la egalitatea de tratament cu ceilalți coinculpați care se află în stare de libertate - aceasta este arbitrară și nefondată, întrucât situația fiecărui inculpat este distinctă - prin prisma actelor materiale ilicite desfășurate, în parte, în finalizarea conduitei infracționale al poziției procesuale adoptate până la acest moment.
Aspectul vizând durata rezonabilă a arestării preventive, menținerea acesteia față de inculpații și - a fost just analizată prin strictă raportare la jurisprudența constantă CEDO în materie vizând concret: complexitatea cauzei, atitudinea inculpaților, cât și comportamentul autorității (parchetul ce a desfășurat actele de urmărire penală, a sesizat instanța și, instanța de judecată) - constatându-se probator că durata arestării preventive față de fiecare inculpat se înscrise în limitele unui termen rezonabil.
Condițiile rezultate din administrarea nemijlocită a tuturor probelor din cursul urmăririi penale cât audierea inculpaților, cât a martorilor, administrarea probei cu acte și alte probe în fața instanței solicitate, rezolvarea acțiunii civile a cauzei raportat la părțile civile impun la acest moment procesual (prin strictă raportare și la argumentele anterior expuse) menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul și inculpatul.
În consecință, nefiind probator rezultate schimbări, ori încetări ale temeiurilor procedurale ale luării măsurii arestării preventive față de inculpați, cât și pentru garantarea unei derulări a procesului penal - nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Toate argumentele în fapt și în drept expuse demonstrează că recursurile formulate de fiecare inculpat în parte nu sunt probator fondate, iar încheierea recurată este temeinică și legală.
În baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondare recursurile inculpaților și.
În baza dispozițiilor art. 192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații-recurenți la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul IAȘI în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.11.2009
Tribunalul Iași:
- -
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Ciubotariu, Otilia Susanu
